Mihnea, ne transmite o leapşă. Care nu-i leapşă e trackback. Tracback… sună a bilă de biliard lovind altă bilă. Asta era. Gata. M-am prins. Întrebarea lui Mihnea, patron de Codex, e simplă:
Cum a influenţat blogosfera românească politicul în ultimele luni ?
Doar nu aţi luat-o de bună că e simplă. Aici răspunsul poate fi foarte elaborat, complicat sau repezit iute, în dulcea limbă caterincă. Şi cum ne ştiţi… parcă spre cea din urmă cale aş trage mai tare. N-o fac. Pentru a răspunde am să despic răspunsul în două:
- mai întâi descoperim (cu mimată surprindere şi deloc mimată enervare) că printre bloggeri s-au vârât şi mulţi politicieni. Unii dintre ei ( foaaarte puţini) răspunzând unui impuls lăuntric, care ar putea fi suspectat de sinceritate. Alţii din nevoia de imagine. Şi de băgare în seamă.
Cele mai multe din aceste bloguri sunt plicticoase, rău scrise şi perfect inutile. Gândite ca instrumente de PR îşi trădează menirea şi devin doar jalnice înşiruiri de plicticoase dări de seamă şi panseuri gâtuite. Dar nu asta era întrebarea.
Deci, rămânând la întrebare, cred că există un exemplu notabil de blog care a influenţat puternic politicul - aşa cum spune Mihnea. Iar acesta e blogul lui Adrian Năstase. Ne place sau nu ne place. După debarcarea din 2005, Năstase s-a trezit lipsit de tribună. Practic, după demisia de la preşedinţia Camerei Deputaţilor, o bună perioadă, acesta a avut de suportat un veritabil boicot mediatic. Singurele referiri la el aveau legătură cu DNA şi mult mediatizatul Dosar Zambaccian. Căile de comunicare i-au fost închise.
Cu excepţia editorialelor din Jurnalul Naţional, practic, a fost lipsit de posibilitatea de exprimare. Nu stăm să judecăm acum căile şi raţiunile pentru care se ajunsese aici.
Ei, bine, este convingerea mea că blogul i-a oferit o tribună. O portavoce. Şi încă una nesperat de puternică. Iar pentru asta are a aduce mulţumiri celor care i-au pus blogul în braţe ( Jeg şi Ciutacu, dacă nu greşesc, sper că nu).
Mai departe, felul în care a ştiut să folosească acest blog ţine exclusiv de abilitatea şi inteligenţa sa. Şi cu certitudine a ştiut cum să-l folosească. În scurta vreme blogul respectiv a devenit citat- deci citabil- şi ca atare şi stăpânul său. Iar turul de forţă din preajmă Consiliului Naţional PSD, solidarizarea unor bloggeri cu el, la acea vreme, au fost, cred eu punctul culminant. Misiune îndeplinită.
Ce s-a întâmplat de atunci încoace ? Blogul a devenit mai astenic, mai prudent şi mai (spun eu) neinteresant.
Dar acesta e un exemplu semnificativ de blog care a influenţat politicul. Altele de aceeaşi anvergură nu cunosc. Am mai putea nota blogul Elenei Udrea. Care- tot aşa- ne place ori ba, a reuşit să urnească echipele de ştiri în câteva rânduri. Şi să facă ceva zarvă.
- ajung la partea a doua a răspunsului. În ce măsură bloggerii neîncartiruiţi politic ( cel puţin făţiş) au influenţat politicul ? Cred că în foarte mică măsură. Aş fi spus în nicio măsură, dar îmi vine în minte curentul de simpatie stârnit printre mulţi bloggeri de doctorul Oprescu.
Nu am cum să omit nici reacţia bloggerilor la trăznăile scoase pe gură de mezina preşedintelui. A infulenţat această reacţie politicul ? Cred că nu.
Exemplele pot continua. Mihnea ne furnizează şi el câteva. Sigur, au existat şi vor exista reacţii ale blogosferei la întâmplările din campingul politichiei. Dar dacă au influenţat aceste reacţii politicul ? Cred că nu. Iar dacă da… nu se vede.
Iar, până la urmă, cred că cel mai bine ar putea răspunde acestei întrebări chiar politicienii. I-a influenţat în vreun fel ? Nu-i vom întreba. Pentru că ştim ce răspuns vom primi. Ce politician şi-ar putea îngădui să spună că nu ţine seama de vox populi. Iar în cazul de faţă, vox populi nu suntem noi, bloggerii cu bunele şi relele noastre, cu simpatiile şi umorile noastre, ci voi, cititorii şi comentatorii noştri.
P.S. Şi în blogrollul meu există doi oameni cu treabă în politică. Al Corinei Creţu şi al lui Dan Mihalache. Prieteni la care ţin din motive care n-au treabă cu politica. Al lui Dan sigur nu a influenţat nimic, din inactivitate. Al Corinei la fel, nu ştiu cât şi ce a urnit, dar e un loc prietenos, în care te simţi binevenit.
la faza cu Oprescu, care îmi era destul de antipatic până nu demult 
