BRIC

BRIC a devenit un termen de referinţă pentru noile evoluţii din economia globală. Tot mai frecvent este invocată sintagma “ţările membre BRIC”, cu sau fără justeţe. Instituţional, BRIC nu există, chiar dacă au existat anumiţi paşi în această direcţie, mai ales din partea Rusiei. O astfel de construcţie instituţională ar fi şi dificil de realizat, atât din cauza  distribuţiei geografice, dar şi pentru că cele patru state reprezintă sisteme politice diferite, greu de pus de acord.  Au existat, totuşi, mai multe reuniuni ale grupului, la Ekaterinburg, Brasilia sau Sanya, fără rezultate notabile. Pe scurt, acronimul desemnează Brazilia, Rusia, India şi China, iar alăturarea lor se datorează nivelului de dezvoltare economică perfect comparabil.

BRIC înseamnă împreună aproape jumătate din populaţia planetei, iar economiile lor, însumate înseamnă un PIB de circa 16.000 de miliarde USD, conform estimărilor pentru 2011 ( Brazilia -2493; Rusia -1850; India -1676; China 11.440 – cu menţiunea că datorită cursului de schimb controlat, calculul, în privinţa Chinei, poate suporta variaţii, de la o estimare la alta). Rata de creştere economică (estimată pentru 2011) în cele patru state este după cum urmează: Brazilia- 2,7% (în scădere, faţă de 7,5% în 2010), Rusia-4,3%, India- 7,2%, China -9,2%.  Doar cifrele acestea şi sunt suficiente pentru a explica de ce BRIC a devenit un termen de referinţă.

Au existat şi continuă să existe discuţii despre extinderea acestui grup de referinţă pentru a include şi alte state, ca: Turcia, Mexic, Indonezia, Nigeria sau Africa de Sud. S-a vorbit şi despre includerea Coreei de Sus, dar acest stat este atât, politic cât şi economic, mai apropiat de ceea ce deja se numeşte “grupul tradiţional al statelor dezvoltate”.

De ce a fost nevoie de “inventarea” acestui grup, atunci când existau deja suficiente forme instituţionale de reunire a statelor cu economii dezvoltate? Ce face diferenţa dintre grupul alcătuit din SUA, Canada, Marea Britanie, Japonia, Germania etc. şi BRIC? În primul rând diferenţele sunt de ordin politic. Cu excepţia Japoniei, “grupul tradiţional” ( dacă îmi e permisă adoptarea sintagmei) reprezintă un grup de state care împărtăşesc viziuni politice oarecum similare, ba mai mult, toate sunt membre NATO. Sau, după cum remarcă cei mulţi comentatori, împărtăşesc viziunea politică şi economică a SUA.

Grupul condus de SUA reprezintă un sistem în care dezvoltarea economică este bazată pe tehnologie şi influenţă politică. Influenţa politică este folosită atât pentru câştigarea pieţelor cât şi pentru dobândirea accesului la resurse. De cealaltă parte, grupul ţărilor BRIC încearcă drumul invers, folosirea forţei economice, generate mai ales de valorificare resurselor proprii, pentru creşterea şi consolidarea influenţei politice.

Statele cele mai avansate tehnologic din BRIC, Rusia şi China, nu pot concura cu grupul condus de SUA, încă. Rusia, totuşi, spre deosebire de China, are resurse proprii imense, care îi permit o creştere stabilă pe termen mediu. China începe să resimtă tot mai acut lipsa resurselor, într-un context în care la nivel global bătălia pentru accesul la resurse capătă accente dramatice. Acesta este şi motivul pentru care China devine o prezenţă tot mai importantă în Africa, dincolo de deja copleşitoarea prezenţă din zona Asiei. Există înţelegeri importante pe care China le are cu Rusia, pentru asigurarea resurselor energetice pe care flămânda Chină le consumă cu nesaţ şi de care Rusia dispune din belşug. Acest aranjament economic, evident, vine la pachet cu o sumă de înţelegeri economice.

Conform tuturor evaluărilor, până în 2050 cele patru state ar putea deveni economiile dominante ale planetei. Ceea ce nimeni nu poate evalua este dacă BRIC va supravieţui pe un termen atât de lung. Cea mai importantă forţă a BRIC, China, datorează bună parte din evoluţia spectaculoasă factorului politic. Poate părea surprinzător, scandalos sau inacceptabil ceea ce am să afirm: fără actualul sistem politic, China ar avea parte de o spectaculoasă prăbuşire. Afirmaţia, oricât de supărătoare poate părea, este uşor de argumentat. În lipsa controlului dur exercitat de statul comunist, o ţară cu peste un miliard şi jumătate de locuitori, cu toate problemele de ordin intern pe care le are, ar fi ameninţată de haos. Trecerea la un sistem de democraţie de inspiraţie occidentală ar antrena o explozie de neimaginat a corupţiei, o criminalitate fără precedent în istoria omenirii şi un şir fără sfârşit de confruntări interne, de la cele inter-etnice, la cele motivate politic etc. Dacă acum China mimează un rudiment de preocupare faţă de problemele mediu ( doar un rudiment şi doar mimat!), căderea sistemului comunist ar face să dispară şi această minimă preocupare. În planul drepturilor omului, paradoxal, lucrurile ar putea sta şi mai rău: exploatarea minorilor, a femeilor, ar căpăta proporţii incredibile. Dezvoltarea infrastructurii ar fi dramatic încetinită. Instabilitatea ar putea deveni cronică. De fapt nimeni nu poate evalua care ar putea fi consecinţele abandonării controlului strict al statului comunist. Şi, totuşi, presiunea internă şi externă este enormă. Nou dobândita forţă economica a Chinei pare să asigure, pentru încă o vreme, supravieţuirea comuniştilor, care fac eforturi de reformare ideologică. Quand la Chine s’éveillera… le monde tremblera – citatul atribuit lui Napoleon pare mai de actualitate ca niciodată.

Există o certitudine: cele patru state BRIC reprezintă o forţă considerabilă. Aproape jumătate din populaţia planetei. O piaţă enormă, un potenţial incredibil. Pe care continuăm să le ignorăm, pentru că politica noastră externă nu există, iar politicienii noştri sunt ocupaţi cu neîncetate războaie interne mărunte. Cu Rusia am fi putut avea relaţii cel puţin normale, dacă am fi renunţat la o rusofobie iraţională şi neprofitabilă. Cu China am avut relaţii privilegiate cândva, iar azi nu reuşim să articulăm mai nimic. India sau Brazilia reprezintă ţări unde ceea ce încă mai reuşim să producem poate încă avea căutare, ba mai mult, aceste ţări deţin resurse de care am putea avea nevoie dacă vom decide să optăm pentru dezvoltare economică reală. Toate acestea sunt obiective de politică externă realizabile, dacă România va decide că doreşte să aibă o politică externă. Dacă vom abandona dorinţa de a fi admişi la masa bogaţilor vestului, doar pentru că avem vagi legături de rudenie, deşi suntem mai săraci decât săracii lor şi vom începe să ne construim relaţiile politice şi economice de care noi avem nevoie, în loc să aşteptăm mereu ajutorul verilor bogaţi, îngăduinţa acestora pentru a exista.

Ceea ce au în comun toate aceste economii şi lipseşte României se poate uşor enunţa: orientarea spre export! Toate aceste state au înţeles că dezvoltarea economiilor proprii depinde atât de capacitatea de a atrage investiţii cât şi de sprijinul pe care îl dă statul propriilor investitori pentru valorificarea resurselor şi devoltarea unei producţii interne competitive la export. La noi interesul pentru export a aproape inexistent. Idealul afaceristului român îl reprezintă importul de produse pe care să le revândă statului.

Chiar dacă astăzi putem discuta despre evoluţiile spectaculoase ale economiilor din statele BRIC, cel mai important indicator, cel al nivelului de trai, nu e deloc de invidiat pentru niciunul dintre cele patru state. Dacă, pe termeni mediu, lucrurile nu încep să se schimbe şi acolo, tensiunile sociale acumulate se pot transforma în instabilitate politică, cu toate consecinţele implicate. Şi vorbim despre aproape jumătate din populaţia lumii.

Leave a comment

Filed under Economie si gheseft, Rabbi zice

0 responses to “BRIC

  1. lol48

    Bine o sa vorbim si depre BRIC pina acolo sa ne amintim de piata Tien An Men americanii au vrut atunci respectarea democratiei .Chinezii sau declarat de acord ce conditia ca : 1)Sa desfinteze Armata Rosie ca sa poata chinezi sa plece in lume unde vad cu ochii. 2)Sa elimine limitarea nasterilor sa faca chinezii citi copii vor. A ramas in coada de peste vedem ce mai facem peste 50 de ani !!.🙄

  2. Fluieratorul

    Peste 50 de ani, RIC din BRIC vor fi tocat resursele si vor fi umplut lumea de kitsch-uri. “Idiocracy” will happen in 50 years, va incepe istoria de “dupa a cincea avalansa de gunoi”. Dar nu va faceti probleme, noi nu vom mai fi pe harta.

  3. Dawson

    “AstialaNti” contraataca:
    http://www.bbc.co.uk/news/magazine-19049254#TWEET194711
    Maitre, io zic ca ti-au citit articolul si s-au grabit sa-l publice pe-al lor.😉

  4. ” Influenţa politică este folosită atât pentru câştigarea pieţelor cât şi pentru dobândirea accesului la resurse. De cealaltă parte, grupul ţărilor BRIC încearcă drumul invers, folosirea forţei economice, generate mai ales de valorificare resurselor proprii, pentru creşterea şi consolidarea influenţei politice. ”
    WTF?! Nu pot fi de acord cu ceea ce ai spus mai sus. Cea mai mare, cea mai importanta diferenta intre Grupul SUA si statele BRIC este ca tarile din primul grup sunt PREDOMINANT CIVILIZATE, pe cind celelalte nu. Rusia e o tara care nu poate sa scape de mostenirea sovietica, invatamintul e la pamint, xenofobia e la ea acasa, iar la nivel politic global sa nu uitam evenimentele din Georgia de acum doi ani, nici Transnistria nu e un subicet care poate fi trecut cu vederea usor. China e varza la capitolul libertati si drepturile omului, sa nu mai zic de protectia muncii, despre persecutia crestinilor. India e o mizerie toata si acelasi gen de saraciune se gaseste si in Brazilia. Educatia si respectul fata de oameni sunt mai degraba extreme raritati in tarile BRIC decit regula.

    • Mordechai

      – Modelul occidental de civilizaţie, în care ne simţim noi bine, nu reprezintă în mod necesar şi singura forma de civilizaţie, necum singura formă lăudabilă de civilizaţie. Cel puţin când vine vorba de China sau India, acolo se putea vorbi despre civilizaţie într-o vreme în care prin sectorul nostru de planetă încă era trendy legănatul de liană.
      – Ştii bancul ăla? “voi omorâţi negri”! Ai idee, apropos de civilizaţie, când au dispărut legile de segregare rasială în ţara care se socoteşte buricul civilizaţiei? “Patriot act” e departe de a fi un model de respect al drepturilor omului.

      În rest toată lumea are dreptul la păreri. Tot n-am înţeles cu ce nu eşti de acord, dincolo de faptul că ţările alea ( pe unde pariez că n-ai călcat!) omoară negri!

      P.S. Poţi sta liniştit, în China sunt persecutaţi, nediscriminatoriu, şi budişti, musulmani, tremurici sau celdubelunghi de rit gostat. Cât despre “protecţia muncii”, haidi, bre! Pe bune? Aia e problema, că în fabricile americane, nemţeşti sau franţuzeşti din China nu au ăia bocanci cu bombeu metalic şi nu poartă basca regulamentară?

      • Stiu ca in china este persecutata orice religie, am dat exemplu crestinilor pentru ca am crezut ca a fost mai popularizat, nu am vreo feblete religioasa de genul asta. E adevarat ca n-am calcat prin nici una din tarile BRIC, desi am fost destul de aproape de a ajunge in India, dar am colectionat impresii second-hand de la oameni care au fost atit in India cit si in China. Si crede-ma ca nu am auzit decit povesti ca cele spuse mai sus. Motivul obiectiei mele este ca prin punerea lor in comparatie cu “grupul SUA” le ridici la un rang pe care nu-l merita. Atunci cind conditia umana a acestor tari e atit de precara, sa discuti despre orice altceva cind vine vorba de ele mi se pare nedrept. Pentru mine situatia in care se afla populatiile de acolo este un obstacol de netrecut.
        Cit despre placa cu “China si India erau leaganul civilizatiei acum nu stiu cite sute sau mii de ani” e doar un cliseu lipsit de valoare. Tot asa Bagdadul a fost odata cel mai luminat oras din lume, dar nu cred ca azi s-ar muta cineva acolo bazindu-se pe acest fapt.

    • Dawson

      Valentine, vai steluta ta! Brazilia? Tu ai fost in Brazilia? Eu am fost. Salta economic vazand cu ochii. In Rusia, China si India n-am fost, dar au fost cei care m-au insotit in Brazilia. Dormi in pace.

  5. Cum nu stiu sa las un subiect in pace. Am dat peste episodul asta din Amazing Race, si mi-am adus aminte de tarile BRIC.

    De la 9:57 incolo.

  6. Pingback: Mă piş pe Schengen « Mihai Hristea

COMENTEZI?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s