Când vă spun eu că fără voi, cititorii, blogul ăsta n-ar fi la fel, ştiu eu ce spun. Azi noapte nici nu apucasem bine să telegrafiez postul despre marea Albanie şi am primit un link interesant de la un vechi prieten (mulţam Karakas).

Este vorba despre un articol din International Herald Tribune, ziar cu pretenţii şi firmă cu neon. Luat, citit. Articolul, în consacratul stil parşiv obiectiv, ne spune ceva deloc nou despre gărgăunii din Ţinutul colacilor chiurtoşi ( sic!). Până la faza cu “trauma Trianon” am zis ok, mănâncă şi nea jurnalistu’ un croissant. După aia s-a umflat pleoapa şi am trecut la o scanare de mare rezoluţie a textului cu pricina.

Previzibil, în articol, românii şi România sunt doar un fundal discret şi vag. Importanţi sunt secuii. Istoria lor. Aspiraţiile lor ( vorbă să fie ” ale lor” !). Expiraţiile lor. Autorul simte nevoia să citeze cuvintele marelui gânditor Ciaba Ferenţ, vicepreşedinte al treaba lui ce ( dar începe să devină şi treaba noastră). Şi în viziunea marelui om de gulaş şi spirit “Kosovo e un exemplu, unul foarte clar “. Şi mai departe dă-i şi combate-i, dă-i şi combate-i.

După ce s-a îmbuibat de spiritul şi viziunile marelui Ciaba, autorul a simţit nevoia de a se pătrune plenar de problemă aşa că apelează la alt conlocuitor nevaccinat la timp anti-rabie. Purcede, deci, la o convorbire plină de sensuri adânci cu Gazda. Aşa îl cheamă pe autonomistul lu’ pensulă. Aici vă dau citatul din articol ca să vă enervaţi şi voi.

“We have always respected the Romanian laws in our fight for autonomy, but if this does not have a good ending it may raise up other kinds of tensions,” Gazda said. “We have signals that the discontent can increase with conflicts.”

Clar, nu ? Eu zic că un şut în cur şi se detensionează găzdoiul. Dar procedăm gandhist- vorba lui Moshe- şi îl tratăm cu duhul blândeţii şi salivă. Ce s-o mai lungesc, luaţi şi citiţi articolul la adresa de mai sus.

Sătmăreanca îmi atrage şi ea atenţia asupra unor şlagăre pe aceleaşi versuri.

Acum bem o ţuică ( palinca e bună şi ea, dar se interpretează) şi cujetăm. Că secuilor nu le mai ajunge (ce?) am mai pricepe. De fapt pe secui îi interesează povestea cu autonomia cât mă interesează pe mine rezultatul meciului de popice dintre Uraganul Fârţăneşti şi Lambada Gurgăieni. Acolo e vorba de ceva mult mai simplu şi foarte neaoş, fără multe sz-uri în enunţ: de ciolan. Sau bilingv: csolan.

În cei aproape 19 ani de existenţă, udemericii lui Bela au prosperat binişor. Am  putea chiar spune extrem de bine din punct de vedere DNA ( şi ăsta nu e ADN englezesc). Autonomie, ne-autonomie, învăţământ în limba maternă şi alte asemenea zgomote au fost doar moneda falsă cu care şmecherii din UDMR şi-au cumpărat rotunjimea burdihanelor şi a conturilor. Evident că li se rupe de comunitatea lor şi de problematica acesteia.

Cam asta e povestea. Iar acum a venit un nou şeptel de fomişti care la rându-i îşi cere dreptul la polonic. Aşa ca vechile teme sunt numai bune de scos de la naftalină şi stropit cu puţină apă de Kosovo şi esenţă de balamuc şi de folosit spre săparea propriei canalizări care să ducă spre mult doritul polonic/ciolan.

Sigur, lucrurile nu se rezumă la atât. Iar în spate există şi mişcări mai complicate asupra cărora ar fi bine ca cei pe care-i plătim să vegheze. SRI, se aude ? Nu cu blogul ăsta aveţi voi treabă ci pe acolo, da ?

Concluzionând aş spune că nu e bine să ne apuce crize de funarism, dar nici o excesivă pasivitate nu face bine la metabolism şi integritatea rectului. Iar asta ar trebui să fie mai ales treaba autorităţilor române. Avem guvern, comitete şi comiţii parlamentare, preşedinte şi o gaşcă de pupincurişti sinecuraţi pe la tot felul de institute culturale, care ar face bine să îşi merite banii din care îşi rotunjesc cururile. Şi dincolo de hăhă-uri, pliante kitchoase, jacuzzi-uri cu damele şi ceaiuri sexoase cu pretenţii de cultură fiţoasă să se implice în acţiuni consistente de promovare a imaginii ţării şi intereselor acesteia. Şi să descoperim în IHT şi un articol despre drepturile românilor din Ungaria, de exemplu. Cu scurt popas de reculegere la Ip. De la ministrul de externe nu aştept nimic. Doar externarea din funcţie şi suplimentarea cu Litiu a dietei.

Şi va trebui bine să înţelegem că nu maghiarii sunt problema noastră. Ei ar trebui să fie modelul nostru.

Your response: