Monthly Archives: februarie 2011

Parastasul e un fel de twitter low tech (mulţumesc pe această cale profesoarei mele de limba engleză).  Acolo constaţi care e numărul de followers pe care îi avea răposatul. Se mai dă câte un retweet la vreo veche întâmplare cu … Continue reading →

Ca şi cum nu ne-am încăiera suficient, în glodul cotidianului românesc, pentru că unii sunt băsişti, iar alţii nu-l înghit pe ebanez, pentru un loc de parcare sau pentru naiba mai ştie ce pricini, acum a apărut un nou motiv … Continue reading →

Trebuia să mă văd cu un amic. Un’ să mergem? Frig, zloată, alte alea, ce s-o mai lungim, ne băgăm într-o crâşmă. Cum prima ieşită în cale se chema “La mama”, hai “La mama”. Că tot îmi fusese pomenită, lăudată, … Continue reading →

Scurt pe doi că subiectul nu merită prea multe litere. Corina Drăgotescu, stăruind în convingerea ( greşită de altfel) că e o mare fiţă de ziarist, a ţinut să se bage în seamă la Cotroceni. Reţeta e simplă: te bagi … Continue reading →

În imaginea de mai sus îi zăriţi pe celebrii băutori de absint ai lui Degas. Tot astfel se numeşte şi un remarcabil volum colectiv, de poezie, semnat de Traian T. Coşovei, Ion Mureşan, Nichita Danilov, Ion Es. Pop şi Liviu … Continue reading →

Ăsta poate fi şi un răspuns pentru amicul Turambarr. Vorbind acum două zile despre stricarea discursului public, identificam câteva tipuri de stricători. Ba îndrăzneam să lipesc şi câte un nume, cu titlul de exemplu, pentru fiecare categorie. Ori amicul Turambarr … Continue reading →

Primesc foarte des solicitări de revizuire a blogrollului. Prin telefon, mail sau comentarii directe. De unele ţin seama, de altele nu. De cele mai multe ori nu. Oricum, criteriile după care e rânduit blogrollul personal sunt atât de complexe că … Continue reading →

Deplângeam, într-un text mai vechi, decăderea discursului politic. Greşeam. Cu o indulgenţă care nu-mi este prietenă, transferam în zona discursului lucruri care aveau prea puţin de a face cu asta: trăncăneala jovială, flecăreala solemnă, răcnetul patriotic, zbierătul fals indignat, gângăveala … Continue reading →

Un fiţos adevărat e dependent de brand-uri. El, în sine, nu reprezintă nimic. E un cârnat. Un castravete. Dar brand-urile de care îşi atârnă existenţa ar trebui să-l facă să însemne ceva. Şi aşa devine el suma nimicurilor de firmă … Continue reading →