Un argument decisiv

– Eşti un comunist! Aia eşti!

La tâmplă, vena, umflată ca o râmă vânătă, pulsează imprudent. Ochii sunt aproape să pocnească din orbite, la limita dintre bulbucare şi dezintegrare. Când vorbeşte împroaşcă, repezind norişori de salivă, pulverizaţi printre dinţii îngălbeniţi, amestecaţi într-o masă tulbure, împreună cu vocalele şi consoanele!

– Comunistul dracului! Eşti un comunist!

A mai făcut rost de decibeli. Privindu-l, realizez că apoplexia e mereu în proximitate, gata să ne salute. E dincolo de teritoriul calm al furiei, pătruns cu totul în canioanele demenţei. Cel pe care îl stropeşte cu norii de salivă-invectivă i-a luat lui faţa, un nenorocit. Tocmai când filmau ăia de la televiziune. Şi se chinuise două ceasuri bune să deseneze pe pancartă o chestie plină de tâlc, să scrie cu litere mari: Săl ia naiba de dictator!  Şi exact când să-l vadă naţia, ţara, Europa, planeta… poftim, apare bărbosul ăsta cu ochelari. I-a luat faţa. O matahală! Un comunist!

Zbiară:

– Comunistule!

Bărbosul e impasibil.  Furiosul ar trece la repertoriul strămoşesc: mame, sfinţi, invocaţii genitale, evocări ale unor nefireşti împerecheri… Dar nu se face. E în pardesiu. Are şi cravată, pe sub fularul de mătase. E îmbrăcat de televizor. Doar că n-au apucat să-l filmeze şi pe el, din cauza bărbosului… Ai dracului cu opoziţia lor. La mitingu’ de susţinere a lu’ băse l-au filmat. I-au luat şi declaraţie. Acum…

– Eşti un comunist! Asta eşti!

– Sunt. Aşa e.

Bărbosul admite, într-un târziu, calm, de parcă i s-ar fi făcut un compliment. Furiosul supralicitează, valorificând momentul prielnic:

– Securistule! Eşti un securist!

– A, nu. Securist nu sunt. Greşiţi.

Furiosul e perplex. Amestecă silabele în gură, se bâlbâie, priveşte zăpăcit împrejur. Nu înţelege nimic. Deschide gura să zică ceva… scapă doar un norişor de salivă. Mai frământă nişte sunete nearticulate între gingii şi dinţii îngălbeniţi. Râma de pe tâmplă se umflă din nou primejdios. Simţi cum se adună presiunea în el, ca într-un boiler. Într-un târziu nu mai rezistă şi expulzează şuierat, printre dinţi, vorbele izbăvitoare:

– Te bag în pizda mă-tii!

Advertisements

5 Comments

Filed under Oy-oy!

5 responses to “Un argument decisiv

  1. Da, tocmai vorbeam şi despre asta la mine. Comunist = bad, comunism = Marxism-Leninismul din România. Ce vrei şi tu, nu toţi trec pe la şcoală.

  2. lol

    Bre Raby ,de la o vreme mai ca imi vine si mie sa ma fac comunist ,am si raspuns pentru ala cu vena umflata pe frunte ,ba in a ma-tii !!!. 😆

  3. site-ul de cultura din duba

    asta-i un dialog intensificat intre un “vierme” autentic si un membru…daca nu chiar un organ…al societatii civile de buna calitate suparat pe toata clasa politica.

  4. Acu vă rog să mă scuzaţi, aţi ales un exemplu, dar întreb şi eu aşa dus pe gânduri, oare se poate comunism fără securitate, thought control, collective thinking, big brother, ceva?

COMENTEZI?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s