Dragi metalişti, iubiţi jazzomani şi stimaţi folkăitori, mai luăm şi noi o pauză, mai mestecăm o grisină şi mai schimbăm sacul la aspirator. Şi atunci ascultăm si ceva mai liniştit. Ca de exemplu pianul ăsta cu care mă conversez de azi dimineaţă. Aia e.
Cu maneliştii n-avem conversaţie.
Kevin Kern.
D-aia cascam inca de dimineata…
Bre, e bun. Chiar e.
Si ma bag in seama pentru ca nu sunt manelista, da ?
Decat sa mestecati sacul de la aspirator pana schimbati o grisina, mai bine ase.
eiii, na, azi te-ai gasit ??!!!
sa ne …dregem
tc , j.
draga domnule, caut ca disperata zilnic sa vad daca mai ai vreo idee cu care sa ne bucuri ochiul. Imi place mult blogul tau (nu cred ca te intereseaza asta)
succes
La naiba, m-am trezit si eu sa-ti fac prima postare aci, cand tocmai de manelisti adusasi vorba:))
E super asta cu folkalaii…..
de ce sa nu recunosc ca mie chiar imi incanta uneori urechea folkalaii insa pianul….
ce sa spun ?ma uit la el ca la mobila nu stiu la care ”pedala” as putea gasi un -Do. Adevarat e, ca ascult pianul asa ca o gaina si chiar imi place.
Misto parfumuri si plasturi pentru suflet în drogheria asta a lui KK, dar o nemultumire tot as avea. Testând eu una – alta, în raftul ãla cu pastelul am gãsit un sertar cu ziua de dupã si am cotrobãit prin el. Frumoasã marfã, nimic de zis, pãcat însã cã tabloul ãla vivant e static, ca sã zic asa. Dupã gustul meu, un fundal în miscare ar fi fost mult mai expresiv, ar fi fremãtat ca lumea coardele alea sensibile.
http://www.youtube.com/watch?v=GhV2ceRw2N4
http://www.youtube.com/watch?v=J1ZAJul_1eI
Si pentru desert avem ceva:
Disciplinat, asa cum shade bine ne-manelistului, am declarat ziua de 18 martie “ziua Kevin Kern” si acum ascult cuminte al 4-lea album.
Tocmai am luat din raft: In The Enchanted Garden [1996], Summer Daydreams [1998] , Beyond The Sundial [1997], In My Life [1999], Embracing the Wind [2001], More Than Words – The Best of [2002] si Imagination’s Light [2005].
