Pregătirile

Nu există sărbătoare, de orice fel ar fi ea, care să nu se lase cu îmbulzeală în centrele comerciale.  Pur şi simplu, ideea de sărbătoare atârna în acelaşi cui semantic cu îmbuibarea, chiolhanul şi datul în petec. Teoretic, acum ne pregătim pentru sărbătoarea Învierii, practic, dacă pomeneşti despre aşa ceva, cei mai mulţi dintre “apărătorii tradiţiei” habar nu au despre ce este vorba. Dacă zici “Paşte” s-au prins. Că pentru asta se pregătesc şi ei, dovada fiind coşurile supraîncărcate.

Pregătirea pentru cea mai importantă sărbătoare a creştinătăţii începe din timp. Nu cu spovedanie sau împărtăşanie, că n-are nimeni timp de bazaconiile astea. Apropierea de cele sfinte se petrece mai întâi în trafic, unde se invocă dumnezei, sfinţi, totul pe linie maternă. Apoi, în parcare, urmează restul: morţii, candela, paştele. Schimbul de saluturi cu înalt conţinut creştin e o parte substanţială a ritualului, la creştinii de rit supermarket. Odată pătruns în supermarket, împingând smerit la căruciorul pentru care s-a bătut cu două babe, un hippiot şi o grasă, bunul creştin purcede la umplerea coşului cu bere la PET, fleici la folie, mici la ţiplă şi cozonaci la pungă. Pe lângă astea, se adaugă la cumpărături orice e “la ofertă”: cremă pentru călcâie, spray contra gândacilor, deodorant pentru WC, şosete de nailon, compilaţia cu “regii manelelor” ( la manelişţi e o pluri-monarhie, ăştia au regi mai mulţi, cum avem noi partide), fierbător, sos de soia polonez şi lichid de frână.

După ce şi-a umplut coşul, bunul creştin face socoteala. Se asigură că valoarea cumpărăturilor din coş nu depăşeşte contravaloarea bonurilor de masă primite “de la muncă”. Ca să se asigure că nu lasă casieriţei ciubuc din bonurile de masă pentru care a trudit el din greu, mai ia, de rezervă, nişte ciocolăţele, ca să acopere eventuala diferenţă.  Apoi se aşează la coadă, la casă. Şi studiază conţinutul coşurilor colegilor “codaşi”. Află ce a mai găsit ăla din spate la ofertă şi îşi trimite repede consoarta să ia şi ea. Se informează de la vecinul din faţă despre oferta de “rate pentru televizor”, se consultă cu ăla aflat mult mai în spate asupra diferenţei de preţ la cărbunii pentru grătar ( la benzinărie “e mai scumpi”) şi se felicită că i-a luat de aici.

Începe să îşi întindă cumpărăturile pe banda rulantă de la casă, mândru foc. Apoi începe să numere la bonuri de masă. Se ceartă cu casieriţa când află că o parte din produse nu pot fi plătite cu bonuri. Până la urmă renunţă la ele. Nu la toate, doar la cele care nu erau “la ofertă”. Pe urmă pleacă mândru spre parcare, unde mai trage  nişte dumnezei şi nişte sfinţi, constatând că un bou i-a zgâriat maşina ( cumpărată cu bani peşin, de la bulgari, nu la ofertă, pe bonuri de masă).

Ajuns acasă desface o sticlă de bere, asumându-şi răspunderea de a lichida sticla de 2,5 litri, odată desfăcută. Că n-o s-o lase “să se trezească”. Îi înjură pe puradei şi le repetă că nimeni nu se atinge de dulciuri “până de Paşti, că vă rup gâtu’ “. Deschide televizorul şi se uită “la domnu’ Dan”, făcându-şi socoteli de pe acum. Eheeei, câtă bere o să-şi ia el la anu’ din ăia 20.000 pe care o să-i dea domnu’ Dan la popor. Că şi el e popor. Şi are dreptu’. Râgâie de la bere, adună câte ceva dintre degetele de la picioare şi plescăie mulţumit din buze: vine poporu’ la putere!

Pe urmă vine nevastă-sa să-l reclame pe ăla micu’. A învăţat, naiba ştie de unde, porcării.

– Ia să-l aud! porunceşte stăpânul casei. Şi ăla micu’ începe să dea din buric şi să urle un cântec porcos. Ta’su e mândru. “Ăsta ajunge departe!” îi profeţeşte nevestei, cu mândrie. A terminat sticla de bere şi e cu chef. Se duce la baie, că berea vrea afară. Când se întoarce decide că mai poate birui o sticlă. Nevastă-sa roboteşte la bucătărie, de unde vin mirosuri de totul felul, puradeii s-au încăierat, ăla micu’ nu vrea varză, că el e mic şi nu ţine post, fata cea mare zbiară la puradei. Iar el, stâpânul casei, plutind pe norişori de spumă de bere, priveşte totul cu nespusă încântare. Adoarme în faţa televizorului, fericit că poporul a mai biruit un ciocoi. Ăla mic profită că ta’su e ieşit din funcţiune şi bagă botul în sticla de bere. Fata cea mare îl vede şi îl pârăşte mă-sii. Ăla mic le anunţă, cu voce piţigăiată, că le dă muie. Mă-sa îl plezneşte, ăla zbiară, domnul se trezeşte.

-Ce le-ai zis, mă? întreabă. Nevastă-sa îi explică. El e încântat ” Are tupeu, ajunge departe!” şi adoarme la loc. Cu sticla de bere între picioare. Exact când, la televizor, domnul Dan anunţa încă o victorie a poporului.

Şi astea sunt doar pregătirile.

Advertisements

16 Comments

Filed under Oy-oy!

16 responses to “Pregătirile

  1. V

    De cele mai multe ori cand scrii ceva, ma unge pe suflet.
    Si-acu’ la fel!

  2. Absolut demential! 😆
    I-am aratat textul unei prietene, romanca din Canada. Mi-a zis ca i-ai inseninat ziua. 😉

  3. feodor

    Si popcorn, sa fie pentru noaptea de inviere, tradusa de otv pentru credinciosii sai.
    Punem pariu ca va avea emisiune numita” Veniti si luati lumina” ?
    Apropos de cumparaturile “traditionale”
    Acum cativa ani, intorcandu-ma de la biserica, cu lumina, vad o cucoana care-si aprinde lumanarea de la bricheta si isi continua drumul catre casa.
    Mereu m-am intrebat:era lumina…din lumina, sau doar lumina sa-si lumineze drumul ?

  4. feodor

    Am uitat: cel mai mult imi place , acum, din supermarket, cozonacul stollen si ouale vopsite cu 2 luni in urma.
    A, si candela electrica.

  5. lol48

    Mai sunt bre ,ai uitat de gratarul dintre blocuri fara el nu merge ,poate ne spui dupa paste !!. 🙂

  6. VictorCh

    Superba scriitura, jalnic faptul ca subiectul abordat face parte din realitatea vietii noastre…

  7. Dupa, urmeaza reportajele de la camerele de garda ale spitalelor 🙂

  8. ai descris, probabil corect, o familie de tigani. Iar pentru cei care considera ca e un text din realitatea lor, tare nasoala e lumea in care va invartiti, de voie, de nevoie. e drept ca asta e lumea zugravita la tv, la toate. e drept ca ieri, la antena 3, singura pe care o urmaresc constant, era o veselie absolut inexplicabila, daca nu ar fi fost comandata, probabil. Ieri a fost, pentru cine nu stie, Joia Mare. Nu trebuia sa planga nimeni in direct, dar chiar sa faca editii ca de 1 aprilie… ma rog, ceea ce vreau sa spun, pentru ca banuiesc c-o sa mi-o iau dupa postarea asta, e ca, si daca ar fi o comportare majoritara – si nu e – tot ar fi irelevanta, pentru ca nu semnifica nimic.

  9. epolitikon

    Continuarea banuiesc ca are loc pe Valea Cerbului, la traditionalul gratar de dupa Paste. In natura, la munte, unde tot romanul se simte patruns de omagiul adus creatiei lu’ Dumnezeu.

  10. mary_lou

    M-am bucurat aseara sa gasesc postul!

  11. Iar in drum spre slujba de Inviere (acsta in cazul fericit in care se duce) isi aprinde tigara, multumit de el ca e in rand cu lumea.

  12. Bine că nu i-a luat la bătaie.

  13. Magda

    Dementiala descrierea !
    Imi aminteste exact de ziua de ieri cand am incercat sa cumpar ceva din supermarket. Exact cum spui: bonuri de masa..articole utile si inutile cumparate ( am vazut pe banda o carte “Sfaturi pentru cresterea copilului” langa lichior, lumanari,etc.)

    Paste Fericit, Daniel !

  14. Dumnezeu sa va dea un curcubeu la fiecare furtuna, un zambet la fiecare lacrima, o binecuvantare la fiecare pas, o promisiune la fiecare grija si un raspuns la fiecare intrebare!
    Sarbatori fericite .

  15. Pingback: Frumuseţe răpitoare « Mihai Hristea

COMENTEZI?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s