Putem vorbi despre exact acelaşi lucru şi să nu ne înţelegem între noi. Pentru că ne îndrăgostim iute şi definitiv de propriul adevăr, ne lăsăm seduşi de luciul propriei argumentaţii încât devenim imuni la argumentele celuilalt.
Dar şi mai interesant e când spunem acelaşi lucru şi, totuşi, nu ne înţelegem între noi. Uite, de exemplu cum ar fi dacă am vorbi despre o anume situaţie nu tocmai plăcută pentru un bărbat ? Cine şi cum ar spune ?
Nea Stere: jale, nu i se mai scoală cariciu’ !
Expertu’: pare afectat de o anume disfuncţie erectilă.
Snobul pudibond: e inadecvat acolo… jos.
Zexe: naşpa, a mierlit Pinochio !
Zexe e tovarăşul de table al lui nea Stere. Şi personajul pe care nea Stere îl urăşte sincer şi definitiv. “Cum bre, el trei puluri, eu unul… Zaru’ la mine… pulu’ meu la patru…dau 2-1. El dă 6-6 ? Nu e porc ?”
Să vedem. Un alt exemplu. Vorbim despre alegerile locale.
Nea Stere: toţi e bagabonţi. Să-i voteze Cotea !
Expertu’: absenteismul e, în definitiv, expresia lipsei unei autentice opţiuni.
Snobul: dragă, într-o democraţie ca-n vest… individul are dreptul de a nu-şi folosi dreptul… de vot.
Zexe: dă-i bre dracu’, ce mi-a dat ei mie ? 4-2 poartă-n casă… stau acasă şi mă fac muci !
Cred că acum s-a înţeles ce încercam să spun. Gândurile astea mi-au fost prilejuite de recitirea unor motivaţii ale Curţii Constituţionale.
Postat in Rabbi zice
