Pentru practicanţii de sporturi extreme un drum cu maşina spre nordul Moldovei poate fi o îndrăzneaţă provocare. Deşi asfaltul se află distribuit uniform pe şosea -lucru cu adevărat temerar în România- abundenţa căruţelor şi tirurilor face ca această călătorie să aibă acea doză de imprevizibil atât de apreciată de şoferii români. Iar dacă faceţi acest drum noaptea vă puteţi bucura şi de excepţionalul spectacol de lumini oferit e farurile prost reglate ( întotdeauna farul dinspre axul drumului e setat pe “orbeşte-l pe fraier”). Abundenţa beţivilor, care verifică dispunerea corectă pe centrul şoselei a liniei întrerupte sau continue, conferă călătoriei o notă inedită şi exotică. Iar omniprezenţa câinilor ( sub formă de potăi alergând aiurea pe şosea sau hoituri turtite pe aceeaşi şosea) reaminteşte drumeţului despre legătura indisolubilă dintre român şi natură.
Odată ajunşi la destinaţie, în cazul de faţă Gura Humorului, nu aveţi cum să nu admiraţi dispunerea gropilor în şosea după o logică aparte cunoscută doar iniţiaţilor în feng shui. Gunoaiele aruncate pretutindeni, praful şi clădirile obosite te fac să simţi că eşti cu adevărat în ţara ta.
Până la apariţia pensiunii X ( reclama se plăteşte) noţiunea de agro-turism de calitate era necunoscută în această localitate. Aşa a rămas şi după aceea. Pensiunea dispune de câteva zeci de camere şi o cantină sală de mese un restaurant care te vor face să te întrebi de ce s-o numi pensiune ? Ospătarii sunt integri şi extrem de chibzuiţi, motiv pentru care nu vor face nimic în pripă, în grabă. Ci după consacratul precept ” încet, dar… lent”. Adevăraţi iniţiaţi si buni păstrători ai marilor taine ei nu îţi vor răspunde la nicio întrebare. Indiferent ce îi vei întreba despre preparatele aflate în meniu îţi vor răspunde sibilinic: ” scrii acoloşa, cum scrii aşa îi”. Meniul este generos. Porcul fiind temelia pe care se construieşte acest edificiu. Nu lipsesc preparatele şi băuturile tradiţionale: pizza, cabanos, hamburgeri, whiskey, Martini şi tequilla.
Am optat pentru ciorba rădăuţeană - care surprinzător era chiar ciorbă rădăuţeană. Care mi-a fost adusă în mai puţin de o oră. O tochitură moldovenească a completat festinul. Mămăliguţa era frumos decorată cu un ou ochi. Iar oul cu boabe de piper şi cioburi de ardei care alcătuiau o moacă zâmbăreaţă. Am recunoscut imediat celebrul smiley YM. Cyber- tochitura nu era prea gustoasă, dar porţia era minusculă aşa că asta nu a deranjat.
Camerele motelului pensiunii dispuneau de tot confortul rustic tradiţional bucovinean. Internet, aer condiţionat, Tv satelit şi duş cu hidromasaj. De la fereastra camerei puteam admira spectaculoasa privelişte a clădirii de vis-a-vis. Acolo unde alţi turişti cazaţi la aceeaşi pensiune trăiau clipe de intimitate asupra cărora nu am să insist.
La micul dejun te puteai bucura de două tipuri de cereale, un tip de lapte şi multe tipuri de vodcă. Şi nelipsiţii cabanoşi.
După un moment de reflecţie m-am decis să renunţ la agro-turism şi serviciile pomenitei pensiuni. Şi m-am mutat la “gazdă”. De aici încolo nu mai merită povestit. Pe cine ar interesa ? Pentru că de aici încolo abia lucrurile au început să semene cu ceea ce aşteptam. Iar asta chiar nu mai e interesant.
