România de lângă România

Era un lucru care trebuia făcut. De mult. Pentru faptul că am întârziat până acum să vorbim, aşa cum se cuvine, despre soarta românilor de peste Prut nu am scuză, dar sper să primesc iertare. De azi încolo sper ca aici să putem vorbi despre istoria acelui loc, despre românii de acolo şi despr noi înşine. Astăzi încep prin a vă recomanda articolul lui Moş Călifar. Şi prin a vă pofti, o dată în plus, să treceţi şi pe la Tudor şi să-i daţi de veste că suntem cu gândul acolo.

Responses

Am citit povestea cu gust de colb a Moshului. Din pacate nu am cont la WordPress sa las acolo comentariu. Ar trebui facute ceva filme pe tema asta, poate chiar o coproductie cu rusii. Rusii de azi nu sunt vinovati de ce-au facut generatiile trecute, dar trebuie sa inteleaga de unde pornesc resentimentele romanesti. Si un “izvinite nas” ar suna foarte bine.

Deocamdată, Karakas, adunăm poveştile astea. E un prim pas. Poate moşul ne-o lipeşte şi aici.

din fericire nu iti trebuie cont pe wordpress ca sa lasi un comentariu pe un blog wordpress

Ce chestie, dom’le.

nentule io mai trecui p-aci dar vaz ca nu prea se-nghesoaie rubedenia .pote ca nici io nu marcam da m-a dat cu roatele-n sus incornoratul asta aurit .
mai tata da stiu ca-mi canta de minte creata si de dor ialomitean ,ca numa calusul oltenesc (ala de se trage taman de la stramosetul nostru dac si roman)are catare mare si musai tre jucat numai de barbati (ca ai lor bine-nteles)
pai de unde caiuti?.
da nu asa de doi bani ci numa dupa ce o tragi pe academie si-o slobozi moldoveneste si transcarpatic(sic)cu un accent rusesc de numa la tiraspol mai gasesti(vezi ca nu atac frontierele).
cat despre soroca ,de-acolo numa dansuri si muzichie tiganeasca .ma-ntreb numa ce-i lovi asa subit dorul de plaiurile ialomitene ,daca nu le-o fi trezit reverii si amintiri nostalgice si daca numa rubedeniilor sau nu cumva si altor neamuri mai indepartate ,ca zburdau iepele alea cazaceste de numa numa.
aferim bre.

Lasă un răspuns

Your response: