România

Jump to Comments

Patru silabe. Ce înseamnă cuvântul ăsta pentru noi ? Îl repet: România. La ce v-aţi gândit ?

România. Unsprezece fotbalişti în chiloţi galbeni, tricouri galbene. Care mestecă gumă în timp ce cântă o orchestră. Şi duc, sanchi, mâna la piept, când trece camera de luat vederi prin dreptul lor.

RO. Un indicativ pe plăcuţele de înmatriculare. De care unii s-au ferit. Pe când funcţiona taxa de primă inmatriculară un BG era preferabil. Sau D.

România. Locul acela unde avem a revendica averi ale unor strămoşi dispăruţi. Pe care le transformăm iute în parale pentru a fugi degrabă.

Made in Romania. Aşa scria pe multe produse. Pe care le evitam. Preferând alte “made in”-uri. Mai apoi am început să acceptăm şi “made in Romania” , dar doar însoţit, obligatoriu, de “under the authority of… “. Iar acum, mai nou, acele produse care nu au un “under the authority of…” de care să se atârne preferă eliminarea cuvântului urât şi neaducător de profit: România. Şi înlocuirea cu mult mai vocalului şi lucrativului EU  “Made in EU”.

România.  Locul de unde tot mai des plecăm şi tot mai puţin ne întoarcem. Din România. România. Locul de care ne e ruşine când plecăm şi lehamite când ne întoarcem.

România. Patru silabe. Repetaţi: România. Hai, spuneţi. La ce vă gândiţi. Eu, neînvăţat cu lumea, şi privind cu pioşenie spre mormintele celor dragi, nu ştiu răspunde decât: acasă.

26 comentarii

Filed under Rabbi zice