Curul care aduce pacea

Acum douăzeci de ani,  pe când o falie adâncă împărţea societatea românească, Octavian Paler folosea pentru prima dată sintagma “războiul româno-român”, încercând să descrie neliniştea, încrâncenarea, nebunia belicoasă, arţagul care se înstăpânise pretutindeni. De atunci lucrurile s-au tot afundat mai adânc în nămolul cleios şi fetid al marii dezbinări. Trist era atunci şi e dramatic acum că războiul acesta, care nu mai e de mult mocnit, ci zgomotos şi atotstăpânitor, nu se poartă în numele mai binelui ţării. Ţara nici nu mai există, e doar un substantiv comun, declinabil în expresie monetară uşor de transferat la teşcherea. Tot aşa cum poporul e doar un substantiv de recuzită electorală. Cei care ar trebui, însumaţi, să însemne poporul, nu sunt altceva decât maşinării individuale de mistuit. Mici şi bere, ură, zavistie şi gălăgie, multă gălăgie.

Războiul româno-român despre care vorbea Octavian Paler a trecut astăzi la faza om la om pe tot terenul. Exerciţiul urii e un demers obligatoriu pentru orice bun român. Toată lumea se războieşte cu toată lumea. Buletinele noastre de ştiri, emisiunile de dezbateri nu sunt altceva decât schiloade rezumate ale războaielor zilnice. În România toată lumea e în ciondăneală cu toată lumea. Andreea Marin cu Mihaela Rădulescu, Vadim cu Diaconescu, Eba cu Funeriu, Bogdan Chireac cu Baconschi, Antena 3 cu Realitatea, Mircea Badea cu Radu Moraru, Băsescu şi Boc cu toţi ceilalţi, pensionarii cu bugetarii, bugetarii cu salariaţii la privat, absolvenţii de bac cu cei picaţi, poliţiştii cu ministerul… enumerarea poate continua la nesfârşit.

În peisajul ăsta de neîncetat război şi tămbălău nu am putut decât să mă bucur de minunata emisiune de aseară de la televiziunea B1, acolo unde suavul Cristoiu se conversa graţios, cu acolade de salon, cu graţiosul Radu Moraru. Mai că nu îţi venea să crezi că până nu de mult cei doi se porcăiau în cel mai neaoş stil “mahala dâmboviţeană”. Parcă revăd şirul de emisiuni, la acelaşi B1, în care Moraru îl făcea turnător pe Cristoiu. Şi reacţiile lui Cristoiu, la Antena 3 pe atunci, care  nu mai prididea cu insultele la adresa iubitorului de cur băsescian. Cantitatea de salivă şi fecale pe care şi-au distribuit-o reciproc cei doi putea umple multe haznale. Cumva, parcă, îmi părea mai puţin dezgustătoare decât spectacolul de aseară. Se pupau, îşi încârligau limbile, se pipăiau pe buci şi bulane şi îşi şopteau duios ca doi bulangii amorezaţi. Scârbos. Dar una peste alta respirau concordie şi armonie. Pupat piaţa endependenţi carevasăzică. Atunci am înţeles care e acel miraculos element pacificator: curul ! Curul prezidenţial.  Asta e calea spre pacificarea societăţii româneşti. Alinierea la dosul prezidenţial. Tao of ass. Poate asta e calea. O societate în care cu toţii, de când ne trezim, pâna adormim, venerăm bucile prezidenţiale. O societate în care enorme afişe cu bucile pomenite iau locul reclamelor colorate care acoperă clădirile.  Statui reprezentând stafiditele buci la fiecare colţ de stradă. Ba chiar, mă gândesc, şi pe steag, ce bine ar sta cele două perechi de buci. Spre pupare la depunerea oricărui jurământ. Începutul a fost făcut la revoluţie, când am băgat gaura în steag. Acum să-i aducem şi bucile potrivite.

Advertisements

16 Comments

Filed under Ptiu

16 responses to “Curul care aduce pacea

  1. Fain scris. Spune-mi drept, se gaseste marfa buna si la Constanta?

  2. Mircea C

    Scirbosi ! Amindoi ! Iar curului prezidential i-as trage citeva spitzuri ascutite ( nu spritzuri) !

  3. N-am înţeles de ce vorbeşti despre “două perechi”. E dublu dotat?

  4. Fluieratorul

    Stimate blogger, n-aveti idee cu cit naduf l-a shutuit aseara Turcescu pe Badea pentru ca a indraznit, pe blogul personal, sa-l schpitzuiasca sanatos pe Radu Moraru, asa cum merita si cum si-o cere de ani de zile. Mai ca incep sa cred ca face si badea ceva cu sens.
    Ma alatur grupului numeros al celor care-i scuipa sanatos in Numele Tatalui pe toti lingaii, mai vechi si mai noi.

  5. Ar fi iadul absolut şi infamia supremă, Rabbi!
    Ferească-ne cerurile de aşa ceva!

  6. Pingback: Recomandări licențioase de seara » Daily Cotcodac

  7. T.

    @Doru: Iadul absolut? Priveste in jur, amice! Ce vezi? Cumva loc luminat, loc cu verdeata, de unde a fugit toata durerea si intristarea si suspinarea?

  8. cherie

    Mie mi-a placut cum ai adus din condei finalul. E apoteotic…

  9. Deh Moshe, ura nu-i prostie, sa fie infinita 🙂 Trebuie sa se termine si ea undeva. Si daca se termina intr-un cur bine lins, asta-i kharma :)) Referitor la lingaii prezenti pe la TV, pe mine ma distreaza ca unii sunt verticali si raman fideli unui singur cur, in timp ce altii sunt curve si schimba cururirle de lins ca pe sosete. Cu alte cuvinte, stindardul moralitatii este sa lingi un singur cur, nu 100 :)))

  10. deh, si io care imi imaginam ca toleranta si respectul pentru opinii diferite ar fi solutia.
    se vede ca imi pierd din trasaturile nationale.

  11. Se pare ca suntem inchistati intr-o atitudine lipsita de intelegere a realitatilor vietii … este adevarat, ceea ce s-a intamplat poate semana, la o prima “cantarire”, cu un simplu schimb de limbi in dos intre doi indivizi care pana mai ieri isi dadeau suturi in dos. Ceea ce ii face respingatori. Dar daca trecem de aceasta parere superficiala putem intelege profunzimea atitudinii lor, profunzimea intelegerii relatiei interumane, formidabila capacitate de adaptare la mediu, puterea de a intelege care sunt prioritatile raportate la moment. Iar asta nu este de ici, de colo, trebuie sa recunoastem. Trebuie sa fii o persoana cu capacitati deosebite de modelare a personalitatii … si mai ales cu un stomac foarte, foarte bun. Ca altfel ai vomita instantaneu. Este adevarat, aceste lucruri ii retrogradeaza in regn pana la stadiul de nevertebrate … ceea ce ii face respingatori. Dar ei se simt bine.
    Iar noi trebuie sa ii intelegem si sa ne gandim daca adaptabilitatea lor la mediul actual nu inseamna, cumva, o viitoare schimbare a directiei evolutiei …

    Pe mine ma uimea atitudinea reporterilor care luau o declaratie a lui X despre Y, fugeau la Y si ii spuneau “X a spus despre dvs. ca … (sunteti un bou). Cum comentati ?” apoi, cu declaratia lui Y, dadeau fuga inapoi la X si ii spuneau “Y a spus ca nu el este … (bou) ci dvs. Cum comentati ?” iar “pendularea” asta continua pana aparea un alt mic scandal intre alte furajate.

  12. petre

    Amoebe!
    Librici sau rame e mult spus.

  13. Laura

    Asa. Frumos scris. Dar: ca toata lumea si tu ai sef. Daca e tampit, ii spui? In mod normal, nu, ca te da afara si nu mai ai cu ce plati benzina, si cafeaua si berile si etc.. Daca ii spui, devii paria si te ejecteaza. Ce faci? Te duci la alt stapan. Daca si ala e tampit, ii spui? Si tot asa. Daca tot schimbi la stapani, la un moment dat nu te mai vrea nimeni, ca scrie pe fruntea ta razvratit. Cine vrea asa ceva? Deci pupam, sau nu pupam? Exercitiu de dezvoltare personala. Sau nu. Ideea e ca toti o facem, la toate nivelurile. Il provoc pe cel fara vina sa ridice piatra!

  14. Ce să mai comentez?!?!? Le-ai zis pe toate.
    Banzai!
    PS Cm dracu te poţi uita la cristoi şi la morar? Io nu-i am pe telecomandă. Iar dacă m-aş afla în vizită la cineva care-i urmăreşte, m-aş face de căcat, în sensul că i-aş borî gazdei pe covorul din sufragerie!

  15. Cezar

    Final de postare absolut genial. Geniu trist, ironic, autoironic prin vidarea excluderii…

COMENTEZI?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s