Interviu cu un candidat pe care l-aş vota

În campania asta electorală, aşa cum s-a văzut, am jucat mai mult pas. Ba nici cu scrisul despre politică nu m-am omorât, din motive  care nu mai au nevoie să fie explicate. Aţi observat desigur că, în dreapta, a apărut de ceva vreme un mini-banner care promovează un candidat. Am a vă da de ştire că nu am cerut, nici primit, vreun sfanţ pentru el. Ba mai mult, i-am cerut celui despre care e vorba acolo să îmi dea un astfel de material pentru că eu vreau, chiar vreau să îl susţin. E una din acele puţine situaţii în care chiar am de a face cu un candidat pe care aş vrea să-l votez, dacă s-ar putea, dacă ar candida în colegiul meu. Şi da, îl susţin, făţiş şi fără ezitări. Şi da, interviul de mai jos e o formă de campanie electorală pe care mi-o asum, la fel de făţiş. Ba chiar mă mândresc că pot face asta. E, dacă vreţi, modul meu de a şi propune ceva, nu doar de a critica ceea ce socotesc că merge rău.

Ovidiu Raeţchi, cel despre care este vorba, candidează în Colegiul 4, Diaspoara. Îmi e prieten ( deşi prietenia asta a noastră e de un soi mai ciudat, petrecându-se în lungi tăceri şi aprinse polemici) şi e un om pe care l-aş vota. Pentru că Parlamentului României i-ar prinde bine şi oameni de soiul ăsta, cu obrazul subţire şi stagii serioase prin biblioteci. Poate că acelora dintre voi care îşi iau porţia zilnică de cotcodăceli Ovidiu nu le e chiar necunoscut. Puţini însă, pot paria, au avut şansa de a citi remarcabilul său volum de eseuri “Esteistica”. În fine, ca să n-o mai lungesc, cei care mă cunosc ştiu că atunci când mă implic în ceva, o fac cu toată convingerea. Aşa că mi-am propus ca astăzi să vă poftesc să-l cunoaşteţi mai bine pe Ovidiu. Iar dacă vă aflaţi în colegiul său, atunci vă invidiez: aveţi ce vota.

Am încercat să facem împreună un mic interviu, grăbit şi nu foarte savant, dar pe care îl puteţi citi şi voi, exact aşa cum s-a întâmplat, necosmetizat, fără dichiseli şi gablonzuri. Exact aşa cum s-a întâmplat. Transcrierea am făcut-o pe fugă, aşa că iertaţi lipsa diacriticelor.

Monser, stii ca ma bucur afland ca te-ai hotarat sa candidezi, dar lamureste-ma: ce ti-a venit cu Diaspora? Stii ca eu n-am cum vota acolo, nu?

–   E  o sansa pe care tu o poti intelege corect, altfel e greu de comunicat. Aici, in Colegiul asta, cum sa zic, e razbunarea cartii impotriva politicianului ghertoi. Gandeste-te ca vorbesti cu alegatori din Africa, din Israel si din tot Orientul Mijlociu. Adica exact zona cu care incepe orice curs: faci antropologie, genetica, istorie, vii la mine in Colegiu, la Eva mitocondriala, in sud-estul Africii; faci istoria culturii, filosofie, religie – treci prin Orientul Mijlociu. In campania asta, in loc sa dau pungi, eu ma “cert” pe forumuri – ca sa-ti faci o idee – cu doamna Latifa din Egipt daca e mai adecvata formula “Lume araba” sau “Lumea Islamului”. Cu romanii din Israel, pe de alta parte, trebuie sa stii istorie, sa te preocupi de Holocaust si de monumente importante din Romania, nu merge cu “Iliescu si minerii” sau cu “confiscarea statului de drept”. Si mai e ceva: acolo, in zona Colegiului meu, sunt soldatii din Afganistan sau Irak. Iti poti imagina cum e o ceremonie de predare a drapelului pentru cateva sute de soldati care pleaca pe campul de lupta, poate la moarte? Ti se taie picioarele, rasuflarea, sentimentul e ireal. Sa faci legi pentru oamenii astia e dincolo de orice cliseu ai putea indica despre parlamentarul roman lenes, indolent, necalificat; sa faci legi pentru oamenii astia e o onoare, serios, fara nicio butaforie electorala, iti dai seama cum trebuie sa te simti atunci cand stii ca legea care are grija de un soldat roman ranit in lupta, din clipa in care cade la datorie si pana ajunge in tara, se vindeca, iese la pensie – ei, legea aia iti poarta numele?

– Pai , legile pentru diaspora nu sunt deja facute? Trebuie sa vii tu sa le faci?

– Ai cuvantul meu ca, din clipa in care am inceput sa inteleg ce s-a intamplat in ultimii ani in acea zona de Diaspora, ma minunez fara oprire si ma gandesc cat de prosti putem fi uneori. Gandeste-te putin: ai comunitatea romanilor din Israel, care e extrem de influenta, cu multi lideri in zona de intelligence si business (evreii romani sunt, din ce am observat, foarte talentati in zona serviciilor speciale israeliene, ar putea fi mica noastra contributie de “specific local” in indelungata istorie a poporului evreu), ai comunitati puternice in zona araba, in Emirate, in Iordania, in Arabia Saudita – si noi n-am reusit sa avem un sistem parlamentar decent in relatia cu acesti oameni? Suntem nebuni? Hai sa spunem ca nu vrem sa fim nici seriosi, nici responsabili, nu ne place sa facem legi si sa muncim: dar e vorba de bani, de sute de milioane de euro care pot fi adusi in Romania prin afaceri in turism, agricultura, informatica. Si asta de la romani! E vorba de influenta diplomatica pe care ti-o confera un dialog inteligent cu Israelul si lumea araba. Intelegi nedumerirea mea? Cum naiba n-am facut mai nimic pana acum? Daca as introduce in discutie bunul-simt si responsabilitatea – ar fi si mai grav. Stii ce iti spune un roman din Iordania, Tunisia, Egipt la primele cuvinte? “Politician mincinos – ce vrei?”.

Ai patit-o?

– Intr-un fel. La inceput nu pricepeam, dar acum inteleg: pentru acei oameni nu s-au facut lucruri care tin de minima decenta, de igiena politica. Pensiile, de exemplu: stii ca nu sunt acorduri cu tarile respective, astfel incat sa-ti poti transfera pensia daca te muti in tara. Sunt o femeie din nordul Africii, sa zicem, casatorita acolo – si nu mai merg lucrurile, vreau sa vin in tara. “Nu se poate”. “De ce nu se poate?”. “Nu mai luati pensie.” “Pai de ce?”. “Pai nu e acord intre tari”. E asa de greu sa faci un acord? Sansa noastra e ca avem ministri buni si seriosi, acum, la Externe sau Munca, si putem rezolva rapid astfel de cazuri. Dar mi se pare penibil sa fac lucruri in trei saptamani de campanie, cu lumea crezand ca alerg dupa voturi, cand aceste lucruri trebuiau facute de ani de zile.

– E chiar asa de groasa? Totusi,de ce nu s-a auzit pana acum despre asta?

–  Da, e o chestiune foarte serioasa. Sa nu uit cel mai relevant exemplu: stii ca soldatii romani din Afganistan si Irak nu aveau drept de vot? Am intrebat “de ce?” acum vreo doua luni, inainte de candidatura. Mi s-a raspuns ca legea din 2008 e proasta si are o scapare: poti vota in Diaspora daca ai domiciliul acolo, ori soldatul nu are domiciu in cazarma, nu e rezident, are doar un card de identitate.

– Pe bune?

– Serios! Pai ce face el in Afganistan, alpinism, poze? Nu e la munca? Nu e trimis de tara? Nu e, conceptual, in situatia diplomatului? Parca eram in Nichita: “Poetul, ca si soldatul, nu are viata personala – nici rezidenta, nici drept de vot”. Totusi, din fericire, avand sansa unor decidenti deschisi la minte, s-a rezolvat o problema care trena din 2008: voteaza soldatii!

– Zi-mi Si mie o chestie: cum duci o astfel de campanie electoralA? Cum Tii legătură cu atâtea tari, atatea locuri? Aici e simplu, ai un colegiu, din dealpana in vale, ala e, bati din poarta in poarta, in fine, treaba simpla. Cum faci cu un astfel de colegiu? Cum comunici? Prin internet?

–  Da, logic, oamenii de acolo sunt foarte conectati si moderni, poti rezolva multe lucruri pe Skype, de exemplu, eu am 7-8 intalniri pe zi. E putin brusc in raport cu trecutul, cand nu s-a intamplat nimic, acum au ajuns sa-i fugareasca politicienii pe cetateni “Intrati pe Skype, intrati pe Skype!” –  “Stai dom’le, sa-mi trag sufletul, abia am terminat de vorbit cu contra-candidatul” – dar ceva tot va ramane din povestea asta, urmatorul mandat va fi serios, daca nu cumva intra la redistribuire. Si, apropo de Skype, sa-ti dau un element de culoare locala: in relatia cu doamnele din lumea araba am observat o oarecare rezerva in raport cu comunicarea video – pana cand am inteles ca era logica si intemeiata pentru o cultura conservatoare, riguroasa. Pai cum e sa vina sotul acasa si sa te gaseasca pe Skype cu tanarul domn: “Nu e ce pare, e candidatul, vorbeam despre legislatie!”?

– M-am lamurit. Lucrul dracu’ tehnologia, monser! Hai, ca sa nu ne lungim prea mult mai spune-mi un singur lucru: după 9 decembrie am un prieten deputat pentru Diaspora?

– Daca exista USL in 2008, ar fi castigat si atunci la suma voturilor. Ori 2008 era un an cu PDL la nivel de 40%. In plus, stiu cat a muncit toata echipa acum, avem zeci de voluntari in tarile arabe si 25 de voluntari numai in Tel Aviv. Castigam categoric, sper doar sa nu numere cumva Roberta Anastase voturile sau sa avem vreo “ambasada de la Paris” prin Africa. Deci, daca nu cumva sunt hotomani, la investitura facem impreuna live-text din Parlament.

 

 

Leave a comment

Filed under Rabbi zice

0 responses to “Interviu cu un candidat pe care l-aş vota

  1. Ovidiu, multa bafta, nenica! E nevoie de ceva mai mult creier in Parlament. Eu inca mai caut cine candideaza pentru colegiul de Spania…

  2. niku

    “Sansa noastra e ca avem ministri buni si seriosi, acum, la Externe sau Munca, si putem rezolva rapid astfel de cazuri. ” roll de 3 ori

  3. Ikushima

    Stiati ca imnul Israelului este dupa o cantec popular din zona Moldovei de nord?

  4. Stefan

    El este cel care propune un program de program de COMEMORĂRI ale HOLOCAUSTULUI în ROMÂNIA. Poate ne lamureste despre ce holocaust este vorba si daca stie bine istoria moderna a Romaniei.
    Cu stima.
    ( spune-mi cu cine te aduni ca sa-ti spun cine esti)

  5. Pingback: Interviu cu un candidat pe care l-as vota (Moshe&Mordechai) | Ovidiu Alexandru Raetchi

COMENTEZI?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s