Foto blackscreen @ deviantart
Mai întâi vă recomand două articole: aici şi aici.
An electoral deci. Pomeni electorale din toate părţile şi în toate formele. Şi merge jucăria. Ornitorincul, judecând după aceste aparenţe, se hrăneşte doar o dată la patru ani. Iar votul îi e dictat de cantitatea de salam din pungă. E vorba de sărăcie sau de lipsă de demnitate ? - se întreba cineva. E vorba de sărăcie- la unii. De lipsă de demnitate- la alţii. Dar mai ales e vorba de hămeseală. De neamprostenie. La cei mai mulţi. Care dau. Şi care primesc.
Acum câteva zile mă afla în unul din orăselele patriei noastre. Vorbeam cu primarul în funcţie, care candida pentru un nou mandat. Contracandidatul său tocmai arunca în populaţie cu pachete. Salam, orez, zahăr, ulei şi un pachet de biscuiţi. Înjurături, bătaie, balamuc. Primarul rânjea: ” ai mei e organizaţi !” . L-am întrebat dacă şi el dă pachete. “Trebuie” - a oftat cu năduf.
Priveam străzile desfundate, jegul care înghiţea orăşelul amărât. L-am întrebat: Şi cu pachetele speraţi să câştigaţi ? A râs înfundat. Apoi cu o expresie de cunoscător în ale lumii mi-a spus: “Pe jumate ! Că io-l aduc şi pe Guţă şi cu asta i-am îngropat. Ies din primu’ tur !”
L-am privit atent. Nu glumea. Am realizat că s-ar putea să aibă dreptate. Ce program electoral ? Ce priorităţi ? Care strategie ? Guţă şi salam de vară ! La asta se rezumă democraţia românească.
Iar dacă printre români mai suntem şi dintre aceia care nu se lasă fascinaţi de Guţă şi seduşi de deliciile unui salam de vară e un semn. Cum să interpretez acest semn nu ştiu… Că mai e o speranţă ? Sau că locul nostru nu e aici ?
Succesuri vă urez !
Postat in Oy-oy!, imprastiati-va!
