Amicul Proclet ne-a înfundat ţeava de la calorifer cu o leapşă. De la prieteni primim. Aşa că mi-am pus redbullul să gândească pentru mine.
Păi un film care chiar mi-a marcat viaţa a fost filmul ăla în care apăream eu şi ea. La momentul filmării nu mi-a marcat viaţa, dar după ce l-a găsit mitocanul de bărba’ su’ s-a lăsat cu marcat. Sau marcaj. Om la om prin tot oraşul. Dar sigur nu la asta s-a referit prietenul Proclet.
Păi mai întâi a fost Războiul stelelor - ce s-o dau de gard. Eram mucos. Filmul abia sosise în oraş şi pe un bilet am dat trei pif-uri şi un lanţ de bicicletă. Dar a meritat.
După aia am crescut. Şi a venit kitschuţul de excepţie numit “Declaraţie de dragoste”. Film care mi-a adus multe realizări. Semănam cu unul de pe afiş şi mă propteam în faţa cinematografului ca să agăţ puştoaicele care se zgâiau la mine şi mă întrebau dacă eu sunt ăla. Mari succese.
Acum lăsăm tâmpeniile şi mărturisesc care sunt filmele care au însemnat şi înseamnă ceva pentru mine: Cinema Paradiso, Dances with wolves, 2001 A Space Odyssey şi cele patru sute de lovituri ale lui Truffaut.
Gata. Am răspuns. Ce bine că ne-am mai rupt de pseudo-politică. Împing şi eu leapşa mai departe pe ţeavă spre: Constantin Gheorghe, Corina Creţu, Andrei Bădin, Nenea Cosmos, Mihai Mălaimare, Vania, Gabriela Savitsky, Mihnea Digitalu şi… Mihnea Georgescu.
Postat in Rabbi zice, Uncategorized
