Ei? Astea ştiri.
Nu?
Azi nu e îngăduit să vorbim.
închipuiţi-vă un copac.
acum vedeţi un copac, nu e aşa ?
Negoiţă a anunţat lista cu cei pe care şi i-ar dori miniştri în teoreticul său cabinet. În lista primarului premierului sectorului 3(4?) apar fix aceleaşi nume ca şi în lista lui Croitoru. Şi cam aceiaşi faliţi care au sclipit şi în minunatul guvern Boc. Perfect previzibil. Ce resurse umane formidabile ascunde pedelicul!
Nu e nimic de comentat. Pur şi simplu seamănă cu bancul cu cocoşu’ roşu.
Acum:
“Sunt mândru că România a câştigat cel mai mare proces al său de după cel de-al Doilea Război Mondial. Ne-am câştigat 9.600 de kilometri pătraţi de platou continental în Marea Neagră, în disputa de la Haga, cu Ucraina. Iată că, în timpul mandatului meu, suprafaţa României a crescut …………….” (Traian Basescu la mitingul de la CRAIOVA)
Atunci:
BBC (2 noiembrie 2004, ora 14:00) Realizator: Ionuţ Iamandi
…………………………….
Traian BĂSESCU:…..Deci, Ucraina are un drept legitim şi am mai văzut susţineri “BĂSESCU este pro ucrainean”. Aici discutăm de faptul că noi o să pierdem la Haga. Dacă vom merge cu un proces la Haga.
Realizator: Credeţi că vom pierde la Haga?
Traian BĂSESCU: Categoric da.
P.S. Pentru că admiratorii dau năvală si vor “link” le dau transcriptul integral. Pe care orice abonat la RADOR îl poate procura imediat.BBC
P.P.S. Mă simt obligat la această precizare. Am primit, pe bună dreptate, observaţia că cele două afirmaţii citate se referă la cauze diferite. Îmi asum greşeala plasării în context. Oricât de neplăcut e să constaţi că ai greşit mi se pare mult mai corect să îţi asumi această greşeală, atunci când aşa ceva se întâmplă.
Deci, pentru mai multă claritate: primul citat se referă la litigiul legat de delimitarea platoului continental, cel de al doilea la cel privind Canalul Bâstroe. Unde, pentru a lămuri lucrurile o dată pentru totdeauna, vorbim despre “drept legitim al Ucrainei”. Care drept şi care legitimitate? Se poate vedea aici. Despre asta este vorba: despre asumarea unui merit care nu îţi aparţine şi despre incapacitatea de a construi un demers solid, atunci când situaţia o impunea, într-un litigiu cu acelaşi stat vecin.
Toată naţia suferă de indignare. Că, vai, of, oh, pârţ, ce a păţit Dinescu. Vai, ce nesimţit-ticălos-jigodie e Băsescu pen’ că nu l-a lăsat pe Dinescu să se dea şi el o tură cu microfonul. Că ui’ cum se cocoţase cu burdihan cu tot pe scenă să se bage şi el în seamă.
N-am de gând să-l apăr pe Băsescu. Nu ai ce apăra la descreieratul ăsta. Dar în situaţia de faţă sunt sincer ofticat că Dinescu a scăpat doar scuipat în ochi. Merita şi 431 de şuturi în cur. Şi o găleată cu muci pe freză. Păi, Dinescu e unul dintre cei care în 2004 îl băgau pe gâtul ornitorincilor pe marele cârmaci. Nu tot Dinescu era ăla care se făcuse preş botezând orătăniile la şpriţ cu madam Udrea, mai ieri? Până acum câteva luni Dinescu a lins la curul băsescian în modul cel mai dezgustător cu putinţă. Iar acum a descoperită că s-a înfundat ţuţuroiul cu beneficii şi ca un oportunist ce este încearcă să o dea la marea coteală. Şi? A luat o peste bot, perfect meritat. De ce ar trebui să ne indignăm? Că ce? Că nu se mai înţeleg căcănarii între ei?
Până la urmă ceea ce s-a întâmplat ţine de logică. Atunci când stai mult, mult prea mult timp cu buzele lipite de un cur e firesc ca, la un moment dat, să se prăvălească şi căcatul peste tine. Iar atunci nu poţi face decât ce ai făcut toată viaţa: îl mesteci şi-l înghiţi. Punct.
Fain e să vezi pe scenă o groază de boi aşteptând să prindă un loc cât mai aproape de rectul rozaliu-maroniu al băsexului. Fain. Nicio problemă, căcat e pentru toţi.
P.S. Altă frecţie care indignează naţia e faza cu telefonul “anonim” dat de madam Udrea în emisiunea lui Turcescu. Ok. Madam Udrea e egală cu sine. Adică pute de nesimţire şi tupeu jegos. Dar despre curajul marelui realizator de emisiuni care îşi dă seama cine e anonima şi nu o face de rahat în direct, ci o zguduie cu urechea muzicală şi politicienii care fac şi dreg, ce spunem? Ca şi cum la el în emisiune toată clasa politică dăduse năvală sub falsă identitate şi nu o putoare perfect identificabilă.
Aşa se traduce nominalizarea lui Negoiţă pentru postul de premier. Încă o numire aiurea. O prostie. Încă două săptămâni pierdute. Încă o demonstraţie că derbedeul face doar ce vrea muşchiul lui.
Numirea reprezintă o bătaie de joc. La adresa interesului naţional, la adresa partidelor chemate la consultări. Bătaie de joc şi atât.
Via Raeţchi, via Andrei Stoian şi Bogdan Gavrilă.
Cele două secvenţe merg minunat împreună. Ea profesoară de istorie. El… preşedintele ei.
Ui cheim for ui ar ză cempions uischi for mi uer iz ză toilet ai nid tu pipi.
Să facem şi altceva? Putem să uităm de nebunia în care trăim, de mizeria care dă năvală peste noi, de ură, patima şi nebunie? Putem ajuta pe unul de al nostru? Putem?
Dacă da, haideţi, vă rog să o facem.
Ştiu. V-aţi plictisit de anunţurile umanitare. Sunteţi imuni. Prea multe anunţuri, prea multe drame, prea mult. Dar tot vă rog: hai să încercăm. În spatele anunţului e un destin. Şi e şi în puterea voastră să îi daţi o şansă să se împlinească.
Preiau apelul groparului şi spun: haideţi să-l ajutăm pe Coco. Nu-l cunosc. Nu l-am întâlnit niciodată. Nu am vorbit nicicând, nicicum.
Am spus că refuz pe acest blog propaganda în favoare oricărui candidat la alegerile prezidenţiale. Dacă vreunul dintre candidaţi sau unul dintre susţinătorii săi va produce dovada că a făcut ceva pentru a-l ajuta pe acest băiat, promit că îi voi găzdui materialele publicitare timp de o săptămână. Indiferent cine ar fi candidatul. Pentru că… da, există compromisuri care merită făcute.
Nenea trozneşte o nouă ediţie a concursului cosmic. Personal nu mă ambalez la concursuri şi căutări din astea de şuviţă, da’ Nenea Cosmos e Nenea Cosmos. Aşa că musai să-l onorez cu niscaiva propuneri. Mă ajutaţi? Vedeţi şi voi aici ce şi cum e treaba cu respectivul concurs şi suflaţi-mi nişte nume. Ca să pot face şi eu nişte propuneri Cosmosului. Dacă vă autopropuneţi e ok, dar argumentaţi şi cu nişte articole de soi.
Moshe îmi trimite una desăvârşită.
Jucatorii formatiei Serif Tiraspol au purtat masti de protectie în timp ce asteptau pe aeroport sa se îmbarce în charterul spre Olanda. “Ce sa facem acum? Ne sperie gripa, au fost multe cazuri, dar noi mergem sa jucam fotbal”, a spus jucatorul român Constantin Arbanas. Întrebat de ce nu poarta si el masca de protectie, precum restul delegatiei, tehnicianul Leonid Kuciuk a raspuns: “Consum votca”.
Problemă rezolvată. Aveam pregătit un comentariu “isteţ” la ştirea asta, dar nu e păcat? Nu e perfectă aşa?
UPDATE: N-are dreptate Kuciuk? Ăla e vaccinul corect. Că ăstalalt …
UPDATE 2: Virusul lucreazăăăă!