După ce au câştigat războiul din Iraq repede-repede, soldaţii licuricelui s-au trezit luaţi la tocat ieftin, dar cu metodă. Că ce era la noi cu raportările umflate şi cincinalu’ în patru ani, da’ la hamburgerezi încă e mai dihai. Ăştia raportează victoria mai întâi şi abia apoi încep mardeala. Bun. Deci s-au bătut. Au eliminat armele nucleare. L-au belit pe panarama aia de Sadam. Au băgat democraţie la buticurile Irakiene şi libertatea la PET de doi litri şi acu’ gata.
Booon. Deci toate rezolvate. Dar mai rămăseseră nişte rufe de întins pe sârmă. Sau altceva era… Ce era ? A, da. Petrolu’, bre. Că ăla era subiectul !
Aşa că în nou instaurata democraţie acces la puţuri se dă fără licitaţie, fără comentarii. Cui trebuie. Adică: Exxon Mobil, Shell, Total şi BP. Că -s fruntaşe în ramură şi au depus şi muncă voluntară şi activitate culturală. Companiile asiatice, ruseşti, care depuseseră aiurea în tramvai documentaţia de licitaţie au fost invitate să înveţe dansul nostru tradiţional: Căluşarul. Şi să afle ce li se bălăngăne dansatorilor în timp ce dansează.
“A total of 46 companies, including the leading oil companies of China, India and Russia, had memorandums of understanding with the Oil Ministry, yet were not awarded contracts.”
Nu asa, tati. Dai cu bombardeaua, curge cişmeaua. Dacă nu… succesuri şi îngrăşaţi licuriciul.
Şi uite aşa ne întoarcem la gândăcelul minune şi economia chicken-chicken. Dar cu ochiul deschis ca prohabul băutorului de bere. Că nici cu haleala nu e aşa de simplu. Nu mai papa-pipi-caca. Acu’ e cu papa-buba-caca. Adică Monsanto să trăiască. Vă spune Mordechai că urmează o epocă de împliniri măreţe. Încă un argument ?
Hai că v-am spus prea multe şi iar o să visaţi din Orwell.
