Încă nu m-am hotărât

Dacă îmi place sau nu ce a făcut preşedintele Estoniei cu Krugman. Cinstit să fiu, răbufnirea lui Ilves are ceva simpatic. Parcă îi înţeleg bâzdâcul; ajungi la un moment dat să te saturi de ifosele tuturor ăstora care îşi imaginează că sunt cumnaţi cu divinitatea. Mai ales când e vorba de ridicolii analişti economici din hamburgărie. Totuşi, Krugman nu e chiar Cartianu, deşi nu o dată pretenţiile lui de mafaldă au făcut fleoşc la impactul cu realitatea. E, în supărarea preşedintelui estonian, ceva dreptate, dar mai e şi ceva care îmi aminteşte de zurbagiul nostru. Aşa că încă nu m-am hotărât.

7 Comments

Filed under Uncategorized

7 responses to “Încă nu m-am hotărât

  1. ANONIMUS

    Nu-i de mirare ca presedintele Estoniei si-a pierdut cumpatul ,slava domnului ca laureatul Nobel ,Krugman, n-a putut sa auda si injuraturile care au insotit mesajele scrise.Pai una e cumpatare,strangerea sacului bugetar pentru prostii inutile etc,si insotita de crestere prin economie sanatoasa,si tampeniile lui Basescu care n-a stiut decat sa taie si apoi sa apara vreun miracol sa ne scape.Cand vezi ca lucrurile se misca apare un “carcotas”care face pe nebunul cand toate tarile printre care si a lui nu merg chiar grozav de bine.Eu ma mir ca Ilves ca a reusit sa fie un campion al ponderarii apropos de cele exprimate fata de Krugman.

  2. Iulian

    Krugman nu a făcut decât să compare creşterea economică a Estoniei (prezentată drept model de urmat de apostolii austerităţii) cu cea a Statelor Unite după aplicarea programului New Deal. Evident, Estonia a iesit mai prost.

    „Nu o dată pretenţiile lui (Krugman) de mafaldă au făcut fleoşc la impactul cu realitatea”. Poţi să mă lămureşti şi pe mine, te rog, la ce te referi? Din câte am citit eu, Krugman nu face decât să susţină măsuri de tipul „New Deal” şi de inspiraţie keynesiană. Măsuri care au fost aplicate deja cu succes şi care au asigurat în lumea occidentală câteva decenii de creştere economică sănătoasă. Creştere care a fost întreruptă doar de şocul petrolier din anii ’70, după care băieţilor din Occident li s-a urât cu binele şi s-au gândit să arunce la coş tot ce a funcţionat până atunci pentru a aplica teoria neoliberală. De asemenea, Krugman critică şcoala economică neoliberală. Pe bună dreptate, zic eu, având în vedere că ideile neoliberale au aruncat economia occidentală în cea mai mare criză din ultimii 80 de ani. Deci, când au făcut fleoşc la impactul cu realitatea pretenţiile de mafaldă ale lui Krugman?

  3. cristi

    Krugman nu prea face pe mafalda, îşi argumentează întotdeauna afirmaţiile şi probabil de aceea le şi nimereşte mai mult decât alţii. În cazul ăsta susţinea pe baza datelor Eurostat (nu de la divinitate) că economia Estoniei nu a crescut destul de rapid ca să se poată vorbi despre un “miracol economic” aşa cum susţin alţii. Nimic jignitor, nici vorbă de “wasteland” cum a scris Ilves, a cărui reacţie este exagerată şi nepotrivită pentru un preşedinte.

  4. Îl respect pe Krugman. Ca şi el am vederi de stânga. Dar hai să nu facem fan club aici, nici să nu inventăm încă un guru. Mai ales dintre economişti. N-am chef să fac un dosar Krugman, dar doar de amorul discuţiei:

    -“Fannie Mae and Freddie Mac (the GSEs) didn’t do any subprime lending, because they can’t: the definition of a subprime loan is precisely a loan that doesn’t meet the requirement, imposed by law, that Fannie and Freddie buy only mortgages issued to borrowers who made substantial down payments and carefully documented their income.” (New York Times, July 18, 2008)
    -“Zombies, zombies, everywhere. One of the enduring myths of the financial crisis has been the claim that it was the result of (a) Fannie and
    Freddie (b) the Community Reinvestment Act, which forced poor, helpless bankers to make loans to you-know-who. It’s a myth that won’t go away – I get asked about it almost every time I give a public lecture – even though it has been extensively debunked.” (New York Times, November 2, 2009)

    ( Se ştie ce a urmat, nu? Un fleac de vreo 5000 de miliarde)

    -The growth of the Internet will slow drastically, as the flaw in “Metcalfe’s law”–which states that the number of potential connections in a network is proportional to the square of the number of participants–becomes apparent: most people have nothing to say to each other! By 2005 or so, it will become clear that the Internet’s impact on the economy has been no greater than the fax machine’s. (Krugman, 1998)

    As the rate of technological change in computing slows, the number of jobs for IT specialists will decelerate, then actually turn down; ten years from now, the phrase information economy will sound silly.
    (Krugman, 1998)

    Azi sună de-a dreptul ridicol, nu? Tari predicţii.

    -“I am still guessing that we will peak out at around 9 percent [unemployment] and that would be late this year.” (Februarie, 2009) – Cifra reală a depăşit 10 procente, Şi nu a scăzut nici până azi.

    În acelaşi timp, sigur, de nenumărate ori avertismentele lui au fost corecte, opiniile lui notabile, dar cruţaţi-mă de pretenţia de a mă închina la vreun guru. Cine vrea să o facă fără mine.

    • cristi

      Primele două sunt de fapt replici adresate dreptei conservatoare care încerca să arunce vina pentru criză exclusiv asupra statului. Ce spunea dreapta era cam aşa: statul ăsta cu entităţile lui sponsorizate (Fannie şi Freddie) şi cu reglementările lui (CRA – o lege din 1977!) au cauzat criza financiară. Ce spune PK: Fannie şi Freddie nu au dat credite subprime, dar – ca orice creditor ipotecar – au avut mult de suferit când s-a spart bula. Problemele celor două companii sunt efecte, nu cauze ale crizei. Astea sunt adevărate.

      Citatele (3) şi (4) sunt în legătură cu o altă bulă a investiţiilor, cea a “dotcom-urilor” (1995-2000). Pe atunci era o frenezie a investiţiilor în companii care operau site-uri pe net, care erau masiv supraevaluate şi a căror acţiuni au scăzut brusc în 2001. Privite în context şi astea sunt adevărate, deşi PK a greşit în ce priveşte datele (nu 2005, nici peste 10 ani din 1998, ci 2001). Şi e clar că internetul are un impact mult mai mare decât faxurile.

      Ultima e într-adevăr greşită, deşi nu e o predicţie făcută pe un ton categoric (“guessing”). Şomajul în SUA a crescut până la 10% în 2010, dar acum e 8.2%. Astea sunt cifrele oficiale, şi ca la noi nu includ pe cei care au renunţat să mai caute un job. În concluzie PK e un economist bun, dar nu e “mentalist”. N-a avut întotdeauna dreptate, dar e absurd să ceri aşa ceva.

  5. ANONIMUS

    Pai daca te uita la ritmul cresteri tarilor mari si puternice din UE,cea Estoniana este notabila.Ca n-a ajuns la cer nici nu poti cere Estoniei,asa ca Dl.Krugman sa-si pondereze zisele si sa o faca eventual Frantei si Germaniei,care nu stau nici ele fantastic de bine.

COMENTEZI?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s