Ce nu ştia Huxley sau Noua Ordine Mondială

Germania, ignorând istoria veacului trecut, condusă de Angela Merkel, îşi reclamă rolul de stăpân al Europei. E drept, spre deosebire de la fel de ambiţioşii săi înaintaşi, doamna Merkel foloseşte enunţuri mai prudente, ascunzând, totuşi, intenţii la fel de primejdioase. Auto-definindu-se ca „motor al Europei”, Germania încearcă, pe un ton tot mai răstit, să îşi impună viziunea politică şi proiectul economic, într-o Europă aflată în degringoladă. Enervarea iniţială a Marii Britaniei a părut a fi o atitudine solitară, pe fondul obedienţei complexatelor ţări estice ori al acceptării resemnate venite dinspre „vechea Europă”. Iată însă că semnele de iritare se înmulţesc. În Grecia, Spania, Irlanda, ba chiar Belgia sau Olanda, se fac tot mai auzite vocile care resping vehement teza „Deutschland uber alles”.
Fără precauţii stilistice ori inutilă discreţie diplomatică, aceeaşi doamnă Merkel anunţă, nici mai mult, nici mai puţin, că „Germania îl susţine pe Nicholas Sarkozy la alegerile prezidenţiale din Franţa”. Ocolind ceremonialul bunei creşteri ori măcar refugiul diplomaţiei prudente, în plin regim de austeritate a bunului-simţ, doamna Merkel livrează un exemplu perfect de „pragmatism german”. Ce ilustrare mai bună putea avea insistenţa Germania pentru acceptarea de către statele membre UE a principiului abandonării suveranităţii?
Cei de la Twitter anunţă introducerea cenzurii în sectorul de mediu online pe care îl controlează. Concret, anunţul spune că „la solicitarea statelor” anumite mesaje pot fi blocate pe Twitter. Evident, prin state se înţelege regimuri politice – precizarea e de prisos. „Primăvara arabă” şi „revoluţia pe Twitter” sunt etape expirate, scopul a fost servit, prisosul de democraţie jenează.  Cine va decide, în cele din urmă când şi care mesaje pot supravieţui pe Twitter? Fireşte, doar cei care stăpânesc acest domeniu. Pentru că aici nu avem de a face cu enunţarea unui cod etic, a unui set de principii, ci de explicita formulare a intenţiei proprietarilor aplicaţiei de a acţiona discreţionar. Cu alte cuvinte, revoluţiile bune pe twitter pot supravieţui, excesele de tipul „ocupaţi wall street”, foarte probabil nu.

Continuarea.

Advertisements

14 Comments

Filed under Economie si gheseft

14 responses to “Ce nu ştia Huxley sau Noua Ordine Mondială

  1. ACTA de abia asteapta sa fie votata. De preferat fara nicio schimbare de fond. Si fara maruntisuri de drepturi caci si guvernele respective au un interes in supravegherea votantilor. Germania isi permite sa dea indicatii pentru ca democratiile de genul Greciei se folosesc de asta doar cand e vorba de altii. Corect sau nu, istoria e scrisa de invingatori. Oricum, pana la urma, tot niste bancheri pe undeva decid ce va sa fie.

  2. sandman

    Sad, but true.

  3. ANONIMUS

    Daca Dn-a Merkel il sprijina pe Sarko inseamna ca gramezi de cetateni francezi se vor imbulzi la urne ca sa-l aleaga.M-a tem ca-i vor face o figura cu ajutorul asta.Rabdare!!!!!Si vom vedea.
    Totusi nu cred ca germanii asta vreau ,sa conduca,cat nu le prea place sa
    piarda banii lor,chiar daca dracu i-a pus sa-si imprumute banii cu o dobanda babana sperata.Lacomia are si anumite pierderi.Cand ii auzi pe Greci spunand-o direct ,ca de ce au primit banii ca stiau ce o sa pateasca si ca erau prosti, este si o nitica neobrazare.

  4. lol

    Iar nemtii bre ,mereu ,mereu ,iar ii maninca pielea ,iar ramin singure nemtoaicele ca barbatii lor isi lasa oasele pe unde apuca ,e lasa se descurca ele saracile ,de fapt au trecut la treaba ,nevasta lui Sarkozy nu este nemtoica ,nu !! 🙄

  5. Nostradamus

    Absolut imbatabil intregul post , rabbi ! Este EXACT ceea ce SIMT si SCRIU demult: ca suntem pionii nesemnificativi ( atat timp cat NU NE UNIM FORTELE !!! ) dintr-o “piesa de teatru” pe care ne-o scriu si NE-O IMPUN ALTII , iar piesa se numeste , bineinteles , “Noua Ordine Mondiala” 😡

  6. T.

    1. Cand spui ca Germania incearca sa isi impuna politica si viziunea, implici ca ar avea unele, ori tanti Merkel exact pentru asta e criticata, acasa la ea, pentru lipsa totala de oricare dintre ele.
    2. Germania s-a autodefinit ca motor al Europei, ce-i drept. Dar nu in sensul pe care il sugerezi, de a-si fi arogat o eticheta. Daca te uiti nitel pe cifre, ai sa vezi ca economia duduie si creste in ritmuri nemaivazute de peste 20 de ani, ca impozitele se platesc, ca statul face mai putine datorii noi de trei ani incoace, ca somajul a ajuns la un minim istoric, ca exporturile cresc. Daca asta nu e motorul, atunci care? Problema reala nu e aceea ca Germania n-ar fi un motor economic (singurul, la momentul asta) pentru Europa, ci ca guvernul actual nu se ridica si politic la nivelul acestui atu pe care il are de administrat.
    3. Merkel n-a declarat direct nimic in sensul amintit de tine. Secretarul general al partidului pe care Cancelarul il conduce, a declarat ca Merkel (nota bene, Merkel, nu Germania) il va sustine pe Sarkozy activ in campania prezidentiala. Lasand la o parte discutia despre cine si cand l-a mandatat sa faca declaratia (Merkel neintervenind in cursul celor doua zile de la aceasta declaratie cu vreo precizare sau confirmare), apartitii ale unor politicieni de prim rang in sprijinul unor colegi de lagar politic din alte tari europene nu ar fi defel noua (Kohl a participat si el la intalniri cu caracter electoral in Franta, la vremea lui). Cat despre o angajare a Germaniei ca atare, prin vocea Cancelarului sau intr-o cursa politica dintr-un alt stat, pur si simplu nu exista nici o declaratie care sa sustina o asemenea afirmatie!
    4. Cedarile privitoare la ultimul pilon real pe care isi sustin suveranitatea statele membre UE, cel bugetar-fiscal, necesita o discutie serioasa, avand, evident, implicatii majore, la nivel etic, moral, politic, economic si juridic. Discutia asta se poarta, in medii academice, politice, diplomatice si economice nu de ieri de azi. Sigur ca era nevoie de o anume conjunctura pentru ca Germania, care nu a ascuns niciodata intentiile sale cu privire la proiectul european, sa preseze in directia a ceea ce acolo este perceput ca interes national. Pentru inceputul discutiei,as aminti cine sunt contributorii neti si creditorii “privati” in interiorul acestei Uniuni, cine beneficiarii directi si debitorii carora serviciul propriei datorii le-a devenit imposibil. Apoi o sa cadem repede de acord ca, in momentul in care cineva nu mai are bani sa treaca strada, cel rugat sa-i imprumute inca niste bani va fi, in mod natural, chemat si sa il indrume pe unde trebuie trecuta si cand. Asta lasand la o parte deficientele enorme de transparenta si de functionalitate a institutiilor europene, care au permis ca tari precum Grecia, Spania, Italia si chiar Franta sa ajunga in situatia curenta privitor la datoriile suverane.
    5. Despre twitter, nu ma ingrijorez prea tare. Fiecare pasare, pre limba ei piere. O sa inceapa ei sa cenzureze, o sa se iveasca altii care sa accepte cu bratele deschise milioanele de utilizatori care vor pleca mai devreme sau mai tarziu.

    In contextul reunit al punctelor de mai sus, sa nu uitam ca Germania e printre putinele tari europene care NU au adoptat ACTA, ridicand in mod oficial obiectii tocmai cu privire la compatibilitatea unei asemenea conventii internationale cu diverse prevederi si principii de drept.

    In rezumat, as aminti ca Germania nu inseamna Merkel si ca, din fericire, tocmai pentru ca lectia istoriei recente le e mai proaspata in memorie, nemtii sunt intre putinii care isi mai permit sa introduca, in discursul politic intern, temele deficitului de democratie sau ale eticii.

    Rabbi, te rog sa nu te grabesti sa ma intelegi altminteri decat mi-as dori! Tema pe care o propui imi sta la suflet, asa cum iti sta si tie. Abordarea, de data asta, o gasesc usurel deficitara. Mai cu seama la capitolul documentare.

    • -Economia germană nu mai duduie de mult. Chiar dacă există anume aranjamente cu Rusia şi China – nu intru în detalii- care prind bine acestei economii, de multă vreme duduiala nemţească e doar un banc.Probabil privim cifre diferite. Motorul ăla funcţionează cu euro, un euro la care se încovoaie toţi ceilalţi. Nu insist acum, dar o să povestim despre asta.
      – Deci n-a zis ea, a zis subalternul ei, iar ea doar va participa la mitinguri, cum a făcut şi Kohl…. wtf? Ce îmi scapă mie? Că subiectul rămâne acelaşi.
      – Discuţia despre “contributorul net” poate fi purtată, doar că şi aici lucrurile sunt ceva mai complicate. Chiar dacă, în termenii contribuţiei
      directe la bugetul comunitar, filogermanii găsesc că Germania “dă mai mult decât primeşte”, în termeni reali lucrurile nu stau deloc aşa. S-a tot scris, nu e nimic nou, despre cât din banii ăştia se întorc, pe diferite mecanisme, la companiile germane. Şi uite aşa ai putea descoperi lucruri surprinzătoare. Dar, de prinicipiu, sigur, observaţia ta e corectă.

      Nu trebuie să fim de acord. Aş fi vrut să am vreme să îţi răspund mai pe îndelete, nu aşa telegrafic, dar, una peste alta, mă bucur când primesc replici argumentate şi bine susţinute, chiar dacă nu mă grăbesc să intru în acord cu ele. Mulţam, prietene.

      • T.

        Abia astept sa discutam. Sine ira et studio. Din motive de IP, banui ca intelegi de ce imi sta aproape de suflet tematica si la indemana datele.

        Iti multumesc pentru a ma fi numit prieten. Imi cade mult mai bine decat probabil ca ti-ai putea inchipui!

        Dupa cum am mai spus-o si in alte randuri, atunci cand imi vorbesti direct din suflet sau formulezi in modul cel mai plastic ori cel mai eficient un gand pe care eu inca il rumeg, imi prinde bine sa te citesc. Ma simt altminteri decat singur, altminteri decat frustrat, decat ignorat, decat indignat, adica altminteri decat starea naturala pe care mi-o provoaca interactiunea cu realitatea romaneasca. Atunci cand nu suntem de acord, abia atunci incepi sa imi fii cu adevarat drag.

        Pentru ca a nu fi de acord cu cineva implica, in ceea ce te priveste, acea civilizatie care lipseste atat de acut contemporaneitatii romanesti.

        Includ aici injuraturile de mama, pe care le adresezi celor care le merita, in cea mai curata si mai onesta limba romaneasca.

        Pe curand, prietene!

  7. Extrem de off-topic, dar tare mi-ar placea sa-i vad pe Nea Stere si pe Matreata dezbatind programul politic in 20 de puncte al PPDD, de aici:
    http://turambarr.blogspot.com/2012/01/votati-delirul.html
    Stiu ca lumea se duce in jos pe teava de canalizare, dar, macar la noi in tara, mai putem face ceva oare?

  8. ANONIMUS

    Fantastic ,am citit cele 20 de puncte……..PP-DD.Daca nu este un banc,Idiotul trebuie urgent internat cu forta intr-un ospiciu.Si nici ce-i 10% de fani OTV,nu sunt intregi.Una a scos-o si mintosul de Geonea,dar restul
    este scris pentru cei cu un neuron si ala stricat.Demagogia a reusit sa para o teorie justa fata de teoriile PP-DD.Asta este complet idiot .Dar sa folosesti prostia oamenilor este de neacceptat.Lapidarea lui DD mi se pare o pedeapsa blanda.

  9. Cantemir

    Huxley, Wells, dar sa nu-l uitam pe Bradbury cu al sau Fahrenheit 451 (nu trebuie decat sa substitui cartea, in rest scenariul e acelasi):
    http://camarasdelumini.wordpress.com/2011/12/02/crimagandesc-deci-exist/

  10. Minunata lume nouă există deja. S-a întămplat de mult şi Bernays&co. au ajutat la cristalizarea ei. Trăim o viaţă a nevoilor induse de marketing şi publicitate, trăim într-o societate programată în cele mai mici detalii iar din media luăm minunatul drog.

    Terifiantă este impresia libertăţii susţinută pe discursul democratic, deşi de la democraţie reprezentativă la libertate individuală drumul este lung.

    Ne-au avertizat mulţi. Zamyatin, Orwell, Huxley şi pentru a ieşi un pic din cercul magic, Platon.

    Avem vreo soluţie? Nu. Nevoile induse fac parte din noi şi pe mulţi îi definesc la nivel individual. Să distrugi un sistem care ţi-a dat naştere înseamnă moarte ta, nu poţi renunţa la apă dar să trăieşti.

    Schimbare radicală? Poate. Dar cu preţ?

    Umanitatea tinde spre rău. Nu consumerismul va prelua ascetismul tibetan, dar poate inverse. Cel mai clar indicator este situaţia ţărilor hibrid cum ar fi Turcia, care se zbat la graniţa dintre Coran şi Coca-Cola.

    Camus spunea cu referire la de Sade că după ce consumăm tot, ne vom consuma între noi. Iar ultimul rămas va muri pentru că nu va avea nimic de consumat mai departe. Uneori te gândeşti şi realizezi că poate nu trebuia să ne ridicăm în două picioare.

  11. SLG

    Daca nemtii nu au reusit prin 2 razboaie mondiale vor reusi acum prin manipulare economica.

COMENTEZI?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s