Nu. Nu e ziua lui de naştere. Şi, după ştiinţa mea, niciun alt prilej de sărbătorit, astăzi. Slavă cerului, e încă printre noi. Nu cred că trebuie să caut un motiv special, o ocazie festivă, pentru a face o adâncă reverenţă în faţa unui mare actor: Mircea Albulescu.
-
Comentarii recente
adevarat. sa ne traiesti, DOMNULE.
Iată în sfârşit o veste bună:Mircea Albulescu e încă printre noi.Trăieşte. Este sănătos.Si ne spune ca mereu:” Bunii mei , astazi este ziua mea , dar v-o dedic vouă ! “Adâncă reverenţă,Maestre!
Până să citesc, precipitat, postarea, m-a încremenit titlul. Cât să realizez că tabloidizarea, chiar eludată şi îndăratnic ocolită, acţionează pe termen lung. Chiar aşa, pentru o reverenţă nu e necesară o împrejurare sărbătorească! Vecinătatea şi contemporaneitatea sunt suficiente. Reverenţă în faţa celui ce invită la astfel de reverenţe!
un ROMÂN frumos
Așa e. De ce o fi jucat și roluri de securiști luminoși? (Acțiunea Autobuzul de ex.)
http://despredemnitate.wordpress.com/2011/07/26/sofia-aya-sofia/
Pingback: Dacă tot se poartă omagiile… | Ţara vorbelor în vânt
… ne acopeream fețele și pieream pentru totdeauna …
… ce bine că n-ai plecat, Pașa …
Mă alătur şi eu, cu dragă inimă, în această reverenţă!
Si tot Mateiu ne spune, spre final, ca a ajuns ministru grobianul si licheaua Gore Pargu. Astazi e chiar presedinte…
Reverenta. !
Stiati ca acest minunat actor citeste, la Radio Romania Cultural, povesti pentru copii ?
Sa ne bucuram inca cat mai putem din pacate din ce in ce mai rar de prezenta sa in viata noastra !