Justiţia vede?

Ieri am decis că nu vom privi cu indiferenţă întâmplarea de la Craiova. Un bătrân este omorât în bătaie, pe trecerea de pietoni, de un gunoi, de un scelerat. După ce am scris despre asta reacţiile au fost de tot felul. Unii cred că jegul ăla de bani gata ar fi trebuit tocat cu ranga, alţii şi-au vărsat scârba şi revolta pe justiţia noastră. În ce mă priveşte îmi doresc să trăiesc într-un stat de drept. Nici mai mult, nici mai puţin. Iar în cazul lui Pavel Rentea asta trebuie să se intâmple: să fie impusă legea.

Cum justiţia noastră are răul nărav de a-şi mai trage pânza de pe un ochi şi de a cântări şi arginţii cu balanţa din dotare am decis ca, de această dată, să nu ne mulţumim cu suduiala plină de năduf. Şi să urmărim felul în care justiţia lucrează în acest caz. Ce putem face concret?

- să ne asigurăm că familia lui Pavel Rentea este reprezentată în instanţă aşa cum se cuvine;

- să urmărim procesul şi să ne asigurăm că acesta se desfăşoară corect;

- să fim prezenţi în sala de judecată pentru a atrage atenţia că acest caz este monitorizat;

- să scriem despre asta.

Şi cam atât. Cu alte cuvinte putem face ceea ce trebuie să facă societatea civilă într-un stat de drept. Pentru că societatea civilă suntem noi. Iar statul de drept îl avem aşa cum îl merităm.

Tragedia de la Craiova e doar una din întâmplările urâte care se petrec tot mai des în ţara asta. Şi este, într-un mod trist şi revoltător, simptomatică pentru ceea ce se întâmplă cu societatea românească. A devenit un loc comun să spunem că trăim într-o junglă, un loc în care ceea ce ne-ar putea transforma în oameni nu mai preţuieşte nimic. Violenţa a devenit forma esenţială de interacţiune în societatea noastră. Respectul pentru cel de alături, solidaritatea cu semenii şi întreg sistemul de valori pe care îndeobşte îl numim “bun-simţ” nu mai înseamnă nimic. Ne-am transformat în hidoase animale de pradă, gata să ucidă pentru un dram de mai bine- atât de relativ şi perisabil. Impotenţa sau ticăloşia instituţiilor statului le privim cu resemnare, ca pe o fatalitate. Şi socotim natural ca, în lipsa răspunsului adecvat al acestora, să ne impunem singuri peticul nostru de adevăr. Cu ciomagul.

Demersul de faţă nu e doar un strigăt în chemarea dreptăţii pentru Pavel Rentea. Ci şi afirmarea nevoii de normalitate, a nevoii de reîntoarcere într-o societate a oamenilor. O societate a oamenilor în care animalele nu-şi au locul. O societate în care ticăloşia, corupţia, domnia banului, nesimţirea nu mai au ce căuta.

Avem şi bannerul promis de ieri. Mulţumită lui Ciupico. Cei care doresc să-l preia şi să se alăture demersului nostru au aici codul:

imaginea si linkul

[url=http://moshemordechai.wordpress.com/2010/04/06/sa-vedem-2/] [img]http://i65.servimg.com/u/f65/14/95/12/25/baner_10.jpg[/img] [/url]

codul de la imagine (  care include si imaginea si linkul)

[url=<a href="../2010/04/06/sa-vedem-2/" target="_blank">http://moshemordechai.wordpress.com/2010/04/06/sa-vedem-2/</a>]  [img]<a href="http://i65.servimg.com/u/f65/14/95/12/25/baner_10.jpg%5B/img%5D" target="_blank">http://i65.servimg.com/u/f65/14/95/12/25/baner_10.jpg[/img]</a> [/url]