Guma minune

Bre, mordechaiul a trăit mult şi a văzut destule. Dar, uite aşa, din când în când, tot se mai găseşte câte ceva care mă face să dau cu yarmulka de gresie. Acu’, mulţumită Akăi, aflu despre noile “succesuri” ale ştiinţei şi tehnologiei. Care este.

Pe vremea când eram puştani ( eheii… cum trec anii) aveam noi un text esenţial. Le spuneam gagicilor de la care speram să obţinem bonusuri speciale ( cum vedeam noi în revistele câh, de import) că sperma face bine la ten. Textul era la fel de credibil ca demisia lu’ Băsescu. Nu era credibil, dar credeţi ori ba… uneori se arăta eficient. Rar, e drept. Şi nu întotdeauna la împodobitele cu acnee. Vremea a trecut. Noi ne-am ramolit. Şi ne-am lăsat de textul ăla. Fără a mai cerceta cât temei e în spatele lui.

Vrăjeala noastră de atunci era scuzabilă. Şi dacă se mai găseau unele ( ba, cică şi… unii) care să pună botu’ – la propriu- ziceam că e mare şmecherie. Dar acum vin unii mai şmecheri. Care cica au inventat ei ciunga de mărit ţâţele. Adică iei şi rumegi în neştire şi creşte zestrea din sutien ca procentele din sondaje. Bre, vrăjeala nostră din adolescenţă mai era cum era, da’ pe lângă asta…. noi eram şoimii patriei. Şi dacă există fenomene care chiar marchează francul la textul ăsta… atunci mă fac distribuitor de ciungă din asta. Că la nişte ţâţe cât cupola circului… e păcat să nu te îngrijeşti şi de ten.

Aşa că de acum, prieteni, ochiu’ rotund şi privirea vigilentă. Guma de mestecat devine un indiciu valoros.