Scârbă distributivă

Într-un articol din “Adevărul” de azi, Andrei Pleşu glosează din postura cărturarului nepriceput la cele politiceşti. Nepriceperea e jucată, ca şi inocenţa ori buna credinţă. Perplexităţile domnului Pleşu, nedumeririle şi indignările domniei sale se înfăşoară ( sau desfăşoară, dacă doriţi) doar pe zidurile neîngrijite ale opoziţiei, neîndrăznind să strice în vreun fel zugrăveala dichisită a puterii. Revoltele domnului Pleşu răbufnesc sistematic la fiecare nefăcută a liderilor actualei opoziţii- şi, să fim oneşti, prilejuri sunt suficiente. Nicio mojicie a preşedintelui în exerciţiu nu naşte revoltă în conştiinţa domnului Pleşu, nicio mizerie a puterii nu oxigenează indignări, nicio ticăloşie potrocalie nu tulbură serenitatea marelui gânditor sau moralist.

Domnul Pleşu comentează, cu studiată mirare, gesturile recente ale opoziţiei, care vizează suspendarea lui Băsescu şi mazilirea lui Geoană. Sunt adevăruri deja însuşite de către cei mai mulţi dintre noi: demersurile acestea sunt de neînţeles, în cel mai bun caz şi prosteşti în cel mai rău. Nu avem aici nicio sfadă cu Pleşu, care nu spune nimic din ce nu s-a spus deja. Avea ocazia, totuşi, să spună ceea ce nu a spus el însuşi, atunci când se cuibărea într-o îmbuibată tăcere, despre mojiciile revărsate de Băsescu şi portocalii asupra MS Regele Mihai. Dar asta e o altă discuţie.

Cum spuneam, acţiunile opoziţiei sugerează, nu de puţine ori, lipsă de inteligenţă. Asupra chestiunii acesteia nu avem dezacord. Nici măcar cu un fervent şi interesat susţinător al portocaliilor. Însă avem  o problemă când argumentele încep să duhnească a demagogie greţoasă. Daţi-mi voie să citez:

Păi după ce tocmai am obosit poporul şi finanţele ţării cu un referendum care să confirme suspendarea actualului preşedinte, organizăm rapid şi alegeri anticipate. Criză? Sărăcie? Pensii? Spitale? Să nu fim meschini! Deocamdată ne ocupăm de politică. Promitem că, dacă pleacă Băsescu, a doua zi vor înflori crinii…

Edificator. Deci referendumul acesta, de demitere a lui Băsescu, oboseşte poporul şi finanţele ţării. Nu îmi amintesc de vreo amărăciune a domnului Pleşu când, în 2009, aceleaşi finanţe şi acelaşi popor erau obosite cu un alt referendum, confecţionat în condiţii suspecte şi rămas până azi fără vreo eficienţă. Detalii, desigur, în planul cosmic pe care îl scrutează olimpicul domn Pleşu. Reorganizarea teritoriului cu scopul evident de a păcăli voturile, cu toate costurile respective, nu intră în zona scrutată de Pleşu. Bătaia de joc pe bani publici, nu zgărie ochiul moralistului. Dar reuşeşte domnul Pleşu să descopere cine sunt vinovaţii pentru starea pensiilor, a spitalelor, pentru criză în genere: opoziţia! Nimeni altcineva! Mare om!

Asemeni multor altora nu am încetat să critic – uneori pe un ton mai aspru decât cel cu care mă adresez puterii- opoziţia. Pentru prostiile făcute, pentru gafe, pentru incoerenţă şi tâmpita fugărire a cailor verzi pe tot felul de pereţi. Nu am cum să le reproşez, totuşi, ceea ce în mod evident au făcut alţii. Pentru că nu cei din opoziţie au închis spital după spital, nu cei din opoziţie au hăcuit pensiile, nu opoziţia cheltuie bani pe frunze, săli de sport, ICR (ups!) şi tot felul de sinecure pentru slugile loiale. Nu cei din opoziţie fac lobby pentru Roşia Montană Gold Corporation ( reacţii, domnu’ Pleşu? Sau s-a primit sponsorizare, la gazetă, de la RMGC?). Cei din opoziţie merită şi trebuie criticaţi pentru ineficienţă şi prostie. Dar nu ei au risipit banul public pe fanteziile doamnei Udrea.

Iar dacă domnul Pleşu simte nevoia să îşi încheie textul cu încă o adâncă temenea către stăpânul de la Cotroceni, am să îl închei şi eu privind tot în direcţia aceea. Cu scârbă. Dar de ceva vreme am descoperit că trebuie să am scârbă distributivă. Şi o am.

Advertisements

10 Comments

Filed under cacatul in arta, Ptiu

10 responses to “Scârbă distributivă

  1. Am mai scris despre acest bugetofag de lux, mă repet …
    Sunt mulţi oameni care au decenţa să îmbătrânească frumos.Domnul Andrei Pleşu preocupat de idiosincrasiile sale nu are, măcar “pe lăturiş”, acces la această bună cuviinţă sau, cum scriu bătrânii şi mai bâtrâni, nu are cădenie şi nici nu are cum datorită unei penibil camuflate şi incomode infatuări!

  2. Arogantu'

    “Mare om” – korrekt !
    Mai trebuia, imediat, adaugat: maaaare caracter ! 😀
    Il cauti cu telescopul …

  3. Rabbi, nu intotdeauna un mare intelectual e si mare ca om. Eu provin dintr-un neam care, la un moment dat, a avut un reprezentant foarte apropiat de Sadoveanu. Cu povestile despre cum el, Pastorel, Istrati, Toparceanu si alti junimisti benchetuiau la mine in ograda (literal in ograda in care am crescut) mi-am amuzat copilaria. Ei bine, in particular Sadoveanu era un arogant grobian. De exemplu, intr-o vara au fost in munti la cules de fragi. La mine in zona fragii se insira pe fire de iarba, ca margelele. Sadoveanu nu a cules, evident, doar i-au fost aduse vreo 10 – 15 fire pline. A mancat linistit, la umbra nucului falnic din curte (din nou, nu e o figura de stil, din nucul ala am cazut de nenumarate ori!), avand alaturi o fetita de 8-9 ani care saliva de pofta. Ei bine, copila aia n-a vazut o fraga! (povestea o stiu chiar de la ea, cand mi-a povestit-o eu aveam varsta ei din istorie, iar ea era deja femeie in etate). Ca Sadoveanu s-a avut bine cu comunistii, asta o stim deja. Asa ca nu ma mira Plesu, doar se inscrie in lungul sir de rahati umani cu creier, dar fara obraz.

  4. lol

    Plesu?, dupa gustul meu nu merita atita atentie ,il protejaza slanina si soricul din dotare !!!.

  5. Fluieratorul

    Ei, din pacate d. Plesu m-a “lamurit” de mult. Ca si d. Tismaneanu, si alti d., ca sint destui acum care s-au facut foarte mici desi mai acum niste ani pareau chiar mari.

  6. Florian

    Prin anii ’90, priveam cu adâncă admiraţie la Pleşu, Liiceanu şi Patapievici. Scârba pe care mi-o provoacă acum jegurile astea umane este la fel de adâncă.
    Un alt idol sfărâmat, ale cărui cioburi au căzut în mocirlă, este Emil Hurezeanu. Ii ascultam cu religiozitate emisiunile la Europa Liberă, iar evoluţia lui postdecembristă mi-a întărit preţuirea ce i-o purtam. Asta până când a devenit consilierul lui Adrian Năstase, pentru ca apoi să intre în corul de pupinbăsişti. Iar acum, dacă a căzut în dizgraţia chiombului, îl muşcă de curul pe care i-l pupa până deunăzi.
    Unde eşti tu, Ţepeş Doamne…

  7. T.

    Coane, demult asteptam momentul asta. Stiu ca Plesoimea sa, din Olimpul pe care il locuieste, nu isi va pleca urechea la plangerile unui pamantean, oricine ar fi acela.

    Dar speram demult sa vina momentul sa il iei la o vorba, de la distanta, asa.

    Am apreciat atunci cand ai scris frumos despre un gest miscator si elegant de-ale sale. Acum apreciez ca il arati in intreaga sa slinosenie. Cum or putea locui acelasi trup manifestari atat de contradictorii? Oare i-o fi spiritul chinuit de contorsiunile morale si etice pe care se nevredniceste a le face?

    Ce risipa, ce paradox, sa pui atata talent, atata eruditie, atata simtire, pe care nu cred ca i le poate contesta cineva cu mintea intreaga, in slujba unui lumesc atat de pacatos!

  8. Pingback: Sechestrul ideologic şi geopolitica scârbei distributive | Vultureşti

  9. sd

    Absolut total si adevarat.Cu mici diferente.
    Este pentru prima data cand domnul cu pricina se ocupa de haznaua politica. Pana acum 4 ani scria despre societate ..moravuri ..principii…cu satira si ironie fina. Azi ceea ce scrie este deplorabil..si trist. Singurul motiv pentru care se intamapla asta si domnul in cauza se chinuie prin balansul fin sa ne convinga de altceva este pentru ca are deasupra capului toporul santajului. Si nu este singurul. Nu cunosc trecutul domniei sale si nu ma intereseaza dar eu nu m-as grabi sa-i judec prea repede. I-as lasa pe altii sa o faca.

  10. Costiputza

    Eu am ajuns la o concluzie, la noi opozitia e doar un aranjament al puterii, altfel nu se pot explica multele si gravele gafe facute. Ori este o extensie a puterii, ori este atit de patrunsa de instrumente ale puterii (prin dosare, interese, oameni cu ochi albastri, etc) incit cu voie sau fara face exact jocurile necesare puterii. La noi pina si intelectualii sint ai puterii, la noi si oamenii din televiziunile care fatis se opun puterii fac jocurile puterii sau ale unor lideri straini care controleaza tot ce misca-n tarisoara asta aservita 98%, restul de 2% sint cei care o tin pe linia de plutire. Atita timp cit vom permite sa fim terfeliti in tara noastra, sa ne fie judecati eroii, sa ne fie pingarite idealurile, oamenii de valoare, sa fim condusi de nesimititi, sa fim furati cu un tupeu fantastic, asta ve fi ce vom obtine, scirba celor de la virf care ne fura, nici macar nu le meritam respectul. Probabil ca nici lor nu le vine sa creada cit de usor si cit de mult ne lasam, inseamna ca inca mai avem ce pierde, doar cind nu vom mai avea decit viata, atunci poate sa se trezeasca mamaliga romaneasca!

COMENTEZI?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s