-
comentarii recente
oanaclara32 on Fără pene thorski on Ce? Roxana on Ce? Marius Mina on Tuităr atitudini on Ce? spedy on Omu’ de dreapta Blog de “anali… on Tuităr SingurEu on Ce? penguins_can_and_wil… on Fără pene penguins_can_and_wil… on Fără pene 
Amar de zi- Mizantropul
- Pleonasmul noiembrie 25, 2009 danieloctavian
- Ciutacu
- Hidoşenia subumană a blatistului-şef noiembrie 27, 2009 Victor Ciutacu
5 Comentarii
iulie 4, 2009 la 9:57 am
Drăguţă povestea, aşa, pe plan afectiv.
Totuşi, nu se pot trece cu vederea două lucruri:
1. Stupizenia celor care au făcut robotul, prin transferul datelor căutate pe disc, fără posibilitatea de a le comunica înapoi, către ei.
2. Incapacitatea animăluţului respectiv de a învăţa ceva din experienţele anterioare, dovadă maldărul de discuri de la final în contrast cu bucuria lui sinceră (?!) din ziua precedentă.
iulie 6, 2009 la 2:12 pm
Păi animăluţul vroia un contact real. Nu de-aia arunca disc-urile pentru că nu ştia ce-i cu ele, ci pentru că vroia altceva.
iulie 7, 2009 la 3:05 pm
Corect, da’ după ce vezi vreo cincizeci de roboţi, – bănuiesc identici, ţinând cont de faptul că discurile erau identice – ar trebui să fii în stare să-l recunoşti când apare din nou, nu?!
iulie 7, 2009 la 3:24 pm
Ştii cum e… speranţa te împiedică să fii mereu raţional.
iulie 7, 2009 la 3:26 pm
Noi (românii) ştim cel mai bine asta, nu-i aşa?