În preumblarea-mi prin blogosfera romnânească am dat peste blogul unui tânăr ( presupun) din Chişnău, Tudor Cojocaru. Blog bun. Vi-l recomand. N-am ezitat şi i-am făcut loc în blogroll. Reproşându-mi că, prea multă vreme, nu am tratat problema românilor de peste Prut aşa cum trebuie. Promit ca pe viitor să ne ocupăm mai pe îndelete de asta. Până atunci vă invit să priviţi două fragmente video teribil de interesante. Doar în aparenţă între cele două filmuleţe nu este nicio legătură. Doar în aparenţă. Bun venit Tudor Cojocaru!
Vă invit şi pe voi să-l salutaţi şi adăugaţi la blogroll. Pentru asta nu e nevoie nici de viză, nici de paşaport.
19 Comentarii
iunie 29, 2008 la 5:16 pm
Da. Mama a facut calatoria asta atunci . Avea 4 ani. Greu de privit.
iunie 29, 2008 la 5:22 pm
Moşule, poate n-ar fi rău să spui povestea aia. Cu siguranţă e mai importantă decât bazaconiile cu care ne pierdem noi de obicei timpul pe aici. Doar ai blog !
iunie 29, 2008 la 6:10 pm
Călifarule, mai ai nevoie de încurajări suplimentare? Spune cât ca să mă pot pregăti
PS. Nu-i nimeni Petru ori Pavel pe aici? Simt nevoia să fac urări şi nu am cui
iunie 29, 2008 la 6:12 pm
Aşa, Crina. Să-l punem la scris pe moşneag.
Urările lasă-le aici fără să treci nimic la andrisant şi cui i-or trebui şi le ia.
iunie 29, 2008 la 6:14 pm
Nu. Sunt 2 povesti pe care le-am ascultat si as vrea sa le uit : asta cu plecarea din Basarabia si a lui taica-miu cazut prizonier la rusi si care NU a intors armele. Sunt tragice ambele. Viata bate filmul.
iunie 29, 2008 la 6:16 pm
Şi ce aştepţi, moşule, ca să le scrii ? Iar după aceea poţi încerca să le uiţi.
iunie 29, 2008 la 6:21 pm
Ok, o sa am nevoie de notite…sunt pe undeva prin ” Cel mai iubit dintre pamanteni ” ca de la volumul 2 a plecat discutia cu ‘al batran. El adnota pe margine cu creionul . Undeva Preda scrie : ” Numai foamea si pierderea libertatii pot degrada o fiinta umana” , pe margine e scris :”Da, am vazut in lagar”…Dar am nevoie sa regasesc notitele acu 25 de ani nu mi-a dat prin cap sa-l intregistrez.
iunie 29, 2008 la 6:23 pm
Fă-o ! Ultimul tau comentariu e deja prologul necesar.
iunie 29, 2008 la 6:24 pm
Bine dom’ne daca trebuie…cu placere
Am sa le caut.
iunie 29, 2008 la 6:25 pm
Musai. Şi te anunţ de pe acum ca vei fi preluat.
iunie 29, 2008 la 7:12 pm
iunie 29, 2008 la 7:15 pm
Messa, Dumnezeu să ţi-i odihnească. Iar dacă dai de pozele alea şi găseşti cum să le scanezi, trimite-le. Şi împreună cu poveştile moşului cel Călifar le strângem aici şi facem un colţ special. Să avem la ce gândi.
iunie 29, 2008 la 7:53 pm
Mordechai, iti multumesc pentru aprecieri si ganduri bune. Ai aterizat si tu la blogroll-ul meu.
Intr-adevar, sunt din Chisinau, acum bursier al statului roman.
Situatia din RM nu este deloc roz, vedeti si voi. Stereotipurile, regulile si legile nu se aplica cand e sa apreciezi situatia de acolo. E un caz cu totul special, iar “meritul” il au mai multi “fii ai neamului”, si nu numai ai neamului.
Ma bucur mult ca pot sa deschid o ferestruica spre situatia de acolo, pentru cei de aici (dicolo de manipularile media si oficiale).
Spor la treaba in continuare!
iunie 29, 2008 la 7:56 pm
[...] Numai foamea si pierderea libertatii pot degrada o fiinta umana [...]
iunie 29, 2008 la 8:03 pm
Messa, in Romania exista foarte multi basarabeni refugiati in 1940. chiar ieri am cunoscut o doamna a carei socru a fugit de rusi, in Cernauti fiind, iesind prin usa din spate, in timp ce ascestia intrau prin fata. Este incredibil pentur noi, tinerii, sa concepem asa ceva.
iunie 30, 2008 la 9:19 am
Şi-uite-aşa, printr-o crimă a istoriei, a ajuns jumătate din neamul din care m-am zămislit (cel din Basarabia, rădăcina maternă) în Bucovina de Nord. Ca refugiaţi. Lăsaseră acolo tot ce agonisiseră în câteva generaţii.
Ce să zic? Să facem alte crime şi să îndreptăm situaţia? Cum se procedează cu istoria, s-o facem mai îngăduitoare?
Aşa şi-a făcut şi neamul românesc “rost” de un scriitor… Dacă nu mă laudă nimeni, mă laud singură.
iunie 30, 2008 la 3:52 pm
foarte faine filmuletzele…d fapt,foarte reale:(
iulie 2, 2008 la 3:00 am
Am sa caut pozele in weekend – trebe sa rascolesc un beci…
iulie 3, 2008 la 2:03 am
@tudorcojocari
Nici aici rozul nu ne cotropeşte. Devenim tot mai ocupaţi cu tâmplăria de pvc şi schimbatul gresiei. Cu ipsoseriile şi alarma de la maşină. Devenim excelenţi consumatori şi răi români. Iar asta pare să ne şi încânte. Ba, constat uneori, devenim şi răi oameni.
Fii binevenit, prietene. Aici eşti între ai tai.
@ Gabriela Savitsky
Îţi recomand scrierea moşului călifar, pe care nu mi-am îngăduit să o preiau fără îngăduinţa lui, dar care e linkuită mai sus şi în pagina numită România de lângă România.
@ Nokia
Pentru filme lui Tudor am a-i mulţumi. Deşi nu “faine” e cuvântul pe care l-aş fi ales.
@Messa
Nu plecăm nicăieri.