UE, contemplând vidul

pcreu Sursă foto: http://anarchy.wordpress.com/2006/12/30/eu-flag-competition-make-a-new-eu-flag/

Deci, bre, suntem băgaţi în UE ca piciorul în rahat. Adică adânc, dar în scârbă.  Mare şmecherie UEala asta. Ca omu’ de la munte. Cum te prinde, cum te euro în cur.Ne-am vârât deci. Mai o căpşună, mai un rahat cu fistic, mai o mastică de Bologna, o ridiche de Leicester sau o plachie de crap de Sena. Că UE, UE, da’ cu păstrarea “identităţii” , nu? Că identitatea am făcut-o pastă de hrean se vede, nasc pui de românaşi şi se butează robii lui Dumnezeu Alfonso, Michelle, Julio şi dracu’ mai ştie cum. Nume den letopiseţi. Dar păstrăm specificul. Adică năravurile. De fapt în afară de faptul că mă taie la fumat la cafea ce mare şmecherie ne-a adus UE ? ( da, Ciupi, ca în Life of Brian, în afară de drumuri, apeducte, educaţie etc. :)  ). Şi cât de uniune e ?

Generoasă în intenţii UE nu reuşeşte să depăşească faza unei adunări de ambiţii. Ca la nunţile alea la care ăi de la mesele de lângă budă îi înjură pe ăi de la masa naşului. Şi toată lumea aşteaptă doar strigarea darului ca să scape de panaramă. Căt de uniune e aici se poate vedea. Mare Britanie se încăpăţânează  în a-şi păstra moneda proprie ( Asemeni Suedia, Danemarca… ) şi în afara spaţiului Schengen. De altfel simplul fapt că a fost nevoie de o denumire aparte ” spaţiul Schengen” e grăitor. Atunci când spaţiul geografic al uniunii ar fi coincis cu această zona de liberă circulaţie o denumire particulară ar fi fost inutilă.

În privinţa tratatului constituţional lucrurile sunt şi mai încurcate. Pe timpul preşedinţiei franceze a UE, Sarko a încercat să dea un nou impuls tratatului de la Lisabona, uitând că Franţa are un merit special în blocarea propunerii anterioare.  În privinţa situaţiei din Gaza UE are iar poziţii ciudate şi contradictorii. Şi în niciun caz unitare. Ba bâlbele preşedinţiei cehe ( ineptă şi neinsipirată, emiţând declaraţii pe care să le retracteze după o oră şi explice după alte două). În privinţa crizei economice, a chestiunii extinderii sau a reformării instituţiilor comunitare, există dezacorduri majore. Iar asta ar fi perfect normal şi democratic dacă toate aceste dezacorduri ar veni din nevoia de armonizare şi dintr-o solidă conştiinţă europeană. Nu e cazul. E vorba de interese particulare. Ale unui grup, corporaţii, găşti. Lobbyştii de la Bruxelles tind să îi depăşească în voracitate şi alte metehne pe cei de la Washington.

Sigur că aderarea la spaţiul UE aduce cu sine şi integrarea într-un  sistem de valori, într-un canon cultural sau într-o zonă cu aspiraţii democratice. Până una alta aderarea ne-a adus doar o mai lesne preumblare de colo-colo şi ne-a uşurat aplecarea din şale peste tufa de căpşuni.

Şi, uite aşa, îmi amintesc o discuţie de acum nişte ani cu un admirabil politician austriac, dispărut dintre noi. Îmi spunea: UE e o idee frumoasă. E ca un bloc de marmură de excelentă calitatea picat pe mâna unui sculptor inept şi complet lipsit de gust. Şi în loc să fie o adunare a lui Shakespeare, Goethe, Voltaire şi Cervantes e doar un cont în care se ţin de-a valma franci, mărci, lire sau pesetas.

About these ads

11 Comments

Filed under Anarhisti din toate tarile, Buletinul de stiri, cacatul in arta, Capitalismul proletar, Oy-oy!, Rabbi zice

11 responses to “UE, contemplând vidul

  1. Spre norocul UE, România va deţine preşedinţia semestrială abia în a doua parte a anului 2019. Poate pînă atunci şi UE se mai ue, şi noi ne mai uim. Mă gîndesc cu groază ce-ar fi dacă în locul Cehiei ar avea acum România preşedinţia. Cred că s-ar desfiinţa UE pînă în iunie!

  2. Vio

    Sa nu uitam totusi ca atunci cind Portugalia a intrat in UE in 1986 , era o ruina , un ev mediu conservat perfect de Salazar si urmasii sai . Cu toate acesta a reusit in 20 de ani sa absoarba fonduri din blocul acela de marmura de calitate, si sa organizeze o Expozitie Universala , un Campionat European de Fotbal sau un circuit de formula 1. Adica s-a putut , si sa nu spuna cineva ca nu au existat convulsii politico -militare , pentru ca admiterea in UE a venit dupa ani de puciuri militare, ani pe care Romania nu i-a trait. Si asa putem continua si cu Grecia . Asa ca ramin optimist si astept un sculptor roman care sa dea forma muntelui marmorat. Cu respect. plecatdeacasa.blogspot.com

  3. Florian

    Da, da-s si avantaje cu picioru-n rahat, ca tine de cald, plus ca io mai am o teorie data dracului, iaca v-o zic si voo.
    Cum se freaca o leaca de coatele noastre, investitorii care ne napadira tarisoara degraba se molipsesc de toate metehnele neaose.
    Asa pati-va si UE, dracu o puse sa-si bage puricele de Dambovita in cojocul ei ieuropean. Daca n-om naravi-o noi in doi timpi si trei miscari, sa nu-mi ziceti mie pe nume.
    Nici nu vor canta bine cocosii deceniului doi (hai, doi juma) si vom putea striga de trei ori, sa s-auda pan’ la Marea Neagra, lac rusesc: Ieuropa, pamant romanesc!

  4. @ Lucia Verona
    Să vedem dacă până atunci va mai exista UE. Iar gogomăniile cehilor sunt greu de depăşit. Chiar şi de ai noştri.

    @Vio
    Contextul era altul. Cortina de fier era bine-merci iar vestul avea toate motivele să construiasca un bloc solid. Apoi integrarea Spaniei, Portugaliei şi Greciei era mult mai uşor de realizat. Alţi bani, alte condiţii. Şi un dumicat mai mic de înghiţit. Integrarea la grămadă a ţărilor din este plus Malta şi Cipru e o altă socoteală. Cu totul alta. Îţi salut optimismul, dar nu ştiu… se referă la destinul României sau al UE?

    @Florian
    Dacă priveşti la comentariul lui Vio ai să găseşti un punct de vedere opus.

  5. E foarte bine aşa. Că până acum artiştii erau mereu cei păcăliţi.

  6. missesparker

    Personal, cred că totul porneşte de la direcţia greşită a modelului american. Europenii au construit ceva pe un model american ce nu poate avea nicio bază aici. Mă rog, trecând de faptul că toată ideea a pornit de la americani.
    Mai există şi acel fapt al veşnicelor dispute/războaie pe tărâm european care, indiferent de gradul de educaţie al fiecăruia, îşi face apariţia sub forma manifestării de interese complet opuse chiar şi atunci când nu este cazul.
    Şi mai sunt şi la ei proşti, nu numai la noi. Aşa că întreaga poveste are toate premisele necesare pentru a se duce la fund.

  7. Nu ştiu dacă e neapărat un model american. Deşi transpar unele influenţe. E, ca mai mereu, o formulare de intenţii generoase şi o întâmplare de lucruri anapoda.

  8. missesparker

    Păi, n-a pornit totul de acolo? Avec les trois pilliers de l’UE?care se transformară şi se transfomară până ajunse ce e în ziua de azi?(ştiu că de abia la Maastricht s-au transformat în “les trois pilliers”). Oricum totul pornind de la interese strict mteriale era inevitabilă faza în care este azi UE – plutind în enşpe direcţii după mirosul banului.

  9. Păi se transformară până au ajuns ca Michael Jackson de atâtea transformări.

  10. Vio

    Amindoua , desi initial m-am gindit la Romania . Nu neaparat la la un salvator al natiei , ci la o personalitate cu viziune .
    Tu spui ca asta cu admiterea tarilor din fostul bloc comunist plus oamenii marii , este alta chestie . Partial de acord . Dar nimic nu ne opreste sa facem paralele , comparatii si sa luam ce este bun din experienta aceea . Bun ,era un interes major ca blocul vest -european sa fie puternic , acelasi interes ar trebui sa apara si vis a vis de tarile est- central europene , pentru ca pericolul este altul acum , si ma refer la Rusia , la ascensiunea Chinei si chiar la Orientul Mijlociu .

COMENTEZI?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s