Dispariţia gazetei

NewspaperCoffeeImage

Presa scrisă, mai exact presa pe hârtie ( sau print-ul, cum spun cei îndrăgostiţi de consoane) moare. Nu mai e de mult o ştire, e o constatare. Explicaţii sunt destule şi toate au fost deja rostite. Ne-am obişnuit deja cu asta, ba cu o anume ciudată exaltare, părem a celebra decesul foşnetului de hârtie. Noile tehnologii ne hrănesc iluzia că suntem mereu conectaţi la ceva, vag, imprecizabil, dar teribil de important. De ce ne-am mai pierde vremea cu bătrâna gazetă când frecând puţin degetele de telefon, precum Aladin lampa fermecată, ni se arată tot felul de duhuri?

Nimeni nu poate contesta avantajele noilor tehnologii. Viteza, accesibilitatea, interactivitatea, toate acestea sunt câştiguri indiscutabile, care însă nu îndreptăţesc graba cu care ne despărţim de hârtie. La o analiză comparativă obiectivă ar trebui să admit că formatul electronic este net superior tipăriturii, dar tot rămân cu senzaţia că am omis ceva, ceva greu de definit, dar important.

Acelaşi lucru se întâmplă, ceva mai lent, şi când e vorba despre carte. Încă vorbim despre “cartea sfântă”, nu despre “sfântul fişier”, încă mai căutăm cărţile lui Dickens, nu pdf-urile sale, dar tăvălugul vine şi acolo.

Apariţia producţiei de masă ne-a fericit cu o îndestulare la care nu visam şi de care, de fapt, nu aveam nevoie. Rafturile prăvăliilor s-au umplut de tot felul de grozăvii care aveau pretenţia că sunt gustoase, minunate, ba chiar comestibile. Nu a durat foarte mult şi am descoperit că bunăstarea asta ne otrăvea. Gustul era afacerea lui Mendeleev, aroma o ispravă de laborator, consistenţă o chestie reglabilă din eprubetă. Şi am aflat că bunăstarea asta ne otrăvea încetul cu încetul. Atunci am năvălit ca apucaţii spre altceva, agricultura ecologică, alimentele bio, porcul low tech şi găina fugărită de cocoş.

Costă prea mult- ai să afli dacă întrebi de ce dispar gazetele tipărite. Şi răspunsul ăsta explică, lapidar şi logic, de ce ne despărţim de ceva care a durat destulă vreme ca să devină important pentru noi. Apoi dispar şi cărţile tiparite. Hârtia costă, tiparul costă. Şi tot ceea ce citim e desprins de suportul acela concret, de foaia care îi dădea materialitate şi importanţă. Informaţia, textul, există undeva în neant, nicăieri şi pretutindeni, o poţi citi, dar nu o mai poţi niciodată atinge. Ne despărţim, cu suspect şi nedrept entuziasm, de născocirea lui Guttenberg, pentru că hârtia costă. Şi citim trăznăi pe telefon, ne dăm întâlnire cu Eminescu pe laptop şi cu Cervantes pe tabletă. Pentru că hârtia e mult, mult prea scumpă pentru cărţi sau gazete. Hârtia ( biodegradabilă, nu e aşa?) mai rămâne doar la îndemâna negustorilor, care îşi fac sacoşe pentru produsele lor, tipărindu-şi acolo numele cu litere de o şchioapă.

Leave a comment

Filed under Uncategorized

0 responses to “Dispariţia gazetei

  1. Nu plinge bre 100 de ani au zburat ca vintul sa vedem ce apare !!!.🙂

  2. Si sa mai spui ca omenirea nu e:
    a) sucita
    sau b) impinsa inspre ceva deocamdata impalpabil, ascuns, care parca sta acolo, la colt si asteapta sa o trazneasca in cap.
    Iaurtul natural e mai scump decat ala saturat cu fel de fel de arome de fructe, masina electrica are inca preturi prohibitive, omenirea ”socializeaza” fara sa iasa din casa la socializare, alimentele bio au nevoie de zeci de avize comparativ cu alea de ”serie”, cititul clasic, de pe hartie, a devenit ”plictisitor” si nu mai e de bon ton, ca distruge ecosistemul, acum se produc telefoane si tablete cu ecrane cat mai mari- pana mai acum 4-5 ani toti producatorii se intreceau sa faca telefoane cat mai mici, de le pierdeai in mana si cate si mai cate. Traim in viteza si partea proasta e ca viteza e prea mare, nici nu ne dam seama cat de rapid ajungem la ultima statie de taxare.

  3. Andi

    Mda. Mai trist e ca dispar, incet dar sigur, si cititorii. Cartilor, ca la tabloide suntem primii.
    Ce naiba, acum din Dickens se ruleaza jointuri…

  4. kilroy

    Primii 200 de ani sunt mai grei, cum a zis si broasca testoasa

  5. Fluieratorul

    Mda, imi place sa citesc ziarele, revistele si cartile asa cum le-am pomenit, in “print”, si chiar asa le si citesc. Multi de 45(leatul meu)+ aici in Germania fac la fel. Ei, altfel stiu pe cineva care depinde chiar de mirosul tiparului, si nu cred ca l-ar putea regasi in altceva, deci in curind va avea o problema…

  6. mary_lou

    Mă întreb: ce informații vor rămâne peste mii de ani despre epoca actuală, ce mărturii vor descoperi peste mii de ani și în ce formă ? Noi am descoperit inscripții în piatră, papirusuri dar lăsăm posterității niște biți.

  7. Aritmetica

    si zicatorile se schimba…””ai carte, ai parte””, devine vetusta, pe cand “ai laptop, ai tot”” sau “”ai fisier, ajungi premier””, vor fi devizele celor cu degete rapide la butonat. Iar presa on-line, nu mai este o sursa de informare, este un loc al defularilor pentru cititori. Cu ce te-ar ajuta, pe tine cititor, sa scrii cu pixul pe ziar, la editorialul lui CTP “” ma boule””, cand nu te stie nimeni? E, on-line, poti sa le arati prietenilor un comment inteligent, scris de altul, si sa zici”” eu sunt ala!””….

  8. presa scrisa moare, datorita faptului ca jurnalistii nu reusesc se faca diferenta intre ideia de print si online. cand vor constata aceasta chestie vor vinde si la taraba

  9. Totuși, când ești pe budă, e mai plăcut și mai relaxant să citești un ziar clasic, sau o carte tipărită pe hârtie, decât un pdf de pe Kindle…

  10. Ehe! Şi îmi amintesc de prin anii ’90 de scandalurile cu monopolul asupra hârtiei de ziar, cu fabrica de la Letea. Ce vremuri!

COMENTEZI?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s