Tradiţii şi obiceiuri populare la români: Meleşcanul

Unul dintre cele mai frumoase şi încărcate de simbol obiceiuri româneşti este, desigur, Meleşcanul. Se obişnuieşte ca, în ajunul sărbătorilor electorale, să se meargă din poartă în poartă cu securistul. În unele zone, în loc de securist se foloseşte politicianul. În tradiţia Meleşcanului, prevederea mioritică “Unu-i Ungurean” este revizuită, Ungureanul fiind înlocuit cu Meleşcanul. Un element esenţial al tradiţiei îl reprezintă traseica. Momâia folosită în acest obicei este, de regulă, stropită cu apă din mai multe partide: PSD, APR, PNL, pentru ca în final să fie stropită cu whiskey, transformând traseica în băsică.

Spre deosebire de obiceiurile de Crăciun, când colindătorii primesc daruri de la cei colindaţi, în tradiţia Meleşcanului lucrurile stau exact pe dos. Meleşcanul e purtat cu băsica din poartă în poartă şi lasă pe la porţi onoare, bun simţ, decenţă.

Ieşind din şopronul băşcăliei, ar trebui să discutăm puţin despre numirea lui Teodor Meleşcanu la SIE. Aflat la o vârstă care ar fi trebuit să fie a unei senine senectuţi, domnul Meleşcanu pare dispus să renunţe la o anume respectabilitate pe care pare să şi-o fi câştigat ( meritat sau nu), în schimbul numirii de către Traian Băsescu în funcţia de şef al spionilor. N-am să mă alătur celor care, subit, îi descoperă lui Meleşcanu puzderie de cusururi şi bube în cap. Omul nu e la prima trădare. Nici la a doua. Trecutul lui e destul de complicat, dar are şarm şi asta l-a ajutat. Nu acum “şi-a dat arama pe faţă”, să fim serioşi. Asta nu face mai puţin surprinzător gestul său. Dar personajul Meleşcanu mi se pare cel mai puţin interesant în toată povestea asta; îl priveşte în totalitate ce fel vrea să-şi scrie biografia.

Ceea ce merită cu adevărat discutat este ce se întâmplă la USL. Şi acolo ar trebui să sune nu clopoţeii, ci ditamai sirena! Trădătorul de astăzi trecea drept una dintre figurile marcante ale PNL. Şi e doar exemplul cel mai recent de membru al opoziţiei trecut în barca puterii. Am spus-o şi cu alte prilejuri: scorul din sondaje al USL e lipsit de importanţă. Chiar dacă tendinţele indicate de sondaje se traduc în procente reale la alegerile din toamnă, nici asta nu contează. Pentru că USL riscă să funcţioneze ca un condensator de voturi pentru Băsescu, dacă nu îşi face foarte urgent curăţenie în ogradă, dacă nu îşi perie foarte bine listele electorale. A existat anterior cazul Aura Vasile/Marean Vanghelie, cu nostima şi zgomotoasa trecere la UNPR şi rapida răzgândeală urmată de boală subită.  Au mai fost şi altele.

Celor de la USL le va fi tot mai dificil să ne ceară votul dacă nu vor putea oferi şi garanţii serioase că acest vot va fi bine întrebuinţat. Există pericolul real ca imediat după alegerile din toamnă să vedem un număr important de membri USL trecuţi rapid în armata lui Băsescu. Dacă Meleşcanu (nume greu) a putut negocia în secret (şi o astfel de negociere cere ceva vreme) cu Băsescu fără ca cineva din USL să aibă habar, vă puteţi imagina ce tocmeli au loc la alte niveluri. Ne putem foarte bine trezi că, în toamnă, votul anti-Băsescu e clătit bine în apele USL şi prefăcut în vot pro-Băsescu. Sigur, ar fi (cum a fost şi cu alte prilejuri) o flagrantă ieşire de pe tarlaua democraţiei, ar fi o ticăloşie teribilă a puterii, dar ar fi şi semnul marii prostii a USL.

E momentul ca liderii USL să părăsească provinciile auto-mulţumirii şi să înceapă în sfârşit să facă ceva (în afară de grevă, care înseamnă să nu facă ceva). Şi ar putea începe cu primenirea propriei ogrăzi, pentru că, iată, devine nu doar necesar, dar urgent.

Mai e de spus ceva. Cum vor putea invoca liderii USL o eventuală fraudă, cum vor putea reclama abuzurile serviciilor şi statul poliţienesc, când li se va servi imediat demonstraţia că şefii SRI şi SIE provin de la PSD, respectiv PNL? Complicat, foarte complicat. Repet, numirea lui Meleşcanu, de fapt, nu îmi spune nimic în plus despre Băsescu sau Meleşcanu. Dar îmi transmite o sumă de lucruri teribil de îngrijorătoare despre actuala opoziţie.