Turambar calculează la procent o leapşă pinkfloydistă. Ca să spunem un “nu” hotărât! Că adică nişte unii au făcut recensământul orezului din sarmale şi au descoperit că Pink Floyd e muzică de ghei. Huooo! Ruşine, futu-vă-n cur! Ups!
Aşa că vine fratele turambarez şi croieşte prezenta leapşă propulsată cu lichid roz. La vremea lu’ tata Syd Barret era pe bază de roz, violetul inventându-se mai târziu. Şi oricum violetul are treabă cu un cu totul alt gen muzical ( 99%).
Deci eu spun un “da” hotărât. Adică încă mai empeitrez pinkfolydisme. Nu cu entuziasmul de altă dată, că între timp s-a mai tocit timpanul, s-a mai schimbat gustul, dar orişicâtuşi. M0neyyyyyyy, get away/ get a job with more pay/ and you’re ok.
Pe urmă nici Waters-ul din Delicate Sound of… nu e Barret din A Sacucerful of Secrets. Şi totuşi încă îi ascult. Deci sunt snob şi eu. Şi ce mare problemă? Mai bine snob decât 99%.
Se aude? Is there anybody out there?
Roz lichiduuuuu, violet partiduuuuu.
Decât băsexu mai bine barretu’. Aia e. Vorba hippioţilor:
MAKE PINK NOT PURPLE
Şi dau şi eu cu leapşa cât se poate de roz în Arsulici, Julius şi Cabral. Că-s curios ce muzici ascultă oamenii ăştia.
Moshe Mordechai 
[…] gand de asa ceva, ma raliez si eu spuselor lui Mosu Mordechai (am zis eu mosul?! Eu?!), sprijinindu-l atat cat pot in demersului lui de degheizare al Pink Floid. […]
Da, da. Din tineretze.
Tare piesa asta a lui Pink Floyd. 🙂
Muzică de futai….de voie….de onorat iubita…cu 3 orgasme 😉
🙂 Snobule…
🙂 :p
mwahahahahha.
inca o tigla, asta sunt. cu sau fara voia dumneavoastra.
Şi io mi-s din ăia 1%… Am ţinut în mâini, la puţin timp duă apariţie, discul “The Wall”… L-am manevrat ca pe sfintele moaşte… 🙂
Te bănuiesc om cu scaun la cap, nenăscut ieri. Păi să te întrebi tu (iartă-ma pentru tutuială, dar am şi eu 42, cu 17 la suflet) ce muzică ascultă Cabral şi compania? Chiar dacă ar zice că ascultă King Crimson nu l-aş crede. Robert Fripp ar interzice ca vreunui Cabral să i să permită chiar şi cumpărarea unui LP KC. Mutatis mutandis, după o vorbă a lui Ţuţea, cabralii sunt interzişi la muzică precum sifilisul la sistemul nervos. Evident, la gândire erau interzişi demult.
Tutuiala e absolut ok, că suntem între prieteni. Când vine vorba de prietenul Cabral nu mai e ok.
Şi îţi explic de ce:
1) Cabral e băiat fain.
2) Omul despre care te grăbeşti să vorbeşti în felul ăsta ( din motive pe care tu le ştii!) are o agerime a minţii cum foarte rar am întâlnit. Iar mintea asta despre care vorbesc e bine echipată cu toate cele de trebuinţă.
3) Cabral e unul dintre foarte puţinii oameni despre care pot spune că are inima la locul ei. Şi creierul tot la locul său.
4) Gusturile muzicale i le-am dibuit de pe blog. Şi chiar dacă nu ne entuziasmăm întotdeauna la aceleaşi chestii, nu găsesc nimic în neregulă acolo. Şi apoi când s-a stabilit că doar ce îmi place mie e ok?
5) Prietenii prietenilor mei sunt şi prietenii mei. Ca atare ar trebui să te socoteşti prieten cu el. Şi despre prieteni nu se vorbeşte aşa.
6) Cabral e un tip fain.
Acum rămâne să îmi explici când şi unde v-ati cunoscut, ce aţi vorbit şi cum ai ajuns tu la concluzia din comentariu. Că altfel e mai greu de priceput.
Am ascultat si eu melodia si o fost tare faina. Si care zice ca-i gheu cine asculta pink floyd, atunci sa stie dansul de vorbeste aiurea ca el ii singurul gheu si limitat. Si nu gay in sensul bun al cuvantului
Freddie Mercury chiar a fost gay. si? nu inteleg impartirea artistilor dupa preferinte sexuale. dar poate ca cei care ii impart asa habar nu au de versurile cantecelor si de faptul ca Pink Floyd este una din cele mai “reactionare” formatii rock ever. ca sa nu mai vorbim de Mercury care ESTE (si spun asta pentru ca el traieste vesnic prin ceea ce a lasat in urma) poate cel mai complet artist din muzica rock. sincer nu ma dau destept, dar a asculta muzica si a nu intelege ce se spune acolo e ca si cum am incerca sa citim Eminescu in chineza. fiind romani. ca asta ne tot batem cu pumnii in piept ca suntem desi eu personal ma consider om mai intai.
Bre, bine spus.
Dar… mama mă-sii. Uneori e mai bine să nu pricepi iotă din ce spun “versur’li”. Că mi-ar fi greu să le explic indonezinilor ce pizda mă-sii caută dragostea în tei.
Şi nici “tutti-frutti… ” chiar nu mi s-a părut a fi colecţie de psalmi. Acum nu toţi au stihuri bobdylaneşti.
There’s always somebody out there… Si se aude. Oho, inca ce se aude!
Aaa, si pe “Delicate…” este Gilmour vocal (si cu coardele), ca ‘nea Waters se cam certa cu ei in perioada aia. 😉
Si eu ascult Pink Floyd,tare!
imi place cum miauna