Reuniune de familie

Îmi displac adunările de genul ăsta. Sunt inutile, obositoare şi ridicole. La anumite ocazii eşti silit să te întâlneşti cu oameni cu care nu ai în comun decât vreun futai al unor strămoşi comuni. Să zâmbeşti cretin. Să zâmbeşti cu mimată încântare la aflarea veştilor despre vărul care acum s-a ajuns, e director de cimitir. Să te uiţi la pozele cu plozi şi să admiţi că bricheta pe care puradelul din poză şi-a înfipt-o în nas e un semn de mare precocitate. Să asculţi apoi, cu o compasiune confecţionată, inventarul celor plecaţi la Manitou.

De fapt dispun de o mizantropie consacrată, verificată şi de mare anduranţă, care îmi face neplăcute orice aglomerări cu scopul socializării. De orice fel ar fi. Uneori sunt silit să le fac faţă. În astfel de situaţii încerc să găsesc partea bună a lucrurilor. Închipuindu-mi că există o astfel de parte.

De data asta am nimerit rău. E un parastas. Astea sunt favoritele mele.  Aici tragicul de fundal devine întotdeauna comic de substanţă. Cei morţi sunt jeliţi, iar cei vii sunt de plâns.

- Of, mămică, ce ai mai slăbit, băiatu’ lu’ mama?

E tanti Lenuţa, de la ţară. Nu ştiu de ce, dar categoria “tanti de la ţară” e întotdeauna reprezentată de o tanti Lenuţa sau tanti Florica.

- Da, puţin…- îi răspund în vreme ce mă las tras de curea. Ciupit de braţ, pipăit pe burtă, ciufulit la păr.

- Ai venit, la parastasu’ lu’ nen’tu Stănică, băiatu’ lu’ mama… Ce om bun a fost. Da’ tare le mai trăgea cu băutura. Şi nu-i plăcea munca. Ce bătăi mai lua tanti-ta Nela de la el, săracă. Da’ era om bun. Tu ce faci, băiatu’ lu’ mama?

Nu apuc să răspund. Îşi aşează baticul negru şi continuă să turuie. Oricum e surdă şi într-o dungă.

- Ai albit, mamă. Aveai tu un coleg, ăla era de mic cu păru’ alb. Cum îi zicea, mamă?

- Mihai…

- Aşa, băiatu’ lu’ mama. El ce s-a ales?

- E homeopat.

Baba a înţepenit. Se uită lung.

- Of, măi, mamă. Şi n-ai fi zis. Lua-i-ar dracu’ că s-a umplut lumea de ei. S-a stricat lumea. Acu’ vrea să se şi însoare între ei. Hai, că te lasă mama. Mă duc să o ajut pe tanti-ta Nela.

A plecat. Perverşi homeopaţii ăştia. Mă ia în primire unchiu Sandu.

- Ia zi, tinere…

- Ce să zic?

- Păi, acum e vremea voastră. Aţi făcut un căcat. Noi am muncit. Am făcut şantier. Am construit şi aţi venit voi, că sunteţi voi deştepţi. Şi uite ce s-a ales.

Nu ştiu despre care noi vorbeşte.  Nu stiu ce şantiere a făcut el. A fost normator la IAS. Şi s-a pensionat pe la vreo 50 de ani pe caz de boală. Acum o arde toată ziua pe banca de lăngă chioşcul de ziare cu alţi juni ca el.

- Facem şi noi ce putem- simulez un răspund total aiurea.

- Faceţi pe dracu’! De ce nu-l lăsaţi pe Vadim şi-i furaţi voturile? Şi pe Băsescu aţi vrut să-l lucraţi!

- Lasă că…

- Nu las deloc. Aţi vândut tot în ţara asta.  Pe vremea lu’ Ceauşescu făceaţi şcoală şi acu’ îi daţi cu drogurile. Tu când termini, când dai bacalioreatu’?

M-a înţepenit la faza asta. Îl privesc mai atent şi văd că umblă însoţit aproape în permanenţă de domnul Alzheimer. Pleacă. Se duce să se certe cu alt moş. Nu scap multă vreme nesocializat. Un văr de a paişpea spiţă.

- Ce faci, frate? E ramoliţi toţi săracii. Nu mai e unu’ întreg la cap.

-Cine? încerc să mă dumiresc. Dar mă bate înţelegător pe umăr. Apoi îmi toarnă un vin infect.

- E dă ţară, de la noi. Sănătate curată. Eu am şi pă tractor mereu o dimigeană, că face bine. Ce faci, bă?

- Păi…

Întrebarea era retorică. Nu cred că Mironică ştie ce e aia, dar asta e. Oricum are verbiaj intens.

- Nu l-a votat ăştia pe Onorius, bandiţii dracu’. Tot jigodiile alea bătrâne. Numai ei. Nu mai are loc ăştia tineri dă ei. Am vrut să mă duc şi eu să-l votez, da’ nu am avut cum că am fost la botez la  a lu’ Clondică, are fată. Numa’ fete a făcut ăsta. Patru are. O să vadă el pă dracu’ când o creşte astea. Şi l-a scos ăştia pă moşu’ ăla. Să mai lase dracu’ şi tinerii, că nu le mai ajunge!… Dacă nu era botezu’ mergeam la Bucureşti să-l votez.

- Păi nu aveai cum.

- De ce nu? Ce, nu e vot liber?

- Ba da, dar votau doar cei din colegiul respectiv.

- Adică doar ăştia cu liceul terminat? Ce pula mea ? Asta e democraţie?

-Nu, domnule. Cei care locuiesc în acel  colegiu din Bucureşti.

- Adică, doar ai lor? De ce, bă? Nu e Parlamentu’ României? Doar ei? Nu e democraţie? Nu votăm toţi? Că aşa vrea ei? ‘tu-le muma în cur de hoţi bătrâni. Aşa? Lasă că sun eu la Diaconescu la OTV să facă dezvăluiri pe tema asta. Bine că mi-ai spus.

Pleacă. E cătrănit. Îl înjură pe unchiu Sandu. Ăsta îi rade un şut în cur. Dar Mironică e trecut prin viaţă. Se repede la moş, prefăcându-se că-l loveşte, râde şi pleacă.

O babă agitată dă năvală. Agită din braţe, împinge pe toată lumea şi zbiară:

- Vine părintele. Haideţi că vine popa!

Unchiu Sandu strigă şi el.

- ‘le muma în cur de hoţi. Prosteşte lumea cu oxcurantismele lor.

Tanti Monica, doamnă de oraş, văduvă de colonel, se ridică afectată. E trecută de 70 de … hai să spunem “primăveri”, dar e machiată abundent. Are o pălărie încărcată cu toată producţia serelor de la Codlea.

- Dragă, dar să iese cineva să-l întâmpine pe preot. Să facă primirea, ce e incultura asta?

Tanti Lenuţa a aţipit pe canapea. A scăpat o băşină sonoră. Atât de puternică încât a trezit-o pe soră-sa, Floarea, care aţipise lângă ea. Asta tresare buimăcită, îşi face cruce şi zbiară:

-Amin! Dumnezeu să-l ierte!

About these ads

22 Comments

Filed under Rabbi zice

22 responses to “Reuniune de familie

  1. bre moshe, in ce kibutz se intampla patania asta? oricum, faina povestea.

  2. feodor

    Cumpatata, reuniune.
    Sa mergi insa la alt parastas, acolo unde tusa Catrina te binecuvanteaza mai dihai ca-n ziua de boboteaza, zicandu-ti: “ptiu, ptiu, ca mult ai crescut, bata-te sa te bata. Da’ ce slab esti. O duci rau , asa e?”
    Si cu dosul manecii iti stergi flegma care se intinde precum nisipul desertului.

  3. Bre, e tare fain ! M-am distrat copios. Sunt bune si reuniunile astea la ceva.
    Oricum, asa e , nu au putut sa-l aleaga pe honorica. Nu mai scapam de babalaci. Ha, ha , ha.

  4. Super faină povestirea, Mordechai…
    Îmi amintesc de unele reuniuni din familie, pe când încă nu ne rărise sf Petru….

  5. (C)Iocan

    Nu te-ai gândit să vinzi bilete la următorul parastas? :)
    Cred că ai putea vinde şi drepturile de difuzare ale proximei ediţii ;) ar avea audienţă mai mare decât campionatul de fotbal, despre campaniile electorale, ce să mai spun? Le-ar sufoca!…

  6. andrei

    :)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

  7. Numai homeopaţii sunt de vină. Părerea mea.

  8. iulian n.

    Unde erau nepoţelele aproape supermodele, verii baroni loco, nănaşu deputat şi cumătru cu hummeru?

  9. ciupico

    :)))))))
    ca nu esti sanatos!
    cînd sa’mi revin citesc comentariu doamnei Verona si ma apuca rîsu’ cu sughituri :)
    hai ca iar mi s’a facut dor de tara. ce lume dom’le , ce lume! unica! o mai prind pîna la vara?

  10. Aoleuuu….mai ramanea ca popa sa vina beat la parastas si era “oabla” treaba.
    Oricum condoleante !!!

  11. Aduna-le intr-o carte, parerea mea!

  12. De aia cu „Ai un job? Lasa maica, ca ai sa-ti gasesti si tu servici”, n-ai avut parte?

  13. codeus41

    am avut senzatia unui deja-vu. Sa fiu eu al naibii da cred ca e generalizata chestia asta in societatea romana.

  14. alinutza

    Mi-a placut enorm :” Are o pălărie încărcată cu toată producţia serelor de la Codlea.” Superb !!! Nedumerirea mea este : productia dinainte de 89 sau aia de-acu??

  15. matusalem

    - Cum a fost ?
    – Cum sa fie ? Ne-am distrat ! (spune sor´mea)
    – A fost haios … Trebuia sa veniti si dumneavoastra. (se baga in vorba si nepoata)
    – Si coroana ? V-ati descurcat ?
    – Daaaa. Am incercat s-o punem pe 2 banchete, pana au venit unii cu bilete pe locurile alea. Noroc cu nasu, ca ne-a lasat s-o bagam intr-un compatiment gol. Mama voia s-o tina in brate. (completeaza nepotul).
    – Pai nu v-am zis s-o cumparati de acolo ?
    – Ceeee ? Te doare capul cat costa una. (revine sor´mea in discutie)
    – De broscoiul asta al meu ce-au zis ?
    – A fost vedeta intalnirii. (zice nepoata)
    …..
    De pe la 2 ani, incepem sa ne cunoastem neamurile, veri, matusi, unchi s.a.m.d. Ne vizitam reciproc, se aduna tribul, pe bucatele mai mici sau mai mari.
    Pe la 20 de ani incepem sa mergem pe la nunti si botezuri si iarasi adunam tribul.
    Dupa 4o de ani, incepem sa ne ducem la inmormantari si adunam tribul din nou.
    Pe la 55 de ani, ne trimitem copii sa-si cunoasca verii, matusile si unchii, pe unde apucam, la nunti, botezuri sau la inmormantari, pentru a aduna din nou tribul si pentru a incerca sa reintarim niste legaturi de sange uneori uitate.
    In tribul meu toate astea se petrec cu zambetul pe buze, chiar si la inmormantari, pentru ca este imposibil sa nu gasim, in toata viata noastra, macar un lucru care ne-a amuzat la decedat.
    – Cum a fost ?
    – Cum sa fie ? Ne-am distrat ?

  16. cabinetul2

    parastas-popa-logan rosu- ph xx rai – D-zeu sa-l ierte!

  17. mary_lou

    Pare comic dar e trist, de fapt chiar tragic să ai mamă o tanti Lenuţa şi tată un nea Sandu. Rudele nu le poţi alege.
    Din fericire, prietenii da.

  18. eliodor

    Am ras cu lacrimi :P

  19. Pingback: Perspective

  20. Foarte mişto textul!
    Data viitoare însă, lăsaţi personajele, pe ele însele, să vorbescă, nu vorbiţi dumneavoastră în locul lor.
    Se pierde din savoare…

  21. Pingback: Tweets that mention Reuniune de familie « Moshe & Mordechai blog -- Topsy.com

COMENTEZI?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s