Quo vadis?

Cu siguranţă nu sunt singurul agasat de sutele de spamuri care se bulucesc în cutia de mail din dotare. Am renunţat de ceva vreme la contul de mail de pe yahoo, care era extrem de prietenos cu spamurile, şi am optat pentru gmail, care reuşeşte să le dea mai bine cu sictir.  La un sumar inventar al spamurilor socoteala stă cam aşa:

– cea mai mare pondere o au ofertele la produse farmaceutice minune;

– pe locul doi ar fi ofertele financiare spectaculoase: credite, cărţi de credit etc. ;

– cazinourile on line ar fi cea de a treia categorie.

La toate astea se adaugă totul felul de oferte la chiloţi sau cosmeticale cu reducere, la site-uri cu 49 de X-uri, invitaţii pe tot felul de site-uri unde “se află toţi prietenii tăi” şi alte asemenea prostii. E ceva vreme de când niciun prinţ nigerian nu mi-a mai oferit şansa de a ieşi din sărăcie trimiţându-i lui câteva mii de euro/dolari în schimbul cărora aş fi putut primi jumătate din PIB-ul Nigeriei, pe care tocmai se pregătea el să-l scoată din ţară.

Dintre toate, cele mai interesante mi se par tâmpeniile astea care îmi oferă mari chilipiruri farmaceutice. Pe locul întâi, detaşat, sunt pilulele/siropurile/ceaiurile pentru scularea dumneaei cinstita pulă. Apoi tot felul de pomezi care îmi promit o pleată teribilă şi alungarea definitivă a spaimei de calviţie. Ceaiuri care mă ajută să slăbesc mâncând orice şi oricât, loţiuni care mă întineresc, miroazne care să bage femelele în călduri şi maglavaisuri care mă vor dota cu energie mai ceva ca Porţile de Fier.

Nici nu e nevoie să dai cu lupa prin spamuri ca să întâlneşti prostiile astea. Dacă deschizi televizorul, gazeta sau umbli prin prăvălii, peste tot găseşti poveştile astea. Mereu produse minune care îţi scoală cariciul, te scapă de chelie şi te ajută să slăbeşti mâncând ca porcul. Despre eficienţa lor n-am ce discuta, că nu le-am testat, dar îndrăznesc să presupun că ele reflectă munca unor cercetători, nu? Şi atunci ce spune asta despre noi ca civilizaţie? Avem atâtea şi atâtea maladii cărora nu reuşim să le găsim leacul, dar investim enorm în cercetări legate de scularea pulii şi combaterea cheliei! Şi vă mai spun o chestie. Intraţi în orice supermarket. Număraţi câte oferte aveţi pentru, să zicem, pâine şi câte pentru bere. Aveţi de ales între maximum 4-5 sortimente de pâine şi poate câteva zeci de bere. Sau vin. Sau vodcă. Sau orice pileală. Ok, bun. Ce întreba domnul ăla? Quo vadis?

Advertisements

2 Comments

Filed under Rabbi zice

2 responses to “Quo vadis?

  1. Fluieratorul

    He he, cred ca intreba “a donde vamos” noi, cu totii…

COMENTEZI?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s