Generaţii

Jump to Comments

După ce am văzut panarama frumuseţea de “spectacol tactic” contra Olandei am ezitat mult înainte de a scrie. Nu ştiam ce ton să abordez. Cel sobru, rece, de analist lucid mi s-a părut o frecţie. Oricum ăsta e jobul deontologilor cu măseaua plombată şi falca purtând urma palmei de sprijin. Să o dau pe jale iar mi se părea deplasat. Caterinca în doi peri nu mi se părea nici ea oportună.

După meci am zapat puţin. Nimic nou în comentariile de pe tevele. Pe de o parte celebrele comentarii din familia “nu ne-am făcut de ruşine/ am întâlnit o echipă mai bună/ e ai noştri şi noi cu ei orice ar fi”. Pe de altă parte specialiştii “4-4-2/4-3-2-1/ tactică inteligentă / verticalizăm ” şi alte bla- bla-uri.

Hai să vedem despre ce vorbim. Am întâlnit o echipă de rezerve ( da, bine, a Olandei) care a făcut pe dracu’ în patru ca să se lase bătută. Şi tot am luat două goluri. Fără să avem un singur şut pe poartă. Dar, nu e aşa? Nicoliţă şi-a spart iar kilometrajul, vrăjitorul Daniel Niculae a fermecat audienţa cu stopurile sale. Stopurile de la maşină. Acum… asta e. Mai mult nu putea rezolva nici Mircea Sandu.

Despre ce rahat de fotbal vrem să mai vorbim când noi nu reuşim să avem un şut pe poartă la un meci dinainte blătuit ? Bine ca ne-am întors dracu’ acasă şi am redus proporţiile ridicolului de care nu umplusem. Şi la alte performanţe nici să nu vă aşteptaţi câtă vreme echipa se face pe filiera Becali.

În vreme ce panaramele noastre se făceau de hândel în Elveţia, la Bucureşti microbiştii îşi spărgeau capetele. Şi cu asta peisajul e complet.

Ce ar mai fi de adăugat ? Mai e nevoie să adaug ceva ? Sigur mulţi se vor indigna, dar o spun: Mutu a fost în seara asta cel mai bun jucător al Italiei. Ca bonus la penaltiul ratat. Să nu vă mire dacă veţi afla că problema sa cu Chelsea via Fiorentina se va rezolva zilele viitoare.

După meciul cu Italia se umflase tărâţa prin cutia craniană a unora dintre ” tricolori “. Şi deja dădeau cu tifla “generatiei de aur”. Că deficitul de inteligenţă e compensat abundent cu tupeu gros.

“Generaţia de aur” era produsul comunismului. Jucători crescuţi -formaţi într-o alta epocă, o altă mentalitate. Epocă jegoasă, dar generaţie de aur. Ăştia de acum sunt 100% produsul capitalismului românesc. Al noii epoci. Şi de aceea îşi pot lua în primire titlul pe care îl merită. Generaţia “tatuaje- şpriţ-manele/ curve, droguri şi lovele “.

Atât.

14 comentarii

Filed under Camera de garda