Ultimul refugiu al bunului simţ, atunci când totul e aproape pierdut, când mirosul greu al descompunerii acoperă totul, când ultimul ochi de geam e acoperit de stratul gros de jeg, ei bine, ultimul refugiu al bunului simţ, repet, rămâne intenţia ( fie şi numai ea) de salvare a aparenţelor. Atunci când nu mai există nici măcar strădania aceasta, când totul e posibil, doar pentru că nu ne mai pasă de ce e îngăduit şi ce nu, atunci nebunia a devenit atotstăpânitoare.
Radu F. Alexandru s-a dorit membru al CNA. Personal am avut motive să păstrez anumite reziduuri de respect, în privinţa domnului Radu F. Alexandru. Azi acele motive au dispărut. CNA ar trebui să fie o instituţie izolată sanitar de orice posibilă contaminare cu politichia. Lucrul acesta nu se întâmplă, fie şi pentru simplul motiv că numirile în Consiliu sunt făcute pe bază de algoritm politic. Exista însă, măcar la nivelul aparenţelor, încercarea de păstrare a separării de politic, membrii CNA fiind, la intrarea în Consiliu, neafiliaţi politic. Deja simpla numire a lui Radu F. Alexandru în CNA forţa regula. Omul este un soldat credincios al legiunii portocalii şi sărea direct din calitatea de senator PDL în cea de membru al CNA. Imparţialitatea, carevasăzică, zero. Nici măcar la nivel de prezumţie. În fine, nu ar fi fost nici prima, nici ultima încălcare a regulilor de portocalii. O înghiţeam cu sifon şi pe asta.
Lucrurile nu se opresc aici. Şi de acum începe demenţa. Domnul Radu F. Alexandru vrea să îşi păstreze şi calitatea de senator! Motivaţia, deja, spulberă ultimele urme de bun-simţ, plonjând energic în balta nesimţirii crase. Radu F. Alexandru descoperă că, în Senat, alianţa din care face partidul său are o majoritate fragilă şi votul său devine, carevasăzică, esenţial. Ca atare găseşte necesar să îşi păstreze şi calitatea de senator, susţinând că legea nu îi interzice expres acest lucru! Salvarea aparenţelor nu mai contează, bunul simţ e pulverizat! Partidul să trăiască şi nevoile cele portocalii!
Ne aflăm deci în situaţia în care omul vrea să fie simultan vuvuzea portocalie şi membru imparţial al CNA. Descrieţi voi atitudinea asta, dacă puteţi, făra a folosi cuvântul “nesimţire”.
Moshe Mordechai 
Tupeu de boarfa se numeste. Ca i-ar sta bine d-lui Feldman cu 2 salarii, pretul obedientei sale.
Facem economie ,acelasi raspuns ca la postarea antetioara ,pentru Radu F. Alexandru ,si fara domnul !!!. 😦
Un jegos limbric portocaliu !!. Un MRU imbatranit ,dar la fel de madarfackar !!!.
Un actor de talia maestrului Ion Lucian nu putea cumula si pensia si salariu, musiu asta … poate! 😦
Si ce-ar fi daca si televiziunile comerciale ar refuza sa mai accepte legitimitatea CNA ca institutie de stat si , considerand-o un organ represiv si de propaganda al Puterii , AR REFUZA sa se mai supuna deciziilor sale , mergand , daca e cazul , chiar si pana la “Curtea drepturilor omului Strasbourg” ?! 😡
Curvele politice sunt întotdeauna ahtiate după bani şi putere !
Jegos
Limax
Nu pot uita cuvantarea lingusitoare, pana la gretoasa, la investirea lui MRU in parlament. Se vede ca pupatul duios, in dos, inca se mai rasplateste!
Nesimtirea, in cazul lui Feldman se numeste PORCISM.
Fiti seriosi! I se rupe de partid, vrea numai banii si de colo si de colo. Sau i s-o fi sugerat ca “votul lui conteaza”, ca moare partidul fara el. Unul ca multi altii, un jeg.
Un politician e nesimtit! Alte stiri de ultima ora: o musca zboara!
“Simtirea” bunului simt e ceva rar la politicieni, asa ca ceface el se cadreaza la “bun simt politic”, adica atata pot ei si sunt chiar mandri de ceeea ce fac
Rabbi, parca am mai postat ici citeva rinduri legate de senatorul-Shakespeare. Reiau ideea, pentru ca personajul merita.
Animalul asta preda o chestie la UNATC Bucuresti, la Facultatea de Film, catedra de comunicare audio-vizuala. Cursul lui il anticipa pe al meu. In campania electorala pentru presedintie din 2009, eu plecam de-acasa la curs vazindu-l pe cacaciosul portocaliu cum combatea dinsul pe sticla, fie la Realitatea, fie la Antena 3 (pe-atunci pedelicul nu avea interzis din partea Adei Mesesan participarea la Voiculescu!). Era clar, omul nu fusese la scoala.
La o sueta cu studenti pe la sfirsitul semetrului, copiii mi-au spus ca Raducu fusese doar la primul curs. In rest, nema.
Apoi, in semestrul urmator, s-a cerut prin secretara sa vina la doua saptamini, ca avea de dat batalii politice in parlament, lupte grele cerute de reformarea sistemului (citez din memorie motivatia secretarei, care cita la rindu-i). Deci, ideea era ca eu sa cedez locul cursului meu, astfel incit sa poata veni musiu Feldman Alexandru sa dea lumina scenaristica studentilor. Baiatul n-a avut nici macar minimul bun simt sa ma sune personal si sa ma roage: _ Baaa, arde tara, e musai reforma, hai, da de la tine si lasa-ma in locul tau la doua saptamini!
Pe scurt, nesimt greu, abisal, heideggerian.
Sa ne mai miram pentru nemernicia de-amu?
Un impostor intelectual, dramaturg premiat politic de Caramitru (alt adaptat), scriitoras care sare din barca cind ti-e lumea mai draga (liberalii stiu de ce!).
Cine maninca cacat basisit se transforma launtric, devine maroniu la spirit, vorba lui Badea (sau castaniu, vorba imbecilului frantuzit de Banciu-Turul Frantei!). Sau poate ca avea ca latenta aceasta nuanta, iar Piratul doar i-a potentat-actualizat cacaniul.