În casă nouă!

Începând de azi, mulţumită lui Arhi,  noua adresă la care ne întâlnim este:

http://moshemordechai.ro/

Aşa că actualizaţi-vă reader-ul, blogroll-ul sau semnele de carte. Mulţumesc WordPress.com, vă mulţumesc tuturor că mi-aţi fost alături şi ne vedem în casă nouă!

Leave a comment

Filed under Uncategorized

Prietenul tău Google

O căutare pe Google a devenit un gest comun, rutină şi nimic mai mult. Scrii în bara de căutare termenii pe care îi socoteşti relevanţi pentru ceea ce cauţi, dai clic şi apoi semnezi de primire pentru un întreg inventar de rezultate. Statisticile din wordpress îmi oferă zilnic exemple despre felul în care înţeleg mulţi utilizatori să tranzacţioneze cu Google. Cei care ajung pe blogul meu, după căutare pe Google, nu întotdeauna sunt interesaţi de ceea ce se întâmplă aici pe blog, pentru unii Google a livrat adresa blogului meu ca răspuns la cine ştie ce întrebare. Bine, în cele mai multe cazuri căutarea e clară, cuvintele cheie sunt “Moshe Mordechai” ortografiate în varii forme. În unele cazuri, adresa blogului vine ca rezultat la unele căutări de-a dreptul surprinzătoare ( încurcate sunt căile gugălului!). De exemplu cineva nimerise aici după ce îl întrebase pe Google: “Care e cea mai misto gagica din lume si nu ma refer doar la cur?”. Omul ştia exact ce caută. A pus şi semnul întrebării. Altul vrea să ştie “de ce le place femeilor pula”!

Vă mai pot da exemple de căutări la care Google a găsit că eu aş deţine unul dintre răspunsuri, deşi mărturisesc că îmi e dificil să înţeleg cum funcţionează drăcovenia: babe bătrâne, mesaje de nervi, cantece de betie, gialuba furasan (!!!), fete cu pula, modele tatuaje pula, masturbaţie tehnică, cei 7 pitici sparti, tigani in parnaie, porecle pentru grasi, poze ţigări şi băutură ( a lovit rău austeritatea!), patronul restaurantului are dreptul de a da afara clientul, comercializare carne macinata, din ce sunt facute discurile de vinil ( ghici!), fosta mezeluri popesti leordeni, cur cu cacat, de la ce adancime apa freatica de baut bucuresti, care este termenul potrivit doamna sau domnisoara?,bere platita cu bonuri etc. etc. etc.

La orice căutare, Google îţi livrează ca rezultat între câteva sute şi câteva miliarde de adrese. În general, câteva sute de mii. Deci la o căutare obişnuită poţi primi ca răspuns căteva sute de mii de adrese, adică nişte zeci de mii de pagini cu adrese. De regulă ceea ce cauţi se află pe prima pagină cu rezultate, alteori ajungi pe la pagina doi, hai trei, dar aproape niciodată mai departe. Acum vine întrebarea: ce se întâmplă cu celelalte sute de mii de rezultate? Fie nu au legătură cu ce cauţi, fiindcă nu ai enunţat corect termenii căutării, fie Google a dat rasol. Se poate întâmpla ca şi termenii căutării tale să fie corect enunţaţi, iar domnul G. să-şi fi făcut şi el treaba corect. Atunci, iertat să fiu, apare natural întrebarea: cât de irelevant poate fi ultima adresă de pe ultima pagină cu rezultate?

Deci ai operat o căutare, cu nişte termeni aleşi de tine. Google te anunţă că ai primit 350.000 de rezultate. Cât de tâmpit, irelevant sau anapoda poate fi ultimul url furnizat de G. drept rezultat?  O căutare după cuvântul “sex” (printre cei mai frecaţi termeni) îţi oferă aproape 3,5 miliarde de rezultate. Sunt teribil de curios ce conţine fix ultima adresă livrată de Google la această căutare. N-am aflat pentru că n-am reuşit să ajung la ultima pagină cu rezultate; nici n-am încercat. Totuşi există acolo un site. Ultimul. Ce o conţine, dom’le?

5 Comments

Filed under Oy-oy!

Instigare, parol!

Mazăre se vrea un fel de sinteză din Che Guevara, Chavez şi Giani Morandi. Din păcate pentru el, rezultatul e o curioasă corceală dintre Puff Daddy, Rahan şi Dan Spătaru. Am privilegiul ( de care m-aş lipsi cu nespusă bucurie) de a-l avea primar. Pentru că l-a votat bobulaţia, sedusă de ideologia pachetelor cu nutrimente şi mesajul bogat în calorii. Nu e singurul ales aşa, n-o să fie nici ultimul. Prin oraş avem bulevarde, străzi şi uliţe, unele dintre ele chiar asfaltate. Când plouă, mai ales în zona Dacia, vocaţia turistică a Constanţei e bine pusă în valoare de canalele navigabile care amintesc de Veneţia. Important e că, deşi oraşul are un aer rebel, neîngrijit, există o politică socială coerentă şi cei care nu plătesc impozite primesc subvenţii de la primărie, pentru încălzire. Iar cei care plătesc impozite sunt recompensaţi cu unul dintre cele mai ridicate tarife din ţară.

În fine, Mazăre, aşa cum singur o recunoaşte, are alte priorităţi. El face turism. Chiar el o declară. “Eu fac turism” – aşa zice. Şi nu se referă doar la cele 11 luni pe an petrecute de el tiutiu-papa prin Brazilia sau insule exotice, nu monşer, omul e ferm convins că misia lui e să organizeze dixtracţia pentru cetăţenii care nu l-au votat, dar vor să vină în week end la Mamaia. Are ideea fixă că, dacă vrem să atragem turişti străini, curvili sunt baza. Adică dacă deschidem futodrom la Mamaia o să vină toţi stătuţii planetei să-şi lase lapţii în fofo şi numerarul pe noptierele patriei noastre. E şi asta o idee.

Poate exagerez. Nu e Mazăre chiar cel mai rău primar, iar Constanţa nu arată mai rău decât Mogadishu. Acestea fiind zise, cred că e limpede că nu sunt un susţinător al primarului Constanţei. Ba mai mult. Chiar m-a scos din sărite prosteala din ziua referendumului, când domnu’ Mazăre, ca ciobănaşu’ din tablourile lu’ Grigorescu, s-a urnit cu turma de piţipoance spre secţia de votare din bodegă. Mi s-a părut toată defilarea aia de buci şi ţâţe un fel de batjocură, o dare în caterincă a tot ceea ce se întâmpla în acea zi. Dar şi asta e o chestie subiectivă; sunt convins că există cetăţeni care s-au declarat fericiţi să miroasă ştampila după ce aceasta trecuse pe la duduile în chiloţi.

Bun. Până aici limpede şi clar. Mai departe însă începe adevărata nebunie: parchetul găseşte potrivit să-l ancheteze pe Mazăre pentru “instigare la vot”! Hai, pe bune? Înţeleg că dusul piţipoancelor la vot, în ţinuta de lucru, e o chestie de prost gust, o mitocănie, dar infracţiune, bre? Cum adică “instigare la vot”? Adică toţi cei care veneau pe aici să mă certe, pe când eram membru al sectei Vot Canci, sunt nişte infractori şi urmează să fie săltaţi? Adică votul e un fel omor, viol, furt sau tâlhărie şi instigarea se pedepseşte? Asta e justiţia pe care o apără băsexu?

În condiţiile astea ţin să anunţ onor parchetul că are de săltat o groaz’ de oameni. Pe stâlpii patriei încă e plin de afişe care “instigă la vot”. Pe multe dintre ele e unul chel, în tricou albastru, care îndeamnă boborul la vot. Şi nu e singurul. Sau în cazul ăsta piţipoanca e circumstanţă agravantă? Atunci şi Udrea e agravantă.

Da’ nu e mai bine să vă sesizaţi în legătură cu instigarea la jeg a ăluia care nu şi-a schimbat tricoul de o lună?

9 Comments

Filed under Rabbi zice

O imagine spune mai mult decât…

… o mie de cuvinte. Aşa s-a stabilit. Nu ştiu de către cine. Nici cum s-a măsurat şi au ieşit exact o mie de cuvinte. Până la urmă o mie de cuvinte înseamnă mult. Eba, de exemplu nu cred că are un vocabular care să cuprindă atât de multe vorbe. După criteriul celor o mie de cuvinte, feisbuchiştii care belesc toată ziua ochii la poze reuşesc să adune, într-o zi,  mai mult decât un universitar care şi-a rupt ochelarii prin biblioteci o viaţă. Şi asta e doar o imagine. Vă daţi seama cum e cu un film, care reprezintă o sumă de imagini? Ai văzut un film cu Chuck Norris îl trimiţi la cules muşeţel pe Pleşu.

În fine, o să avem în viitor ( vi se pregăteşte o surpriză!) o rubrică specială, dedicată proverbelor, zicătorilor, aforismelor şi vorbelor într-o doară. Acum ne concentrăm la poza asta, realizată de prietenul Dan Marinescu, şi încercăm să găsim nu cele o mie de cuvinte, ci doar câteva, care s-ar potrivi fotografiei şi i-ar da un plus de haz.

12 Comments

Filed under Mucii din fasole, Rabbi zice

Grafician avem?

Mordechai vine cu o rugăminte. ( Nu e aşa că e încântător când vorbeşti despre tine la persoana a treia?) Dacă există printre prietenii acestui blog cineva priceput la grafica pe calculator, dispus să presteze un mic ajutor pentru nenea Mordechai,  am rugămintea să lase un semn cu datele de contact. Bineînţeles, nu pe degeaba, ci contra mulţumiri, că numiri în posturi de ambasador nu pot să fac, nici burse prin ICR nu pot să dau.

10 Comments

Filed under Uncategorized

Da, dom’le

Nenea Cosmos zice bine.

Leave a comment

Filed under Uncategorized

Uite banu!

De câţiva ani ne-am obişnuit cu ideea că ne aflăm în criză. Financiară carevasăzică. Mai departe e negura. Cum ne-am pricopsit cu frumuseţea asta de criză? De unde am făcut rost de ea? Ce prostie am făcut şi ne-am trezit cu beleaua pe cap? (Nu că n-am face destule prostii, dar măcar să ştim care anume dintre prostii ne-a făcut pocinogul!)

Am înţeles că în hamburgărie s-au jucat unii cu finanţele şi a ieşit naşpa. Ăia erau specialişti în finanţe, bancheri şi aşa mai departe. Pe urma a venit unchiul lor Sam şi a zis: bre, ia luaţi voi nişte sute de miliarde să vă daţi nişte prime, că aveţi şi voi greutăţi. Cum noi luăm totul de-a gata de la americani, am luat şi criza. Bun, monşer, criză. Las’ că la două săptămâni ne anunţă băsexu că ieşim din criză, dar până la urmă cine e doamna criză, de unde vine şi cu cine şi-o trage?

Până să căutăm alte răspunsuri sofisticate, pe placul lui Isărescu, hai să ne mulţumim cu astea simple. Şi dacă tot ne întrebăm unde o fi dispărut aşa căcălău de bănet să citim aici. Aia e.

18 Comments

Filed under Economie si gheseft