Ce mănâncă ei, aia tre’ să votaţi voi

Doar ce am terminat de produs haimanalâcul pe ogorul uninominal şi curg veştile. Pedelicul schimbă culoare din portocaliu în maro, cu nuanţe de galben fluid. Adică propune nume de candidaţi cu devotament probat rectal şi cu unghi de înclinare mai mare de nouăj de grade.

Dacă am zis nume… hai să vă bag numele: Sever Voinescu, Cătălin Avramescu, Cristian Preda, TRU… tot Cotidianul- vorba lui Moshe. Deci tribul candidaţilor cu buze maro.

“Întrebat daca PD-L intentia sa discute pentru o eventuala candidatura din partea partidului cu Traian Unguranu sau Cristian Preda, prim-vicepresedintele democrat-liberal a raspuns: “Totul este posibil”.

NewsIn – Joi, 24 iulie 2008 ora 14:01 http://www.newsin.ro
Să vezi acum şucăr ce iese acolo. Pe de o parte pedeii vechi bosumflaţi de adunarea în listă a pedelicilor stolo. Acu’ se mai înghesuie şi rectopupacii în cotigă… se dărâmă dracu’ şandramaua. C’est si bon… ce-mi place mie muzica veche.
Oricum asocierea de mmmţoc cu pârţ e fatală. O să ne râdem. Eu chiar vreau să-l văz pe curpupiciul fruntaş Avramescu la cizme de cauciuc, lăudând calitatea balegii vacii lu’ nea Colivă şi promiţând laxative europene pentru toţi constipaţii din Burtăreni. Mişto, ce mai.
Da’ dacă a mai rămas vreun partid în criză de nume sonore am şi eu nişte propuneri: Nea Stere ( are discurs, are alonjă),  Jimmy Fotu ( mecanic la service, are priză la public şi îl ştie lumea), Ciondel Forfolea ( aduce voturi de la minoritari), Lingurel Tocmeală ( lăutar, nu e nuntă fără el) şi Micu Pidagle ( vedeta echipei de fotbal din Fârţăneşti). Succesuri garantate. Şi vi-l dau  şi pe nea Mătreaţă, să aveţi şi analişti.
UPDATE: N-aveam cum s-o ratez. Că m-am pardon pe mine de râs. Acum febra asta nu i-a iertat nici pe cei mai aroganţi. Da’ afişele ciutăceniei sale merită promovate. Aşa că promovăm, promovăm, cu voia candidatului. Voie să promovăm afişele ( realizate de cetăţeanu’ turmentat). Da’ candidatu’ mai trebuie şi convins. Să candideze. Că are ezitări la esofag. Aşa că muncă de convingere la greu. Mai ales că sprijină francizele locale.

52 thoughts on “Ce mănâncă ei, aia tre’ să votaţi voi

  1. Ciutăcimea Sa chiar se intenţionează a candida? Sau e la miştou?
    Dacă e la miştou, e mişto.
    dacă se candidează, no comment.

  2. Mordechai,

    facem noi o mapă profesională. Ce? Îi mare lucru? Vania tocmai a terminat Tenebrele. Îl antamăm pentru un proiect de piar.

  3. Ciutomatul o sa o incaseze mai rau decat in cele mai urate cosmaruri ale sale. Eu m-as bucura sa candideze dar e prea las pt o asemenea batalie.

  4. Gabi, nu ştiu dacă e aceeaşi Oană.
    Facem tot ce trebuie. Pentru McDobre şi Zăbrăuţi dau şi rinichiul şi o felie din ficat. Mai jos să nu se umble !

  5. @ Corina
    Da, clar o fură. De aia vrem să-l convingem. Să-l compromitem în mod parşiv. Şi acum că te avem şi pe tine, nepoata de văr a lu’ Mă-sa Omida, e halit Ciutacu.

  6. Tu crezi ca nu am incercat, dar acolo functioneaza cenzura.
    Se pare ca e lamurita, Saniuta la Mizil si Nastase la Prahova, ca doar nu vrei sa se ia in pene cu Avramescu, hehehehe….

  7. @ Semanticu
    Vax cenzură. Bre, blogul omului nu e o democraţie.

    Daaa.. Avramescu o să rupă. Deja masele de alegători sunt în trepidaţie. Are buze mai maro decât rujul Givenchy no. 112.

    @ satmareanca
    Nu, în Zăbrăuţi. Că acolo e franciza programată.

  8. Un raspuns patriotic ar fi ca acolo domiciliaza cu locuintza.
    Un raspuns pragmatic ar fi ca sunt mai usor de multumit locuitorii colegiului.
    Unul cinic, acolo are notorietate maxima.
    Era o glumaaaaaa, maestre Ciutacu!

  9. Procedura cea mai rapida ar fi sa faci cerere dubla, buletin si carnet auto. Ceretzi direct formular tip Ploiesti…

  10. Am fost pe aproape, oricum.
    Domle greu cu ardelenii! ii sperie viteza, daca spuneam ca e o procedura “faina di -tat” in loc de rapida, sigur se urnea.

  11. Ardelenii ca ardelenii, să nu se supere ardelencele :))) Fain de tăt aţi ajunge 😉
    De unde trag concluzia că de la Zăbrăuţi până-n Ardeal e cale scurtă :)))

  12. De principiu, e mai bine ca ardelenii sa vina in Regat, vicevearsa e alta problema, stiu ei drumu, drumurile si mai multe poteci politice.
    Vorbesc strict de cetatenii aflati intre Tara Fagarasului si maxim Dej. Mai sus, e greu, nu bag mana in foc, alte triburi, morosheni, osheni, dacii liberi, costoboci.
    Da ala care vine sigur face istorie, musai.
    E verificat in istorie, a inceput, pe linie strict economica, mici IMMuri de transhuamta, mai tarziu la post-universitar, rectoratele de la Viana, Berlin si Cernauti au impus programele unilaterale (numa dus) pentru latinistii ardeleni.
    Digresiune: Mai avea grija fratele Balcescu la procedura de exceptie sa mai trimita cate unu inapoi (Frate Laurian sau Barnutiu, mai incerca niste module la scoala de vara, daca nu la Viana macar la Pavia sau Florenta?! asa, meri dara. ..al dracu Ghica are relatii in Mediterana, asta ajunge pasa de Salonic cu atata energie revolutionara)

    Inainte de Marele Razboi, primul grup de la Cluj a poposit direct la Iasi, oras mare probleme pe masura.

    Pe acest model istoric succint dar extrem de analitic cazul Zabrauti sub infuzia unei infulente ardelenesti prezinta cateva aspecte de marketing politic de maxima actualitate.
    Primo- campania trebuie sa fie scurta dar robusta penca ardelenii fac gastrita foarte usor de la dieta de Bucuresti. Stiu ce vorbesc, colegii me de camera din Grozavesti pierdeau multa vreme in gara asteptand pansamentel gastrice livrate de la Cluj: laptele de bivolita, samanta si pita.
    Secundo- nu va exista mobilizare fara organizare nemteasca, deci cam la 10 ardeleni macar un sas. E ca cireasa pe tort, nu satura dar ofera un reper la imparteala.
    Terto- aspectul intercultural, in cazul in care candidatul, maestrul Ciutacu, angajeaza consilieri straini sa aiba grija, mai ales la banatzeni.

  13. Marii scriitori de la Cotidianul, aceia pe care dumneavoastră nu i- aţi amintit, anume Ioan T. Morar şi Florin Iaru, spun în mod expres că blogosfera românească este alcătuită din “complexaţi”. Ioan T. Morar şi Florin Iaru au primit bani de la Cotidianul ca să organizeze o mare dezbatere a “societăţii civile româneşti” reale, nu aceea care postează în spaţiul virtual, pe tema : “Blogul, un refugiu al complexaţilor?”. Întrebarea de la Cotidianul cerea de fapt, –în evaluarea mea–, legătura dintre Web 2.0 şi psihologie. Răspunsul cere scrierea unei cărţi. Eu aştept întregul colectiv de scriitori de la Cotidianul să o elaboreze. Dar întrebarea lor arată numai lipsă de cultură în atitudinea Web 2.0.
    @ M&M, cu tot respectul cuvenit (blogul dumneavoastră chiar îmi place), vreau să vă atrag atenţia că nu este vorba despre “Cezar Preda”, ci despre “Cristian Preda” . Deoarece personajul pare prea puţin cunoscut celor care contează acum pe blogosfera românească, îmi permiteţi să adaug evaluările mele privind “cazul Cristian Preda” . Vechea scoala dâmboviţeană de politicianism fusese blamată pe vremuri de profesorul Constantin Radulescu- Motru (1868 – 1957) în lucrarea ‘Cultura româna si politicianismul’, publicata la anul 1904. Dupa ce dictatura comunista de cincizeci de ani parea ca reusise, –si acesta era singurul sau incontestabil merit pe care eram gata sa îl admit–, prin duritate iacobina, eradicarea politicianismului dâmbovitean, iata ca noua “democratie” (?!) instalata dupa 1989 a creat conditiile optime pentru reaparitia germenilor politicianismului aproape ca din neant, — desi nu prea cred ca ei disparusera vreodata cu totul, chiar în conditiile cele mai dure de comunism autohton– , urmata si de înflorirea lui agresiva la nivelul pseudo- academic cel mai înalt! Reprezentantul cel mai impertinent al noii scoli dâmbovitene de politicianism este universitarul bucurestean Cristian Preda (nascut în 1966). Personajul acesta de o mediocritate intelectuala crasa este gasit de unii a fi atât de tipic pentru o noua clasa de activisti ideologici universitari din România (Dan Martian facea parte din vechea clasa) post revolutionara, si care se bucura de un salt atât de incontestabil în stratosfera cu ascensorul social, încât i se dedica un articol întreg pe Wikipedia, vezi adresa http://ro.wikipedia.org/wiki/Cristian_Preda Aici gasim scris si ceva care merita sa fie reamintit: “Cristian Preda a fost membru al partidului Comunist Român între anii 1987-1989.” Când toata lumea stia, la nivelul anului 1987, ca regimul comunist se va prabusi în scurt timp, sa te chemi viitor filosof cu diploma si totodata sa depui adeziune la un PCR ineluctabil tras de gravitatia lagarului socialist în miscarea de free fall mi se pare fie proba de naivitate, fie de avid carierism. Cred ca în cazul actualului profesor universitar Cristian Preda, cea de a doua caracterizare este mai potrivita. Mai departe, articolul din Wikipedia continua: “Dupa Revolutie, el nu s-a mai înregimentat în nici un partid. “ În Wikipedia ar fi trebuit sa urmeze un citat adecvat din opera filosofului si poetului romantic englez Samuel Taylor Coleridge (1772 –1834) : “Once a Jacobin, always a Jacobin.” Mai aflam ca domnul Cristian Preda a ispravit specializari la un numar de universitati prestigioase din Occident. Acestea nu îl fac sa depaseasca ori sa transgreseze categoria numita prin cuvântul nou inventat : “intelectualimea”. Gasim a fi mai relevanta informatia privitoare la documentarea ascensiunii lui sociale : “La data de 15 martie 2007, prin decret prezidential, Cristian Preda a fost numit în functia de consilier prezidential.” Si ne confirma acestea situl web al Palatului Cotroceni de la adresa http://www.presidency.ro/?_RID=pers&id=100&_PRID=cons_p aºa Am avut dovada prestatiei sale de consilier prezidential, în tenta mediocritatii intelectuale de un servilism total, pe data de 3 octombrie 2007, într – o dezbatere pe canalul de televiziune Antena 3, o dezbatere consacrata respingerii motiunii de cenzura. Moderatorul emisiunii respective era doamna Gabriela Vrânceanu Firea. Domnia sa are buna obisnuinta de a vedea complexitatea problemelor, încercând clarificarea cu ajutorul invitatilor la discutii. Aceasta abordare a complexitatii chestiunii a fost contrazisa de domnul consilier prezidential Cristian Preda ce a repetat de câteva ori pe un ton de suficienta peremptorie: “Politica e simpla!” Iata ca noi nu stiam, ne este greu sa acceptam chiar si dupa clamarile limitative ale domnului Cristian Preda! Prima carte îndrumatoare de filosofie politica aparea dupa caderea Bizantului si încerca sa faca transparente aspectele bizantine din politica de oriunde. Cartea fusese scrisa de Niccolò Machiavelli (1469-1527). Universitarul politolog Cristian Preda îl contrazicea totusi flagrant pe Machiavelli afirmând pe tonul certitudinii ca “Rezolvarea ecuatiei politice nu este dificila”. Sancta Simplicitas! Sa fi inventat universitarul român Cristian Preda un principiu nou în abordarea politicii românesti ? Imberbul (desigur, comparatia este numai în raport cu Aristotel!) profesor al Universitatii din Bucuresti, domnul Cristian Preda, asa crede. Am uitat sa spun ca domnul Cristian Preda este membru al Grupului pentru Dialog Social (GDS). Apartenenta aceasta i-a adus domniei sale incontestabile avantaje: burse si calatorii de studiu în strainatate, publicarea unor articole în reviste peer reviewed din Occident, într- un cuvânt facilitarea edificarii unui foarte impresionant Curriculum Vitae adaptat la cerintele cele mai noi ale universitatii în viziunea IMPERIULUI, un CV plin de “credentiale imperiale” care i-au permis avansarea foarte rapida pe scara piramidei universitare autohtone. Pe de alta parte, în planul evolutiei sale spirituale, apartenenta la GDS i- a impus un cert blocaj intelectual lui Cristian Preda. Astfel, universitarul Cristian Preda a fost nevoit sa adopte si el abordarea depreciativa fata de personalitatea si opera marelui metafizician român din epoca interbelica Nae Ionescu(1890 – 1940). Or, aceasta se rasfrânge negativ în sansele constructiei discursului sau de cauzalitate de acum. În celebrele prelegeri de filosofie ale anului 1926 adresate generatiei tinere, domnul Nae Ionescu punea un accent deosebit pe ideologia realitatii si a cauzalitatii. Textul sau având referiri la David Hume si Immanuel Kant este în principiu dificil, însa Nae Ionescu poseda arta expunerii clare a ideilor pe româneste. Altii simplifica nepermis. Cad astfel în simplism grotesc. Hilaritatea “prescurtarilor de gândire “ ale lui Cristian Preda este vizibila si în presupunerea domniei sale ca toti oamenii îsi construiesc obligatoriu exact în acelasi fel discursul de cauzalitate. Or, în secolul XVIII, unul dintre cei mai ilustri reprezentanti ai Iluminismului scotian, si ne referim din nou la David Hume, atragea atentia ca nu acesta este cazul omului real. Germanul Immanuel Kant a remarcat imediat în textul iluministului scotian noutatea rationala a legaturii dintre imaginea despre realitate, si retorica de cauzalitate. Ei bine, si domnul Nae Ionescu atragea atentia auditoriului intelectual român asupra viabilitatii acestei probleme perene. Totusi, profesorul de filosofie Cristian Preda de la Universitatea din Bucuresti nu îi acorda macar minimum de credit. De aici si situatia hilara pe care singur a creat- o : Domnul Cristian Preda crede ca poate rezolva usor ecuatia politica daca impune adversarilor sa adopte automat propriul sau construct simplist al discursului de cauzalitate! O tempora! Unde a disparut finetea discutiilor filosofice din perioada interbelica de la Universitatea din Bucuresti ? Oricum, aceasta nu se regaseste în abordarile “stiintifice” si în textele semnate de Cristian Preda. Profesorul universitar Cristian Preda a îngrijit editia volumului de la editura Nemira purtând titlul ‘Scrieri politice’, care cuprinde o duzina , –vreau sa spun 12, caci ele nu sunt texte „de duzina”—dintre lucrarile filosofului român Constantin Radulescu- Motru. Titlul evaziv ar fi trebuit însotit de o sintagma de caracterizare. Faptul ca domnul Cristian Preda n-o scrie, pentru ca nu o gaseste, este alta dovada a mediocritatii sale intelectuale. Se pare ca pentru promovarea actuala pe piramida ierarhica a Universitatii din Bucuresti este suficient a fi mediocru, însa imperios necesar a fi politiceste corect. Ceea ce reprezentantul cel mai de frunte al intelectualimii dovedeste ca este cu prisosinta, când scrie cu maxima virulenta în prefata volumului amintit : “Constantin Radulescu-Motru face parte din familia spiritelor totalitare românesti, victime si calai ale propriilor ideologii.” Prima lucrare inclusa în aceasta culegere este ‘Cultura româna si politicianismul’ (din 1904). Aici Constantin Radulescu-Motru are fraza: „Cultura este o conditiune indispensabila pentru dezvoltarea popoarelor iesite din starea de barbarie.”, ce îl razbuna amplu de impolitetea barbara proferata la adresa lui de catre titularul de azi al unei catedre de filosofie de la Universitatea din Bucuresti! Sa nu uitam ca domnul Radulescu-Motru este unicul creator de sistem filosofic din cultura româna! Filosoful Constantin Radulescu-Motru reface, pe un parcurs scolastic -anselmic, un postulat absolut quintesential pentru o cultura de maxima eficienta. Este vorba despre principiul identitatii din logica. Descoperim ca o mediocritate intelectuala plasată pe o pozitie de vîrf în sistemul universitar românesc nu îi descopera nici rostul, si nici valoarea pentru cultura româna de azi, aflându- se în totala contradictie cu evaluarea facuta de profesorul Constantin Radulescu-Motru la anul 1904.

  14. Marii scriitori de la Cotidianul, aceia pe care dumneavoastră nu i- aţi amintit, anume Ioan T. Morar şi Florin Iaru, spun în mod expres că blogosfera românească este alcătuită din “complexaţi”. Ioan T. Morar şi Florin Iaru au primit bani de la Cotidianul ca să organizeze o mare dezbatere a “societăţii civile româneşti” reale, nu aceea care postează în spaţiul virtual, pe tema : “Blogul, un refugiu al complexaţilor?”. Întrebarea de la Cotidianul cerea de fapt, –în evaluarea mea–, legătura dintre Web 2.0 şi psihologie. Răspunsul cere scrierea unei cărţi. Eu aştept întregul colectiv de scriitori de la Cotidianul să o elaboreze. Dar întrebarea lor arată numai lipsă de cultură în atitudinea Web 2.0.
    @ M&M, cu tot respectul cuvenit (blogul dumneavoastră chiar îmi place), vreau să vă atrag atenţia că nu este vorba despre “Cezar Preda”, ci despre “Cristian Preda” . Deoarece personajul pare prea puţin cunoscut celor care contează acum pe blogosfera românească, îmi permiteţi să adaug evaluările mele privind “cazul Cristian Preda” . Vechea scoala dâmboviţeană de politicianism fusese blamată pe vremuri de profesorul Constantin Radulescu- Motru (1868 – 1957) în lucrarea ‘Cultura româna si politicianismul’, publicata la anul 1904. Dupa ce dictatura comunista de cincizeci de ani parea ca reusise, –si acesta era singurul sau incontestabil merit pe care eram gata sa îl admit–, prin duritate iacobina, eradicarea politicianismului dâmbovitean, iata ca noua “democratie” (?!) instalata dupa 1989 a creat conditiile optime pentru reaparitia germenilor politicianismului aproape ca din neant, — desi nu prea cred ca ei disparusera vreodata cu totul, chiar în conditiile cele mai dure de comunism autohton– , urmata si de înflorirea lui agresiva la nivelul pseudo- academic cel mai înalt! Reprezentantul cel mai impertinent al noii scoli dâmbovitene de politicianism este universitarul bucurestean Cristian Preda (nascut în 1966). Personajul acesta de o mediocritate intelectuala crasa este gasit de unii a fi atât de tipic pentru o noua clasa de activisti ideologici universitari din România (Dan Martian facea parte din vechea clasa) post revolutionara, si care se bucura de un salt atât de incontestabil în stratosfera cu ascensorul social, încât i se dedica un articol întreg pe Wikipedia. Aici gasim scris si ceva care merita sa fie reamintit: “Cristian Preda a fost membru al partidului Comunist Român între anii 1987-1989.” Când toata lumea stia, la nivelul anului 1987, ca regimul comunist se va prabusi în scurt timp, sa te chemi viitor filosof cu diploma si totodata sa depui adeziune la un PCR ineluctabil tras de gravitatia lagarului socialist în miscarea de free fall mi se pare fie proba de naivitate, fie de avid carierism. Cred ca în cazul actualului profesor universitar Cristian Preda, cea de a doua caracterizare este mai potrivita. Mai departe, articolul din Wikipedia continua: “Dupa Revolutie, el nu s-a mai înregimentat în nici un partid. “ În Wikipedia ar fi trebuit sa urmeze un citat adecvat din opera filosofului si poetului romantic englez Samuel Taylor Coleridge (1772 –1834) : “Once a Jacobin, always a Jacobin.” Mai aflam ca domnul Cristian Preda a ispravit specializari la un numar de universitati prestigioase din Occident. Acestea nu îl fac sa depaseasca ori sa transgreseze categoria numita prin cuvântul nou inventat : “intelectualimea”. Gasim a fi mai relevanta informatia privitoare la documentarea ascensiunii lui sociale : “La data de 15 martie 2007, prin decret prezidential, Cristian Preda a fost numit în functia de consilier prezidential.” Si ne confirma acestea situl web al Palatului Cotroceni. Am avut dovada prestatiei sale de consilier prezidential, în tenta mediocritatii intelectuale de un servilism total, pe data de 3 octombrie 2007, într – o dezbatere pe canalul de televiziune Antena 3, o dezbatere consacrata respingerii motiunii de cenzura. Moderatorul emisiunii respective era doamna Gabriela Vrânceanu Firea. Domnia sa are buna obisnuinta de a vedea complexitatea problemelor, încercând clarificarea cu ajutorul invitatilor la discutii. Aceasta abordare a complexitatii chestiunii a fost contrazisa de domnul consilier prezidential Cristian Preda ce a repetat de câteva ori pe un ton de suficienta peremptorie: “Politica e simpla!” Iata ca noi nu stiam, ne este greu sa acceptam chiar si dupa clamarile limitative ale domnului Cristian Preda! Prima carte îndrumatoare de filosofie politica aparea dupa caderea Bizantului si încerca sa faca transparente aspectele bizantine din politica de oriunde. Cartea fusese scrisa de Niccolò Machiavelli (1469-1527). Universitarul politolog Cristian Preda îl contrazicea totusi flagrant pe Machiavelli afirmând pe tonul certitudinii ca “Rezolvarea ecuatiei politice nu este dificila”. Sancta Simplicitas! Sa fi inventat universitarul român Cristian Preda un principiu nou în abordarea politicii românesti ? Imberbul (desigur, comparatia este numai în raport cu Aristotel!) profesor al Universitatii din Bucuresti, domnul Cristian Preda, asa crede. Am uitat sa spun ca domnul Cristian Preda este membru al Grupului pentru Dialog Social (GDS). Apartenenta aceasta i-a adus domniei sale incontestabile avantaje: burse si calatorii de studiu în strainatate, publicarea unor articole în reviste peer reviewed din Occident, într- un cuvânt facilitarea edificarii unui foarte impresionant Curriculum Vitae adaptat la cerintele cele mai noi ale universitatii în viziunea IMPERIULUI, un CV plin de “credentiale imperiale” care i-au permis avansarea foarte rapida pe scara piramidei universitare autohtone. Pe de alta parte, în planul evolutiei sale spirituale, apartenenta la GDS i- a impus un cert blocaj intelectual lui Cristian Preda. Astfel, universitarul Cristian Preda a fost nevoit sa adopte si el abordarea depreciativa fata de personalitatea si opera marelui metafizician român din epoca interbelica Nae Ionescu(1890 – 1940). Or, aceasta se rasfrânge negativ în sansele constructiei discursului sau de cauzalitate de acum. În celebrele prelegeri de filosofie ale anului 1926 adresate generatiei tinere, domnul Nae Ionescu punea un accent deosebit pe ideologia realitatii si a cauzalitatii. Textul sau având referiri la David Hume si Immanuel Kant este în principiu dificil, însa Nae Ionescu poseda arta expunerii clare a ideilor pe româneste. Altii simplifica nepermis. Cad astfel în simplism grotesc. Hilaritatea “prescurtarilor de gândire “ ale lui Cristian Preda este vizibila si în presupunerea domniei sale ca toti oamenii îsi construiesc obligatoriu exact în acelasi fel discursul de cauzalitate. Or, în secolul XVIII, unul dintre cei mai ilustri reprezentanti ai Iluminismului scotian, si ne referim din nou la David Hume, atragea atentia ca nu acesta este cazul omului real. Germanul Immanuel Kant a remarcat imediat în textul iluministului scotian noutatea rationala a legaturii dintre imaginea despre realitate, si retorica de cauzalitate. Ei bine, si domnul Nae Ionescu atragea atentia auditoriului intelectual român asupra viabilitatii acestei probleme perene. Totusi, profesorul de filosofie Cristian Preda de la Universitatea din Bucuresti nu îi acorda macar minimum de credit. De aici si situatia hilara pe care singur a creat- o : Domnul Cristian Preda crede ca poate rezolva usor ecuatia politica daca impune adversarilor sa adopte automat propriul sau construct simplist al discursului de cauzalitate! O tempora! Unde a disparut finetea discutiilor filosofice din perioada interbelica de la Universitatea din Bucuresti ? Oricum, aceasta nu se regaseste în abordarile “stiintifice” si în textele semnate de Cristian Preda. Profesorul universitar Cristian Preda a îngrijit editia volumului de la editura Nemira purtând titlul ‘Scrieri politice’, care cuprinde o duzina , –vreau sa spun 12, caci ele nu sunt texte „de duzina”—dintre lucrarile filosofului român Constantin Radulescu- Motru. Titlul evaziv ar fi trebuit însotit de o sintagma de caracterizare. Faptul ca domnul Cristian Preda n-o scrie, pentru ca nu o gaseste, este alta dovada a mediocritatii sale intelectuale. Se pare ca pentru promovarea actuala pe piramida ierarhica a Universitatii din Bucuresti este suficient a fi mediocru, însa imperios necesar a fi politiceste corect. Ceea ce reprezentantul cel mai de frunte al intelectualimii dovedeste ca este cu prisosinta, când scrie cu maxima virulenta în prefata volumului amintit : “Constantin Radulescu-Motru face parte din familia spiritelor totalitare românesti, victime si calai ale propriilor ideologii.” Prima lucrare inclusa în aceasta culegere este ‘Cultura româna si politicianismul’ (din 1904). Aici Constantin Radulescu-Motru are fraza: „Cultura este o conditiune indispensabila pentru dezvoltarea popoarelor iesite din starea de barbarie.”, ce îl razbuna amplu de impolitetea barbara proferata la adresa lui de catre titularul de azi al unei catedre de filosofie de la Universitatea din Bucuresti! Sa nu uitam ca domnul Radulescu-Motru este unicul creator de sistem filosofic din cultura româna! Filosoful Constantin Radulescu-Motru reface, pe un parcurs scolastic -anselmic, un postulat absolut quintesential pentru o cultura de maxima eficienta. Este vorba despre principiul identitatii din logica. Descoperim ca o mediocritate intelectuala plasată pe o pozitie de vîrf în sistemul universitar românesc nu îi descopera nici rostul, si nici valoarea pentru cultura româna de azi, aflându- se în totala contradictie cu evaluarea facuta de profesorul Constantin Radulescu-Motru la anul 1904.

  15. Mult succes Victor Ciutacu

    Am aflat cu bucurie despre decizia lui Mordechai de a-l convinge pe Victor Ciutacu de a candida. Ii urez succes si sint incredintat ca, daca vor mai exista doi-sau trei candidati de acelasi nivel (sigur, ideal ar fi sa se primeneasca de tot clasa politica!), lucrurile se vor schimba in tara asta, in bine. Mai ca-mi vine sa ma stabilesc in Zabrauti, in circumsciptia lui Victor, pentru perioada alegerilor. In fond, chestia asta cu mutatul temporar se poate face si in scopuri bune!

    PS. E buna sustinerea mea?
    Am “citat partial” un “clasic in viata”.
    :-p

  16. Si sa imi raspund tot eu ca nu cred sa o faca Mordechai sau Victor Ciutacu:

    “Multumesc, Shadow! Nu stiu daca tara se va schimba in bine daca ar mai fi si alti candidati ca mine, dar stiu sigur ca tara se va schimba in bine daca daca ar mai fi vreo citeva milioane de votanti ca tine!”

    Divina Comedia ce naiba.

  17. @ Semantic
    Igen.

    @ dadatroll
    Da.

    @ blogideologic
    Făcută cuvenita corectură. Multe scapă din goana calului. Mulţam de atenţionare. Şi mulţumiri pentru comprehensivul excurs.

COMENTEZI?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.