Sună telefonul. Ori de câte ori sună telefonul îmi spun că e musai să schimb tonul de apel. Din cauza tonului ăsta de apel, doar din cauza lui, factura mea telefonică e tot mai umflată în fiecare lună. Hai, că e uşor de explicat. Melodia care funcţionează ca ton de apel, pe telefonul meu, e Kayleigh a celor de la Marillion. Când mă sună cineva, în loc să răspund îndată, încep să bâţâi din cap şi să-mi imaginez că dau cu băţul în cinele. Şi amân de fiecare dată momentul răspunsului pentru a mai prinde o măsură din cântec. De obicei cel care sună se plictiseşte aşa că trebuie să revin eu cu un apel. Nu mai e nevoie să vă spun cât de mult mă pot călca pe nervi ăi de îmi dau apel şi aşteaptă să-i sun eu îndărăt. Oricum sun, lăsaţi naibii Marillionul să cânte!
Deci sună telefonul. Pe la “Do you remember? I thought it was confetti in our hair” răspund. Kayleeeeeigh! Vocea de la celălalt capăt al firului îmi aminteşte de vocile centralistelor de pe vremuri. Mereu m-am întrebat: cum dracu’ le găsesc pe alea aşa piţigăiate? Sau există o şcoală profesională unde învaţă să nazalizeze în felul ăla?
- Alo! dă vocea pe nas. Rămâneţi la aparat.
Ce mama dracului să fac? Rămân la aparat. De fapt rămâne aparatul la mine că eu mă mut pe fotel să trag ciubuc. Cât stau eu aşa, “la aparat”, în difuzorul telefonului ascult muzica celor care m-au sunat. Chiar aşa, cine m-a sunat, de fapt? Breee! Vreau Kayleighu’ meu, lăsaţi-mă dracului cu pahrfuhm dă fehricireeee! Şi dă-i cu parfumu’, şi dă-i cu fericirea. Termin ţigarea, parfumudăfericire o ia de la capăt, nimic. Când eram pe punctul de a închide aud o altă voce. Tot duduie, de data asta mult mai plăcută. Vocea centralistă nr.2, anii ’70 e înlocuită de vocea de tip secretară angajată prin concurs, metoda coach casting, anii ’90.
- Alo! Bună ziua! Domnul Budihală ar dori să vorbească cu dvs. …
- Cine?- parol! Habar nu am cine e nea Budihală ăsta.
- Domnul Budihală – repetă duduia- ar dori să vorbească cu dvs. Personal.
Personal… ce? Personal Budihală sau personal eu? Sau personal de Căcăreni?
- Rămâneţi, vă rog, la telefon.
Dau să spun că:
- Nu-mi mai băgaţi parfumudăfericire că dau în icter!
N-apuc. Din telefon nu se aude vocea lui Budihală ci… parfumu’ pizdii mamei lui! Ptiu!
N-am nici cea mai mică idee cine e nea Budiga… Budihală ăsta şi ce vrea de la mine, dar tactic joacă nasol. Pentru că după injecţiile cu parfum de fericire în timpan are toate şansele să mă ducă într-o dispoziţie extrem de neprietenoasă – ca să demonstrez că ştiu ce e ăla un eufemism. Mai exact, exceptând situaţia în care vrea să mă anunţe că e executorul testamentar al unei babete care tocmai mi-a lăsat vreo treij’ dă miliarde dă cococ, pe parola mea că dialogul nostru o să se poarte pe un ton la fel de neprietenos ca mistreţul din bancuri.
Şi uite aşa mai trag o ţigară. Şi îmi planific ca atunci când budihalu apare la telefon să-i cânt, cu vocea mea specială, afon nr.9, despre parfumu’ dă fericire. Ba, ca să fie pachetul complet, îmi propun să bag vocal şi părţile instrumentale. Ca să fiu pregătit intru deja în repetiţii. Între timp termin şi a doua ţigară. Cam pe la jumătatea celei de a treia ţigări, când eram deja parfumat ca studenţii arabi, aud iar vocea secretarei.
- Alo, mai sunteţi?
Ce să mai fiu? Calm? Fumător? Blogger? Sau întrebarea e pusă într-un sens mai larg, metafizic? Aleg să fiu vag. Ete aşa!
- Mda!
- Ne cerem scuze, domnul Budihală nu poate vorbi acum. Vom reveni noi cu un telefon.
Zbang!
Nu tu parfum de fericire, nu tu veşti despre starea de sănătate a babetei. Cum adică nu poate vorbi? Păi nu el m-a sunat? Răspuns: nu! A sunat centralista, pusă de secretară.
Şi adică eu nu am privilegiul de a vorbi cu Budihală? Personal carevasăzică? Nasol! Şi cât de mult îmi doream lucrul ăsta…
După vreo două ore povestea se repetă. De data asta intră direct secretara:
- Alo, domnul Budihală etc. Rămâneţi la telefon, vă rog.
- Îhî! şi închid.
După un sfert de oră sună iar:
- Aţi închis? mă interoghează secretara.
- Eu? Nuuu! De la dvs. s-a închis! fac eu pe inocentul.
- Da?
- Da.
- Rămâneţi să vă fac legătura cu domnul Budihală.
Şi îi închid iar. Şi după cinci minute sună iar.
- Iar aţi închis?
- Eu? Nu, domnişoară. Dumneavoastră aţi spus că îmi faceţi legătura cu domnul Burduşeală…
- Budihală – mă corectează.
- Aşa… Budihală. Apoi aţi închis.
- Da?
- Da.
- Îmi cer scuze. Vă fac legătura.
- Bine.
Şi închid iar. N-au mai revenit.
Budihală, băi tată, bagă deştu’ în telefon si sună dacă ai ceva de zis. Personal adică. Că vreau să ascult Kayleigh cap coadă. De câteva ori.
Esti destept ca mai toti evreii…daca l-ai cunoaste pe Dumnezeul lui Israel, ai fi un evreu destept si credincios!
Urie,
un evreu credincios Domnului
Bai Uriel, sper ca nu ti -ai bagat tu deshtele in tastatura – l -ai pus pe sclavu’ goy – ca incepuse Sabatul – ce pula lu’ calu’ lu’ David facem acilea!
Cu drag,
Tzeposu Ariel, necredinciosu’ lu’ Iahve
Da’ tu ce te bagi singur in seama bai aracel^
Il cunosc personal pe Urie si pot sa-ti spun ca si-a scris singur mesajul la ora la care tu-ti trageai picioarele urit mirositoare in pat ametit dupa litra de tuica bauta; aici inca nu incepuse sabatul.
Nu trebuia sa ne mai spui tu ca esti si prost si necredincios, deduceam oricum din ineptiile pe care le scrii!
Moshe Dayan,
Amazing song ….=D>
Uite aşa se obţine modalitatea optimă de abordare preeminentă a valenţelor indicibile ale metafizicii burduşite …
Ciubucul şi fotelul nu pot, sub nici o formă, lipsi.
Hai ca l-am cautat pe Budihala, sa vad si eu cine te-a sunat …
Am gasit pe unu Valentin pe Facebook, care are la activitati banking si business si e prieten cu Pripag, Melciu, Gatlan, Burghina, Giurgi si altii
) Asta tre’ sa fie … musai ! Are si poza … din aia 
Aiurea … am mai gasit unu care corespunde
… tot pe Facebook este unu Daniel-marian (tot Burdihala) care se ocupa de afaceri si calatorii 
Are si asta niste prieteni faini: Baronu, Copot, Buzatu, Costi, Ninis, Toba etc.
Or mai fi, dar eu nu mai caut … sa ma caute ei, ca doar au secretara
Dom’le, io am pus-o să-mi cânte “Bun îi vinu’ ghiurghiuliu” pe Maria Tănase, ca sonerie la telefon. Ar fi de făcut un studiu pe baza reacţiilor celor din jur, funcţie de locul în care mă… prinde apelul!
Impardonabil! D-l ala, Burduseala. Ar trebui sa facem un top de replici pt asemenea situatii =))
In locul tau as fi asteptat sa vorbesc cu Burdifecala ala si il faceam de tot rasul.
Ai îmbrăcat într-o frumoasă haină artistică întrebarea, întru totul corectă:
Când vrei să vorbești la telefon cu cineva care are telefon mobil de ce pui secretara sa-ți facă legătura?
Condițiile tehnice în care se vorbea la telefon cu ani buni înainte justificau această sarcină a unei secretare: obținerea tonului la o centrală telefonică, legătura la un interior, găsirea persoanei la acel interior sau altul erau acțiuni consumatoare de timp.
Răspunsul la întrebare este sugestiv.
Da ‘ razbunator mai esti ! ! !
Si nici un pic de curiozitate sa vezi ce poate sa-ti spuna Burdihanu ala ???
Bai Dayanel – ienicer chior si chel – de – al lu’ Moshe! Stiu ca aveti cam mult desert p ‘acolo – cam putiti voi a nespalati – am cunoscut multi ca tine! Stiu ca te -ai saturat sa te speli cu nisip – in Marea Moarta ai incercat? Si mai schimba dreaq caftanul ala galitian, jegos si putind a usturoi ( de la babacu’ tau) – ca pute tot blogu’ asta!
Daca nu -ti ajung banii de posirca aia de Carmel – fa -te camilar, incearca in Egipt – aia de la piramide sunt in greva!
Da’ poate te controlezi puţin. Iar dacă te ustură aşa de tare la organul anti-semit, poate iei o pauză de la blogul ăsta.
Nu va certati…nimic nu-i nou sub soare, inclusiv antisemitismul; cainii latra…
Ariel, sau cum te-o chema, goim te considera doar Dumnezeu prin pozitia pe care ti-ai ales-o fata de El; ca sa-ti dovedesc, spun doar ca El m-a creat si pe mine si pe tine, numai ca tu-ti alegi singur sa fii ,,necredinciosu’lu’Yahve”.
Eu ca slujitorul lui YHVE, pot sa te indemn sa-i fii credincios si-ti dau un sfat pentru ura pe care ne-o porti: NU TRAGE NICIODATA TIGRUL DE COADA!
Mordechai prietene, de fapt tie am vrut sa ma adresez:
Traim vremuri mesianice si Puternicul lui Israel, prin mine, te-a chemat sa te intorci cu fata spre El ( din unele cuvinte pe care le scrii, mi-am dat seama de pozitia pe care o ai ).
Pe blogul tau voi mai intra ca-mi place ceace publici…dar chemarea care ti-am facut-o n-o voi mai repeta; deci nu uita: cind ti-o merge rau sau vei fi in culmea gloriei, iubestel pe Dumnezeu cu toata inima ta!
lol:)))
@ Urie . tu chiar crezi ca o sa mearga chestia asta cu iubirea lui Dzeu atata timp cat cineva ca tine ii zice asta??? pacat ca nu stii unde ti’a fost Dzeul in momentele grele prin care ai trecut