Asta chiar mi-a placut. Citesc titlul:

” Fustele scurte provoaca impotenta “

şi mă felicit că nu port fustă. Nici lungă, nici scurtă. Nici la beţie.

Citesc ştirea şi mă lămuresc că de fapt e mai complicat. Că adică dacă femeile poartă fuste scurte, asta provoacă impotenţa bărbaţilor. Acu’ încep să pricep. Că nici eu nu mi-aş risca făloşenia la o vedere cu Alina Mungiu la mini-jupă. Pe urmă îmi amintesc că la Cotroceni fusta mini a devenit obligatorie. Ăsta are un plan diabolic deci. Băselu e mai tare ca doctoru’ Ciomu.

La finalul articolului primim lămuriri:

Sexologii au realizat chiar o lista cu posibilele cauze ale impotentei: pornografia pe internet, privitul femeilor sexy pe strada, cititul revistelor erotice, “vizitele” la cluburile de striptease.

Mă bufneşte râsul. Păi dacă mergi la cluburi de striptease în care se dezbracă Nataşe de patru su’ de kile cu păr pe piept… atunci poate.

Altfel, vă spune unul care practică toate activităţile alea riscante: te caci în cercetarea lor. Auzi la ei. Ce vrăjeală. Păi să primeşti bani timp de 30 de ani ca să te uiţi la minijupiste şi la pornoşaguri… hehehe… cică eşti om de ştiinţă. Şi eu o făceam moka. Altfel eram coleg cu Nuţi Udrea.

Bre, nu-l înghit pe Pavelescu nici cu sifon, nici dat prin blender. Îmi e la fel de simpatic ca mătreaţa pe reverul sacoului. E traseist, gargaragiu şi… mă rog, am eu motivele mele să-l iubesc ca pe un supozitor. Da’ asta-i  treaba mea.

Acu’ vine partea aia de ne râdem. Păi, să vii tu, tată de succesuri şi să faci caterincă de “avocatul ăla mic cu capu’ mare ” , când tu îl ai în lesă, la editat de fraze, pe mini-Me Boc, mi se pare demn de premiul Nobel la panaramă. Da’ ce ? Boc e vreunu’ lovit de gigantism şi nu ne-am dat noi seama ? O fi el din Cluj, precum Ghiţă Mureşan, dar, hai să fim serioşi, dacă îl aşezi lângă masă nu vede solniţa. Ori o avea căpşorul micuţ şi graţios ca bobul de măzăriche ? Că avocat ştim sigur că e.

Zău, bre, nea zeus, hai că ai început să le scapi ca baba după fasole. Eu ştiu că tu ai capu’ mic, coaja groasă şi creierul se cam bălăngăne, da’ acu’ îi vrei chiar pe toţi aşa ? Hai valea, că iar ai vorbit matol.

Preţul barilului conform oil-price.net. Cifra importantă e jos, la “forecastu’ ” pe un an. V-aţi prins ? Da’ n-aveţi voi treabă. Că e zeusu’ în Kuweit. Şi aduce el vreo două canistre de ţiţei proaspăt, de regiune superior. Şi sigur se tocmeşte şi ne scoate un preţ bun la petrol. Că are experienţă deja, de la gazele ruseşti. Cum în Kuweit alcoolul e prohibit, sigur ne fac ăia un preţ special. Da’ special tare.

May, Tuesday 13 2008 - 08:46:33

Crude Oil $124.81 0.58 0.47% 8:46 AM EDT - 2008.05.13

Crude Oil Price by OIL-PRICE.NET ©

Price Change Trades Volume 08:46 - $ 124.81 0.58 0.47% 11,203 26,826 Range Open 52 Wk Range 1 Year Forecast 123.10 - 124.82 123.76 86.01 - 126.40 $162.25 / Barrel

La Ioska Buble apare un comunicat Gallup care mai scapă nişte cifre. Aşa ca acum pricepeţi de ce se bea mult duminica, la pedelic, în formaţiuni de câte patru. Bine, între timp au mai apărut şi alte sondaje. Cu rezultate şi mai haioase. Da’ nu ştiu, n-am văzut.

Ce-mi place mie cum se leagă toate la români. Şi cât de musculoasă devine justiţia în timpul campaniei electorale.

Absolut întâmplător, în plină darabană electorală apar tot felul de încordări ale chioarei cu balanţă. Mitrea, Chiliman, Sereş, Becali.  Evident niciun pedelic. Că acolo se editează bordurile doar în cadru legal, nu ? Bine, între timp Iacubov e achitat de aceeaşi justiţie iar lui Vântu primeşte scutire de la deranj.

Habar nu am dacă Mitrea şi ăilalţi sunt vinovaţi de ceva. Chiliman e chemat ca martor, din câte ştiu. Oricum e neimportant. În cei patru ani de luptă cu ‘mneaei corupţia şi cu navetele de tărie, numărul celor condamnaţi pentru acte de corupţie este egal cu numărul kilometrilor de autostradă construiţi de omu’, care a fost ministru al transporturilor în 5 ( cinci) guverne. Dar frecţia asta cu lupta împotriva coruptiei e resuscitată periodic, la un dribling electoral, la un picaj în sondaje. Şi ţine.

Acu’ vreo săptămână, ambasadorul României pe lângă Johnny Walker era frecat la bubă de grija pentru campania electorală. Că, adică, la campania asta e deficit mare de echimoze şi borş pe nas. Că nu se execută destule şpiţuri în gură şi nici suficient de mulţi genunchi în coaie. Adică blat, pe limba succesurilor.

Acu’ a început să se rezolve. Şi ţara începe să semene cu secţia de furioşi a spitalului 9. Mai o rangă în ţeastă, mai o durdă cu gloanţe de cauciuc, mai o greblă în omoplat, să fie mai animaţie, să placă la consumatori- vorba lu’ nea Stere. Adică să aibă şi jucăciosul la ce se râde când zappează pe televizor, seara când îşi ia reţeta (la sticlă de trei sferturi).

Acum e bine, Băsescule ? E pe gustul tău ? Ce coaja oului, nu ăsta ne e nouă rostul, al tuturor ? Să te hrănim, să te plătim pe tine. Şi să te distrăm când n-ai chef de ieşit la cârciumă.

În oraşul ăsta nu mai există librării. Acolo unde înainte era libraria mea preferată s-a deschis şaormărie. Într-o altă parte e casă de amanet. Sau jocuri mecanice. Cea din cartier e internet cafe. “cărţi nu se vinde” -îmi explicase privatizata de la mine din cartier. Fostă “patroană de librarie”. Actualmente “întreprinzătoare în IT”.
Sunt la mol. Cică se scrie mall. Sau e supermarket. Sau hipermarket. Sau dracu’ să-l ia. Sau hipophipersupraultra-market. Nu am ştiut niciodată să le deosebesc între ele. Există aici un loc unde se vând cărţi. Nu e o librărie. E o hală mare, vizavi de o şaormărie ( există un fir magic care pare să lege şaormăriile de librării). Înăuntru urlă muzica. Nu e librărie. E un fel de mini- hipopohiper… Unul mai mic, încăput în burta celui mare. Aşezat faţă în faţă cu o şaormărie. între un magazin de parfumuri şi o tutungerie.
Am intrat. Muzica urlată dinăuntru se amesteca, într-un melanj zgrunţuros, cu urletul muzicii de la şaorma, care se amesteca, la randul ei, cu urletul de la magazinul de electronice, care se amtesteca… Magazinul e relativ plin. Un panou lăbărţat îmi dă de veste de o lansare de carte. Citesc. Privesc. Marele autor de romane poliţiste cretine şi-a lansat cartea. Îl zăresc. E important. Obez. Bărbos. Ochelarist. Păr cănit superficial. Are o poză intelectuală. Stă înghesuit aproape de casă, între doua dudui. Şi emite ( probabil) cu solemnitate propoziţii care ar trebui să fie memorabile. Cele doua cucoane îl privesc ca pe Mântuitor coborât de pe cruce. Au o vârstă la care nici cochetăria, nici risipa de sulimanuri de pe chipul lor nu mai pot face minuni. Strâng la piept câte un exemplar din noul roman al “maestrului”. Maestrul pozează în continuare important. Simte că îl privesc. Simte ca e privit. Aşa că pozează şi mai abitir. Dă din cap şi plescăie din buze.
Pe rafturi sunt înghesuite de-a valma cărţi şi jucării stupide, discuri, rechizite şi un întreg ghiveci de prostii colorate, greu identificabile. Un puşti se apropie de casieriţă.
Are până în 18 ani. Poate 19. Dar sigur nu mai mult. Un tricou kaki, pe care sunt tipărite strident înjurături englezeşti. Blugi cu aspect jegos. Pantofi sport coloraţi ţipător, cu o talpă ca o roată de caşcaval. Tuns scurt. Breton. Bretonul dichisit în şuviţe lipite, geluite pe frunte. Are o expresie uşor tâmpă. Mers de struţ indignat. E limpede că nu e în mediul lui aici. Nu ştie ce atitudine trebuie să afişeze. Nu e obişnuit cu locurile unde sunt cărţi. Are o atitudine indecisă: între şmecher de cartier şi tocilar în retragere. Se apropie de casieriţă:
- Ăăă… Cioran aveţi ?
Nu dă bună ziua. Nu e stilul lui. Dar întreabă de Cioran. Îmi promit că niciodată-niciodată-niciodată nu o să mai judec oamenii dupa aparenţe. Mi-am mai promis asta cândva. Devin brusc indulgent şi interesat.
Vânzătoarea nu pare deranjată de absenţa formalului “bună ziua”. De fapt vânzatoarea nu pare interesată de nimic … punct. Tot butonează la telefonul mobil. Nici nu-l învredniceşte cu o privire pe junele cioranian. Aruncă o privire pe calculator. Tastează. Apoi fără să se oprească din rumegat şi butonat la celular răspunde:
- Avem. La 15 lei, la 19, 50 şi la 23.
Puştiul e debusolat. Se întoarce spre magazin. Nu ştie ce să facă. Încotro să se indrepte. Un tip şifonat şi deprimat i se adresează:
- Cioran ? Hm… Cioran… tipic românesc. Toată viaţa a vorbit despre sinucidere, dar n-a fost în stare să o facă. Spre deosebire de Pavese. Tipic românesc. Dăm cu gura… dar atât.
Deprimatul îi întoarce spatele. Un bătrânel îl bate pe umăr pe puşti.
- Cioran cauţi ? Ce ştii dumneata despre Cioran, domnule ? Ştii că a fost legionar? Ai idee ? Ştii câţi evrei, câţi oameni au suferit din cauza criminalilor ăstora ?
Puştiul nu ştie. Rumegă la gumă şi rânjeşte idiot. Poate, totuşi, aparenţele nu sunt atât de înşelătoare. La casă e unul mare cât un munte. Întoarce capul spre bătrân şi spune cu voce baritonală.
- Mai terminaţi cu Cioran ! A fugit in Franţa. A scris franţuzeşte. Nu e român, s-a lepădat ca o iudă. Citiţi mai bine români de-ai noştri adevăraţi. Naţionale. Tănara generaţie… vai de voi… ce o să se aleagă de voi… Căscaţi gura la prostii occidentale şi la tâmpeniile astea… Ce-i tataie ? De ce îi împui capul cu prostii copilului ?
Bătrânul ridică braţele a dezvinovăţire şi se îndepartează grăbit. Puştiul se apropie de un raft. O doamnă în vârstă, în care o recunosc pe una din admiratoarele Maestrului, îi atrage atenţia:
- Eşti prea tănăr pentru Cioran… Dar e bine că citeşti. Ştii că … Uite îţi recomand o carte potrivită vârstei tale.
Îi arată cartea maestrului. “Asasinul cu ochi căprui”. Puştiul dă din cap. Nu vrea.
- Nu… Cioran vreau io…
Alături un tip în sutană călugarească. Aşteaptă până ce se îndepartează admiratoarea maestrului. Apoi se apropie de puşti şi îi pune în mână o carte.
- E păcat. E mare păcat. Uite aici. Învăţăturile Părintelui Cleopa. Nu mizerii papistaşe. Lasă-l pe Cioran, că e pacat ! Îţi strică sufletul…
- De ce să-l lase, domnule ? -sare o jună de vreo douăzeci şi nişte ani. Evident studentă. Toată atitudinea ei, ţinuta, vrea să sublinieze asta.

-Cioran e super ! Adevărat apostol al dreptei ! Şi anti-comunist convins.
Apoi şoptit, la urechea junelui căutător de Cioran:
- Era un mare admirator al Căpitanului… să ştii.
Maestrul s-a apropiat şi el. Radiază bunavoinţă şi autosuficienţă.
- Dragul meu… cum te cheamă ?
- Raul - rumegă puştiul privindu-l în dungă.
- Văd ca îţi place să citeşti. Lucru rar la generaţia ta… Uite…
Maestrul a luat un exemplar al cărţii sale şi mâzgăleşte ceva. Mormăie:
- Pen…tru… Ra…ul…cu simpatieeee, aşa… Uite îţi dăruiesc cartea asta. Lasă-l pe Cioran, nu e pentru tine.
- Gratis? - mestecă junele la ciungă.
- Evident- raspunde maestrul- ţi-o dăruiesc.
Puştiul stă puţin pe gânduri. Rumegă. Apoi o zbugheşte aruncând peste umăr:
- Thanx man!
- Hei, băiatu’… cartea ! - strigă plictisita de la casă.
- O achit eu…- o anunţă maestrul.
Nu rezist tentaţiei. Mă iau după tânărul iubitor de Cioran convertit la romane poliţiste. S-a oprit la şaormărie. Priveşte spre masa la care stă o fată. Cam de vârsta lui. Cam dupa tipicul lui. Se apropie.
- Sal…
Puştoaica îl studiază cu o expresie plictisi-scârbită. Apoi răspunde. Cum altfel ? Rumegând la ciungă.
- Sal…
Puştiul şi-a înfipt o mână în buzunar, până la cot. Se uită pe masa fetei. Acolo e o carte. Cioran ! Puştiul rânjeşte.
- Adina?…
- Îhî!
- Io sunt Raul… ştii… superraul007 care l-ai cunoscut pe net… pe mess…
- A… tu eşti , mei ?
- Îhî ! N-am găsit Cioran cum am vorbit ca cod de identificare… N-are ăştia. Am luat asta …că ne cunoaştem dup€ poze care le-am văzut oricum.
Rânjesc amândoi. Puştiul se aşează. Aşează asasinul maestrului peste Cioran. Lângă cele doua cărţi e un compact disc. Raul îl ia şi îl studiază. Hlizeşte:
- Guţa ? Super-tare !
Am plecat. Nu mai cumpăr cărţi. E inutil. O să imi iau un “aipod”. Şi poate-l găsesc pe Cioran într-o “compilaţie bazată” de empetreiuri. La un loc cu Guţă şi Borges.

Nu ştiţi care e orientarea canalului american de televiziune FOX ? Conservatoare foarte. Asta e de notorietate. Şi, cum anul ăsta ornitorincul american trebuie să voteze, FOX-ul s-a hotărât să ajute aşa, mai subliminal, candidatul care trebuie. Ghici care candidat ! Ca să nu batem câmpii oferim proba şi salutăm faptul ca la noi doar se stă în spatele candidatului, în stare de matolenie. Deci, ia uitaţi aici golănie:

Ce sens are să mai iau si eu la scărpinat după ureche o ştire, când deja a executat Moş Călifar necesara scărpinare ? Aşa ca ia mişcaţi-vă clickul într-acolo să vedeţi despre ce frunza sfeclei vorbim. Şi pe urmă veniţi şi-i povestiţi şi lui Mordechai cum e cu România portocalie şi succesurile bachusului zeusului. Hai repejor !

UPDATE: Azi trăiesc din pomana prietenilor. Aşa că dau mai departe. Prietenul Constantin Gheorghe îmi trimit un articol tare în grumaz din Le Monde. În care aflăm ca mai nou dobânda bancară se mai calculează şi în funcţie de preţul alimentelor. Aşa că eu zic să vă grăbiţi să va achitaţi ratele că preţul şteviei a luat-o razna.

Încă un UPDATE: Daţi o tură şi pe Ioska Buble. Că merită. Campanie nene, nu glumă.

Am ezitat mult. Zău nu-mi mai venea să scriu, cel puţin pentru o vreme, despre isprăvile, zicerile şi alcoolemia regelui îngheţatei. Mă lăsasem doborât de o lehamite cuviincioasă şi de o scârbă sanitară. Dar după ce am postat materialul de mai jos - cel despre Kremlin- mi-am dat seama că o alăturare se poate dovedi nu doar oportună ci chiar necesară.

La cestiune dară. În timp ce prin Italia maroniul bagă ştampile cu zvastică pe paşapoartele româneşti, în vreme ce pretul barilului de ţiţei atinge cu mânuţa tavanul, în vreme ce la Kremlin Medvedev nu ştie să zâmbească iar Putin ştie, dar n-are chef, în vreme ce UE ne anunţă că suntem în pom… ei bine, în vremea asta şi la noi se întâmplă ceva. Nu neapărat nou. Şi nu neapărat ce trebuie. Adică preşedintele republicii se duce la crâşmă. Cu nişte “prieteni”. Şi se face - comme d’habitude- mangă. Şi tot conform obiceiului bagă nara în microfon.

Ce să mai pomenim de constituţie, de imparţialitate sau de efectele nocive ale alcoolului ? Omul e campion mondial la aşezatul paharului cât mai aproape de marginea mesei. Şi e într-un permanent cantonament. Oricum reunirea tovărăbahică de ieri a celor patru pedelici ne oferă informaţii extrem de utile. Observaţi că de vreme bună în ţara asta nu mai apar public rezultate ale vreunor sondaje ? Băuta de ieri a celor patru vă explică de ce. Pentru cine are ochi să vadă.

Personal mă bucur că primul consumator se implică personal în campania lui Blaga. Ba chiar mi-aş dori să-l văd şi mai implicat. Pentru că astfel va deveni părtaş şi la rezultat. Unul pe care îl anticipez şi care va răsturna multe frapiere la Cotroceni. Dar, desigur, jucătorul e meşter la mânării, încă de pe vremea când dădea foc la vapoare, aşa că nu m-ar mira să văd şi la aceste alegeri executându-se mânării de manual. Ba chiar li se simte de pe acum duhoarea.

Oricum, la ieşirea matoală de ieri a jucătorului am notat afirmaţia că el se află mereu în spatele lui Blaga. Şi nu pot decât spera că, în timpul ăsta, Blaga nu se apleacă să-şi ridice cheile de la maşină. Altfel, desigur baftă la editat numărători de voturi şi, desiguri, succesuri multe ! La litru !