Aveam o cunoştinţă, un arab. Băiat bun, şaormist. Cum chiar el spunea “maritat cu vata rumânga, mai”. Vata era nevastă-sa. Cum ziceam, băiat bun. O rupea binişor pe româneşte, cu năravurile s-a deprins repede. La toate porcăriile care alcatuiesc neaoşul românesc venea cu adăugiri orientale bine potrivite din ciubuc şi mirodenii. Avea un nume relativ complicat aşa că se obişnuise cu numele pe care i-l lipisem noi, ca să putem comunica: Florică!
Una din chestiile teribil de simpatice la el – specifică întregii sale seminţii, de altfel- era că pocea litera “p”. De fapt sunetul corespunzător. Aşa că se auzea mai mult un “b”. La orice năduf, ca unu’ bine integrat, başca şaormăria, Florică suduia cu scuipat:
– ‘tu-i bizda ma-sii!
Bizda în sus, bizda in jos. Când se sătura să-l băşcălim pe subiectul ăsta ne articula scurt:
– Mai, ia termină mişto că dau be tine în bula mea!
Şi iar căpiam de râs. Pe urmă el dădea o şaorma cu de toate şi ne împăcam. Se mai găsea câte unul să-l dea la şcoală:
– Băi Florică! Se zice pizdă… ia zi…
– Bizda!
– Pizdă, mă. Cu P!
– Bizda. Cu B.
– Băi, tâmpit eşti. Nu poţi, bă, să zici ca lumea, bă Florică?
– Daca tu boceşti numele meu şi zici Florica, bocesc şi eu bizda mă-tii, du-te-n bula mea!
Pe scurt, Florică al nostru pricepea bine cum e cu socoteala, că ştia care-i una, care-i alta. Ba ştia şi cum e corect, dar cu practica nu-i ieşea. Ba la mare supărare şi pe F îl schimba în V. Şi atunci arunca un: Vutu-ţi bizda mă-tii! Dar de înţeles… înţelegea. Chiar era convins că e bine aşa, ca el. Când s-a mai răcit afacerea cu şaormăria a încercat el s-o adapteze, s-o facă pe gustul poporului ( ca partidul lui Dan Diaconescu). A încercat mai intâi cu cabanos, pe urmă, în premieră mondială, şaorma de porc. N-a mers. După o vreme s-a săturat, şi-a luat catrafusele, vata, puradeii şi s-a întors la el, în Libia. Pe urmă acolo a început balamucul, dar asta e altă istorie.
Uitându-mă la Ponta, cum se screme să vorbească despre democraţie, stat de drept şi alte frecţii, pe parola mea de republican din viţa lu’ Candiano Popescu, îmi amintesc de Florică şi cum zicea el: bizdă!
Moshe Mordechai 
Al dracului talent mai ai să mă faci să râd de unul singur, ca prostul :))
Sau ca prostănacul, ca să fiu on topic.
Na că, de atâta hlizeală, am încurcat borcanele. Am zis de prostănac, şi când colo era vorba de micul Titulescu.
… pocea litera “p”…
Atunci titlul nu ar trebui sa fie “Bonta si …”?
Nu. Că n-a scris el textul.
E tot dracul ala este Ponta-bizda ,bizda-Ponta !!.
Sa dam cezarului ce este al cezarului Goana-bizda ,bizda-Goana !!.
Foarte bun articolul,rad in fata monitorului si se uita toata lumea la mine de parca am innebunit :))))))
domnu boliţist, în bortbagaj am doar rezerva ji o bombă 🙂