-
comentarii recente
Klaus Steinberg on Borduri la toată naţia tizul on Borduri la toată naţia tizul on Borduri la toată naţia Mordechai on Borduri la toată naţia Florian on Borduri la toată naţia tizul on Borduri la toată naţia Florian on Borduri la toată naţia Mordechai on Borduri la toată naţia Ionut on Borduri la toată naţia cineva on Borduri la toată naţia
5 Comentarii
iulie 4, 2009 la 9:57 am
Drăguţă povestea, aşa, pe plan afectiv.
Totuşi, nu se pot trece cu vederea două lucruri:
1. Stupizenia celor care au făcut robotul, prin transferul datelor căutate pe disc, fără posibilitatea de a le comunica înapoi, către ei.
2. Incapacitatea animăluţului respectiv de a învăţa ceva din experienţele anterioare, dovadă maldărul de discuri de la final în contrast cu bucuria lui sinceră (?!) din ziua precedentă.
iulie 6, 2009 la 2:12 pm
Păi animăluţul vroia un contact real. Nu de-aia arunca disc-urile pentru că nu ştia ce-i cu ele, ci pentru că vroia altceva.
iulie 7, 2009 la 3:05 pm
Corect, da’ după ce vezi vreo cincizeci de roboţi, – bănuiesc identici, ţinând cont de faptul că discurile erau identice – ar trebui să fii în stare să-l recunoşti când apare din nou, nu?!
iulie 7, 2009 la 3:24 pm
Ştii cum e… speranţa te împiedică să fii mereu raţional.
iulie 7, 2009 la 3:26 pm
Noi (românii) ştim cel mai bine asta, nu-i aşa?