Îmi cam zboară imparţialitatea. Şi aşa n-aveam prea multă, doar ceva, acolo, pe fundul canistrei. Şi cu cât se încordează mai tare dăunătorii, cu atât mi se întărâtă şi mie anticorpii. Ca în povestea cu extremismul. N-o ştiţi ? E ca pe balansoar. Când unul dintre cei doi care se dau uţa pe balansoar se mută mai spre margine, mărind bratul forţei, celălalt o face şi el, pentru a re-echilibra balansoarul. Şi tot aşa, din aproape în aproape, până la margine - ăla e extremismul- iar de acolo nu te mai poţi duce decât în cur, în nisip.

Să revin. Cu cât îi văd pe onaneii politichiei româneşti încordând sfincterul mai tare la penetrarea lu’dom’ doctor, cu atât îmi devine mai simpatic Oprescu şi îmi fâlfâie imparţialitatea. Şi stau şi mă întreb: ce i-o speria aşa de tare ? Ori o are Oprescu prea mare, ori ei au gaura prea mică.

Citeam declaraţia lui Miron Mitrea. Pe care unii mai slabi de înger ar putea-o lua drept sugestia unei dibace strategii ascunse. Eu ( deh, boala ficţiunii şi a teoriei conspi ) o iau drept altceva: drept o tentativă parşivă de a lipi abţibildul roşu pe spinarea doctorului. De a-l decredibiliza. Subţire, zău, subţire, dom’ Mitrea. Mai tare jetul, ce puii mei !

Ce atu-uri are doctorache ? Că mici nu are de ejectat în populaţie. Şi nici bere, deşi el ca doctor ştie că face bine la rinichii electoratului. Păi fiecare dintre voi poate găsi câte o calitate a doctorului: că e simpatic, că are bancuri în cambuză, că … şi că… Dar la momentul ăsta principala sa calitate imediat şi direct traductibilă în voturi e aia că au limbricii boală pe el. Şi asta trage greu la cântar.

Iar acum că s-a stabilit şi ordinea pe buletinele de vot, Sorinache are şi argumentul biblic.

De azi începe oficial campania. Adică programul de gratuităţi şi dezlegarea la mici şi bere.

N-am cum să nu v-o zic şi pe asta. Am ajuns zilele trecute prin unul din orăşelele patriei, unde am stat la o şuetă cu un amic implicat în campania locală. Nu spun pentru ce partid. Eram la o crâşmă şi povesteam de ale noastre când s-a aşezat la noi la masă, neinvitat, un nene de o vârstă respectabilă. Amicul îl cunoştea aşa că a făcut prezentările: domnu’ Stere (!!!!!!!)- … Mordechai. După doişpe secunde şi jumătate am aflat că domnu’ Stere ( evident, nu nea Stere !) e unul din înţelepţii urbei cu o populatie de cinci locuitori şi două babe. Şi dă-i politică locală. Începe evocarea candidaţilor locali. Xulescu de la cutare partid. Domnu’ Stere se încordează: ăsta e de la ai lu’ Florea ? Candidatul igrecescu de la alt partid. Domnu Stere nu ştie partidele. Aşa că amicul îi explică: de la Nea Georgescu. Domnu’ Stere se luminează. Şi tot aşa: Z de la partidul lu’ nea Arminte etc. Adică pe acolo habar n-aveau de partide, doctrine şi roşualbastruportocaliu. Acolo important era al cui eşti. Dacă nu aveai în spate un nea serios să te gireze mureai cu portocala în gură.

La final amicul mi-a arătat şi lista de materiale pentru campanie. Exact cum i-a fost furnizată de către… soţia candidatului său. O reproduc ad literam: “200 tricorui bumbac; 500 poze color; 300 afiş mari; 100 program elect.; 5000 mici porc + vită; 12 but. mari. bere -mici şi bere se va lua de la ai lu’ (nu contează numele) că sa vorbit şi plătim la jumate”.

Om mai vedea şi-om mai vorbi.

P.S. Cine n-are candidaţi să importe. Uite, pedelicul e un înainte-mergător în materie. Şi îl propune juvetilor pe fratele întru Schengen Tageldin Hisham. Conform tradiţiei, de anul nou se merge cu pluguşorul, după anul nou cu sorcova, iar la alegeri cu sudanezul. Cine n-are sudanez poate confecţiona unul dinntr-un nigerian, zimbabwez sau burundez. Negrul-portocaliu e combinaţie tres chic.

Your response: