Parol, monşer?

Vreau să ştiţi că sunt hotărât să nu renunţ la problema legată de prezumţia automată că averile sunt licite” – Traian Băsescu

Afirmaţia de mai sus îi aparţine, aşa cum am şi indicat, lui Traian Băsescu. Ea vine să lămurească poziţia lui Băsescu nu doar în legătură cu o decizie a Curţii Constituţionale, ci cu ideea de stat de drept. Ca să fie limpede care sunt poziţiile de pe care discutăm e bine să fac nişte precizări: puţinele lucruri care îmi aparţin, pe lumea asta, nu se pot în niciun fel numi “avere”; materialiceşte vorbind  nu am avut niciodată aspiraţii grozave, aşa că, firesc, nu am nici realizări spectaculoase. Din această perspectivă chestiunea în discuţie ar putea să nu mă intereseze nicicum. Într-o astfel de ordine a gândirii am putea cu toţii să ne declarăm indiferenţi ( aşa cum, din păcate, de multe ori se întâmplă ) la orice şifonarea a principiilor, la orice sodomizare a ideii de stat de drept, folosindu-ne de comoda justificare că acea chestiune nu ne priveşte deloc.

Ani buni, reprezentanţi ( autentici) ai dreptei româneşti au militat pentru garantarea,de jure, aproprietăţii. În cele din urmă au reuşit să obţină consacrarea legală a acestui principiu. Astăzi, un personaj sulfuros precum Băsescu, personaj care mai recent susţine că şi-ar fi descoperit adânci şi inconturnabile opţiuni de dreapta, susţine, cu aparenţa vehemenţie, consacrarea unui principiu aiuritor: prezumţia dobândirii ilicite a averii. Desigur, între garantarea proprietăţii şi prezumţia dobândirii licite a averii, la nivel de principiu, nu avem de a face cu o perfectă congruenţă, dar în mod evident, într-o gândire coerentă ar trebui să fie vorba cel puţin de o aşezare simetrică.

Unde e, de fapt, marea problemă ? De ce un om cu opţiuni mai degrabă de stânga, ca mine, s-ar găsi deranjat de impunerea unui astfel de principiu? Iar lucrul acesta este extrem de uşor de explicat. Nu avem decât să traducem enunţul acestui “principiu” în termeni comuni. Dacă operăm această traducere atunci ar suna aşa: cetăţeni ai României, statul român, condus de Băsescu şi clica, vă socoteşte pe toţi, ab initio,  nişte borfaşi, nişte hoţi, nişte delapidatori şi aşteaptă să furnizaţi repejor probele solide că lucrurile nu stau aşa. Acum este mai evident care e problema?

Mi se pare o culme a nesimţirii, un everest al ticăloşiei ca tocmai Băsescu să lanseze o astfel de temă. Ba nu, să ceară consacrarea unui astfel de principiu, care să îi aşeze, generic, pe toţi cetăţenii acestei ţări în cutia cu borfaşi. Statul lui Băsescu îşi tratează de bună vreme cu dispreţ cetăţenii, dar asta este o nouă culme. Acum, prin vocea lui Băsescu, statul român ne anunţă că ne socoteşte pe toţi nişte borfaşi! Ori asta e deja mult, mult prea mult.

Ar putea exista tentaţia de a crede că această propunere e doar o porcărie cu stătut iz populist, prin care Băsescu şi haita încearcă să valorifice ura celor mulţi faţă de bogătani.  Care bogătani, neîndoielnic, au printre ei destui dintre cei  care şi-au construit averile într-un mod discutabil. Ipoteza populistă este seducătoare, dar complet greşită! Admiterea prezumţiei de ticăloşie are un alt efect: dă puterii un instrument cu ajutorul căruia îi poate controla şi îngenunchea pe toţi cei care i se opun. Nu trebuie să fii neapărat un tip lipsit de onestitate ca să ai dificultăţi în a proba legitimitatea dobândirii întregului tău patrimoniu. Ori tocmai acesta e scopul acestei prevederi:  să devii un tip uşor de controlat, uşor de adus “pe calea cea bună”.

Prezumţia de hoţie susţinută de Băsescu are şi componenta populistă, despre care vorbeam. Celor mulţi şi tâmpiţi li se livrează astfel ideea că pentru sărăcirea şi nenorocirea lor nu statul ticălos şi corupt, condus de chiar Băsescu, este devină, ci cei bogaţi. Iar cei mulţi şi tâmpiţi sunt astfel dispuşi să ignore faptul că prezumţia pe care vrea el să o instituie îi socoteşte inclusiv pe ei, din capul locului, până la proba contrarie, nişte hoţi şi nişte borfaşi.

Desigur, Băsescu se poate bizui pe propria experienţa atunci când susţine această propunere. Primus inter pares, se va fi gândind la casa din Mihăileanu şi la vânzările anterioare ale uneia dintre fiice. Ori la salariul măricel pentru prestaţii fictive, pe care îl primea cealaltă fiică de la unul dintre furnizorii primăriei pe care o conducea el la vremea respectivă. Ori la multele şi foarte dubioasele afaceri ale familiei. Ori la circuitul banilor din sălile de sport. Sau poate la sifoanele prin care se colectează bani pentru variile sale campanii şi felul în care sunt apoi distribuiţi banii astfel colectaţi. La fel de bine s-o fi gândind la extrem de interesantele şi lucrativele tranzacţii imobiliare pe care le realiza el cu Căşuneanu, un client al ministerului pe care îl păstorea. Poate se va fi gândind la Ridzi, Udrea, Cocoş şi alţi pricopsiţi portocalii. Una peste alta, trebuie recunoscut: are în curte mii şi mii de exemple care să vorbească despre hoţie şi dubioasă dobândire a averii.

Pentru toate acestea exista o soluţie. Una simplă şi eficientă. Ea se numea Stat de Drept. Adică un stat în care să fie asigurată domnia legii, un stat în care justiţia să nu fie politizată, iar promovarea magistraţilor să se facă operându-se exclusiv cu criteriul competenţei şi nu ţinându-se seama de slăbiciunile cu care pot fi şantajaţi ori de obedienţa lor faţă de puterea politică.  Dar  noi nu avem un stat de drept. Şi nici nu se doreşte asta. Avem un stat ticălos, care acum încearcă să-şi instrumentalizeze într-un mod mai eficient ticăloşia. Aşa că până la consacrarea legală a prezumţiei de hoţie, noi, cetăţenii vom continua să operăm cu o prezumţie veche deja, care nu mai poate fi răsturnată de nicio probă: prezumţia de ticăloşie a statului.

P.S. Ambasadorul american la Bucureşti îşi bagă iar nasul unde nu-i fierbe oala. De data asta dându-şi cu părerea despre o decizie a Curţii Constituţionale. Începe să mă deranjeze tot mai mult statutul de colonie.

12 thoughts on “Parol, monşer?

  1. Eu nu cred ca statul este ticalos,statul nu inseamna numai clasa politica,statul suntem si noi,cei de rand.
    Ca avem politicieni ticalosi se stie de mult,dar avem si noi o mare vina,ne lasam incantati de ei si votam pe cine nu trebuie,apoi ne lamentam.
    Cine avota PDL si s-a lasat vrajit de marinarul turmentat,sper sa gandeasca ,bine la viitoarele alegeri.

  2. Fermecătorul a ajuns, la ora actuală, să facă aproape ce vrea. A bagateliza şi contesta o decizie a Curţii Constituţionale, aşa cârpită cum e ea, e doar un nou pas. Mi-e groază pe de o parte de potenţialul lui şi al camarilei iar pe de altă parte de clasica lipsă de reacţie mioritică.

  3. Hotul striga cel mai tare “prindeti hotul!” pentru deruta multimii si pentru a se putea strecura apoi neobservat. Nu securistul de Anvers condamna comunismul? Mi se pare normal sa nu creada ca exista si oameni cinstiti pe lumea asta pentru ca ne masoara cu ocaua lui.

  4. Va trebui să umblu cu toate chitanţele după mine ca să doveesc că ţoalele pe care le port şi păpucii in piioare nu-s ciordiţi? Ori talonul de la bicicletă?
    Să mă pupe-n cur! Io nu-s borfaş! chioru-i cel mai mare!
    Iar despre mister ambasadorul… o fi vrut să zică despre NUMĂRUL FOARTE MARE de articole declarate neconstituţionele. Poate stă prost cu exprimarea. Dacă nu, să mă pupe şi ăla tot în cur!
    Banzai!

  5. daca tot e asa de hotarat… primul care sa-si justifice TOATA averea sa fie el si apoi familia lui, apoi menmbrii guvernului si familiile lor si asa mai departe…. Sper totusi sa nu se ajunga aici

  6. in acelasi timp, nu se poate sa nu te mire faptul ca Romania este printre extrem de putinele tari din lume in care asemenea chestie (aberatie, in opinia mea) apare ca drept fundamental: dreptul de a nu justifica de unde ai banii. si ne putem compara cu niste tari cu o justitie functionala, care NU au asemenea prostie.
    imbecilitate la fel de mare, in opinia mea, cu “dreptul fundamental la imunitate juridica al demnitarului”.

    1. … Si mosierii si capitalistii “sug sangele poporului” …!!!
      Superb …! Superb …! Demn de niste membrii respectabili ai Internationalei Socialiste …
      😆 Si cand ma gandesc ca il faceati pe Iliescu ca prim-comunistul tarii …, fara sa va uitati in propria ograda … 😆

      1. @Nostradamus
        si ce are comentariul tau cu prefectura???

        cate tari din lumea asta, mai ales dintre cele cu o justitie functionala, au asemenea aberatie in Constitutie? aud? cumva doar noi si inca niste berbeci tot de prin est am fi cam singurii?

        e de rasul curului cum o justitie moarta si ingropata ca a noastra ajunge “deschizatoare de drumuri” inventand drepturi inexistente la nivel mondial.

      2. Hai, las-o jos!
        Din adorator de băsexu ai devenit şi expert în drept constituţional comparat! Băi cum le ştiţi voi pe toate şi aveţi păreri.

  7. L’Etat c’est moi! Arc peste timp… De la Regele Soare la Regele Bășină ot murfatlar… De la „salteluțele” regale de La Valliere și de Montespan la jartelele bășidențiale Nutzica, Ancuța, Robertutza etc. etc.

  8. Nu cumva să mă suspectaţi de afinităţi politice, că pe parola mea că n-am. Da’ chiar că n-am vizavi de nimeni, numai că io aş zice aşa:
    Codul de procedură penală şi Constituţia scriu apăsat depre prezumţia de nevinovăţie. Asta ce-nseamnă ? Că menţiunea prinvind caracterul presupus licit al averilor e absolut redundantă, deci inutilă. Ce să mai caute acolo, când prezumţia de nevinovăţie le-nglobează pe toate ? Altfel ar însemna să revizuim constituţia ca să detaliem şi să adăugăm că tot ce face omul în România e presupus legal, de parcă n-ar fi clar. Să precizăm că se pleacă de la principiul că orice futai e pe bune şi-ntre majori care consimt să şi-o tragă în spiritul şi litera legii, că orice ţigară fumată nu e de contrabandă, că orice film văzut nu e o furtişegăreală de torrente, că orice câine găsit mort e mort de moarte bună sau mai ştiu eu ce.

    Oooo, pe de altă parte, preumţia rămâne o prezumţie, adică două chestii : una, că legea pleacă de la presupunerea că făptaşul e nevinovat şi doi : că nu el trebuie să-şi dovedească nevinovăţia. Asta o ştim cu toţii. Buuun.

    Asta nu înseamnă ÎN NICI UN CAZ că indivizii nu trebuie să-şi justifice averile. Din contra, e musai, iar ăsta e rolul fiscului şi după aia – dacă e cazul – al justiţiei. Fane e sculer-matriţer cu juma’ de normă, dar are castel în Franţa şi se duce la piaţă în Bugatti, presupunem că a câştigat la Loto sau a moştenit o mătuşă, dar trebuie să se supună ca orişice cetăţean la un eventual control fiscal. Aşa cum oricine tre’ să declare ce venituri are. Nu şi de unde, dar dacă fiscul vrea să-l întrebe de unde, să-l întrebe. Si să verifice, că asta-i treaba lui. Nea Bacchus n-ar fi fost liber nici în capitalism.

    Controlul fiscal există în orice stat de drept şi nu încalcă nici o libertate fundamentală. Dacă e aşa, păi nici în autobuze n-ar mai trebui să fie controlori. Nu ?

    Că lăsăm sau nu părăgrăfuleţu’ ăla în Constituţie îmi aduce a ceartă sterilă. Prezumţia de nevinovăţie spune tot, ceea ce înseamnă că nici articolul 44 din proiectul de revizuire a Constituţiei, alin.8, potrivit căruia fiecare cetăţean va fi obligat să dovedească faptul că averea a fost dobândită în mod legal, n-are ce să caute acolo. Ci în codul penal. Poate mă-nşel, dar e ca şi cum ne-ar arde casa şi noi am sta să ne certăm ca chiorii că cine a stins ţigarea-n mochetă sau în bidonul cu decanol în loc să chemăm pompierii sau măcar să ne pişăm pe foc până vin. Nu ?

    Aia e. Indiferent cine-şi toceşte posteriorul pe fotoliul de la Cotroceni, problema e cum foncţionează două mari instituţii ale statului : fiscul şi justiţia. Hoţul neprins e negustor cinstit, dar cum să-l prinzi dacă nu-l verifici ?

COMENTEZI?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.