Criteriul licurici

Am avut meciuri cu un amic. Ne-am luat de la situaţia din Grecia. Ce să facem şi noi? Microbişti nu suntem, politica internă am rezolvat-o din două expectoraţii şi un râgâit, aşa că acum ne chinuia grija Greciei. Ca să nu mă lungesc foarte mult, amicul e merkelist, eu deloc, aşa că n-am fumat noi prea multă corectitudine politică şi am ajuns rapid la sfadă. Amicul e de părere că “grecii sunt nişte puturoşi, nişte paraziţi care nu dau nimic Europei, dintotdeauna au fost nişte paraziţi”. În timpul ăsta, desigur, în opinia aceluiaşi amic, nemţii sunt harnici, cinstiţi, “motorul europei” şi alte rahaturi. Şi desigur, ei, nemţii, ne întreţin pe toţi, inclusiv pe greci, ei nemţii au dat o mare cultură etc.

Mai întâi că generalizările de tipul ăsta sunt la fel de sănătoase ca nicotina. Adică, pardon monşer, dar poate n-or fi chiar toţi, toţi grecii nişte “puturoşi şi paraziţi”. Poate, la o privire puţin mai atentă, acceptăm că situaţia din Grecia nu le e decât parţial imputabilă grecilor. Pe urmă, ştiu şi eu, poate n-or fi chiar toţi nemţii harnici, riguroşi şi cinstiţi.

Dacă, totuşi, insişti să le iei de-a valma, într-o înghesuită generalizare, fără nuanţe, atunci, bre, chiar nu ştiu dacă e bine. Pentru că, rămânând în tipul ăsta de logică primitivă, chiar nu ai cum omite ceea ce au dat grecii umanităţii, dacă tot vorbim de injecţia de cultură. Şi dacă tot folosim doar jumătate de neuron şi clefăim în generalizări aiurea, ca porcul în glod, atunci n-avem cum uita că nemţii ne-au adus una dintre cele mai cumplite orori pe care le-a cunoscut omenirea, două războaie mondiale şi pe Merkel.

Dacă o exista o lume de dincolo, mă întreb dacă Socrate joacă table cu Goethe sau dacă nu cumva Kant îl băşcăleşte pe Platon, pentru că ei, nemţii, s-au săturat să-i ţină în cârcă pe greci.

Discuţia asta, de fapt, nu e despre nemţi, nici despre greci. Ci despre noi. Şi un vechi nărav al nostru. Pentru că nu de ieri, de azi, ne-am învăţat să fim “solidari” cu cel puternic şi să ne avântăm în dispreţul faţă de cel aflat la greu. Criteriul licuriri, carevasăzică.

Leave a comment

Filed under Rabbi zice

0 responses to “Criteriul licurici

  1. feodor

    Chuck Norris de UE. Cum sa nu-l iubim ? Nu vom muri niciodata de saracie, nici de grija altuia ci doar de grija celui puternic.

  2. Liliana Radulescu

    Dar chiar nu cred ca “suntem solidari cu cei puternici”!Sunt multi(si eu printre ei)care cred ca cei puternici sunt asa tocmai pt.ca au reusit sa-i slabeasca pe altii!In afara de ordinarele capuse autohtone,cate averi europene s-au infiripat,consolidat sau majorat gratie largirii “familiei europene”?Cat despre greci…Au fost salvati de influenta ruseasca dupa razboi si nu stiu daca mai au inca de platit pt.asta!

  3. Bogdan

    De acord cu articolul cu exceptia vinovatiei germane pentru cele doua razboaie mondiale, unde este folosit tocmai procedeul incriminat, generalizarea. In realitate, lucrurile sunt mult nuantate.

  4. Io, pe sistemul gramada cere varf, sunt ca prietenul tau, adica generalizez dar in sens invers. Mai exact i-as fute pe toti nemtii care au votat-o pe merkel! Bre, dar de boierul lui Mihai Viteazul ce ziceti voi?🙂

  5. Mda, și stolnicul CC zicea cam la fel despre greci acum trei veacuri.

COMENTEZI?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s