Note pe marginea unui ghid tv

Observ că, în ultimele zile, se scutură iar zdrenţele pasiunii în discuţii despre rolul televiziunii. Cele două teze concurente înghesuite în proţapul discuţiei susţin poziţii diferite: una că televiziunea ar trebui să aibă un rol educativ, cealaltă că televiziunea e o afacere.  Cele două puncte de vedere pot supravieţui perfect şi fără să se pună de acord, dar dacă ne-am mulţumi cu concluzia asta am omite un lucru important. Cei care invocă rolul educativ al televiziunii sunt mai ales telespectatori, în vreme ce aceia care susţin că televiziunea e doar o afacere şi nu are treabă cu educaţia, cu asta tre’ să se ocupe şcoala şi/sau familia, ei bine, aceştia din urmă sunt mai ales oameni din presă. Abia după ce notăm pe un colţ de şerveţel această observaţie discuţia devine interesantă.

Plecând de la observaţia de mai sus putem înţelege unde avem o problemă. Cei din televiziuni au pretenţia de a funcţiona într-un business, după regulile business-ului. Telespectatorii pretind ( cred că de cele mai multe ori doar pretind) că au alte aşteptări şi că ei se aşteaptă ca televiziunea, presa în general să îşi asume şi un rol formativ, de educator. Cum aşteptările unora nu se întâlnesc cu dorinţele celorlalţi, e limpede de ce avem o divergenţă.

Mulţi telespectatori invocă stricarea gustului public, îndobitocirea maselor şi răspândirea prostului gust, iar pentru asta învinovăţesc televiziunile. Cei din televiziune se apără spunând că nu fac altceva decât să livreze ceea ce cere piaţa, ceea ce cer ei, telespectatorii. Paradoxal, ambele susţineri sunt egal valabile. Atunci când telespectatorul se grăbeşte să consume abjecţia împachetată în pixeli, în mod natural televiziunile aflate în competiţie se înghesuie să supraliciteze pentru a-şi lua partea din piaţa de abjecţii. Reţeta OTV cred că nu mai trebuie explicată.

Vor sau nu, şi-au propus să o facă ori ba, televiziunile sunt formatoare de opinie, au un rol (neasumat, e drept) de educatori. Chiar dacă cei din televiziune nu şi-au propus şi nu îşi doresc asta, e cert că influenţa pe care o are televiziunea în societatea contemporană are şi acest efect, iar mai departe discuţia este dacă cei din domeniu sunt dispuşi să îşi asume acest lucru. Ori răspunsul evident, de cele mai multe ori este: nu. Lucrurile sunt şi mai anapoda. Avem distribuite în România câteva francize americane, televiziuni care pretind că livrează programe educative, documentare ştiinţifice etc. În ce constau aceste programe educative? Documentare cu ţigani americani şi cocalarismul dezvoltat peste ocean, documentare cu bişniţari, reality-show-uri despre tot felul de ciudaţi, reality-show-uri despre puşcăriaşi, filme despre camionagii şi tăietori de lemne şi aşa mai departe.

La trecerea lui Sergiu Nicolaescu am văzut cum o televiziune care îşi spune de ştiri s-a dat peste cap să fure cozonacul OTV-ului (doar o literă îi desparte!), vânturând zoaiele în faţa camerelor de luat vederi. Ba mai mult, s-a mers până acolo încât dacă nu exista suficient scandal de clefăit pe televizor s-a fabricat unul! Rating-ul scuză orice! O “jurnalistă” de acolo lansa teza că : Sergiu Nicolaescu a făcut filme cu bani publici, deci are datoria de a fi înmormântat; trebuie să le dea contribuabililor care au plătit filmele sale dreptul de a-l vedea în coşciug.  Obiectiv îndeplinit! Ratingul a fost obţinut. Ce înseamna asta? Că guşterul telespectator s-a înghesuit să caşte gura la aşa ceva. Apoi acelaşi guşter vine şi reclamă că televiziunea nu-şi asumă rolul de educator. Cine e ipocrit aici?

Sigur, rolul televiziunii ar trebui să fie acela de  a educa. Al justiţiei de a face dreptate. Al poliţiei de a veghea la respectarea legii. Al medicilor de a vindeca. Al politicienilor de a da o bună administrare ţării. Al intelectualilor de a naşte cultură ( nu de a se transforma în politruci şi pupători în cur!).  Al firmelor de dezăpezire de a asigura deszăpezirea. Al asfaltagiilor de a construi drumuri de calitate. Al şcolii de a educa. Şi? Toţi cei enumeraţi fac ceva din ce ar trebui? Nu. Pentru toţi intră la socoteală argumentul numit ban. Pentru toţi activitatea lor a devenit “business”. Unul jegos, reprobabil, odios. Şi atunci e drept să reproşăm televiziunii că nu îşi asumă menirea pe care i-o dăm noi, mustrându-i pe cei din presă pentru că repetă păcatele pe care noi le comitem fără să tuşim, zi de zi?

Nu încerc să iau apărarea nimănui. Spun doar că boala e mai adâncă şi e a unei întregi societăţi. Iar presa îşi are felia ei de vinovăţie. Dar nu acolo e marea bubă. Ne place să repetăm că presa ar trebui să fie “câinele de pază al democraţiei”, dar au dispărut gazetele. Am privit surâzători când “câinele de pază” a fost transformat în pudel de companie de către unii sau în maidanez de către alţii. Ori în saltimbanc de circ. Iar acum ne văităm că nu mai are cine ne păzi ograda. Dragii mei, dar n-aţi observat că, între timp, nici ogradă nu mai avem?

Leave a comment

Filed under Rabbi zice

0 responses to “Note pe marginea unui ghid tv

  1. Eh, e şi nu e aşa. Tocmai citeam pe burtiera stirilor de la Antena 3: “Politist SĂLTAT pentru” nuj ce kkt cu sexu. Dau exemplul ăsta pentru că e proaspăt de câteva minute, evident că pot fi date nenumarate. Problmea incepe, zic eu, de la personal… şi din presă, şi din politică şi dini administraţie. Nu ştiu unde e capătul sau dacă e un cerc, dar atâta timp cât ai, în 90% semianalfabeţi în toate domeniile publice, nu mai contează ce cere sau nu cere poporul, pentru că numai atât se poate livra. Cu presa scrisă e la fel. Nu ştiu dacă a dispărut pentru că n-am susţinut-o noi prin cumpărare – din motive de net, să spunem, sau nu merita sa cari după tine jumate de kil de copac laminat ca să citesc maxim trei articole pe număr. Pentru că ziariştii erau plătiţi prost, deci cei care ştiu scrie nu se duceau în presă, pentru că acolo ajung la fel de mulţi trepăduşi agramaţi ca în administraţie etc.
    Eu unul, nici pe net, recunosc că nu pot citi mai mult de doua articole pe o ediţie, deci ca să citesc echivalentul unui ziar tre să haiducesc pe 10 ziare, agentii de ştiri şi bloguri, pentru că nici măcar pe net, unde nu-i costă mai nimic, nu sunt în stare să pună conţinut serios… aceleaşi dudui în chiloţi, avorturi, părerea mamei oanei zăvoranu despre incinerare (JN de azi)!!!
    Cum să nu faci audienţă la televiziunile care dau cu moartea lui nicolăescu, daca absolut toate dau asta, nonstop. las tv-ul pornit şi mai citesc burtiera, cu sonoru la minim. În acelaşi timp, Antena 3 ar trebui să-şi amintească faptul că motivul creşterii ei spectaculoase în audienţe n-a fost abordarea subiectelor de la OTV, ci dimpotrivă, a celor seriose, chiar dacă nu tot timpul tratate profesional… dar altceva, oricum. Iar acum o freacă cu moartea ăluia si cu violu unei doamne din militie… non stop. Pai de audienţă vorbim acum? sau ca nu mai au subiecte grase pe politic ca ajunseră ai lor la putere. Adică ce se întâmplă acum la ICR-ul lui Marga nu merită atenţie ICR-ului lui patapievici? sau porcăriile din tvr? Ca să nu se supere jupânu bagă de-astea oteviste să umple spaţiul, de-o să ajung să mă uit la b1 ca să aflu ce se întâmplă ACUM în ţară? Nu, vina nu e a noastră, oricum am da-o, e a lor. integral. M-am săturat de vini de-astea împărţite si difuze

    • Mordechai

      Monşer, eu am scris mai sus ce cred. Aici e locul în care spui tu ce crezi. Nu e obligatoriu să fim de acord.

      • asta am si facut. nu era nici un repros. iar la chestia cu vina ma gandeam mai mult la campania lui Plesu si a GDS-ului din 90, cand incercau sa ne scoata pe toti vinovati de comunism, dupa cum acum incearca unii jurnalisti sa ne scoata vinovati de otv, de parca as avea posibilitatea sa mi-l scot din grila. Am mai spus-o aici, la un moment dat: abia in momentul cand o sa ne putem alege grila de programe la care ne abonam, eventual pe bani, nu pe firfirici, ca acum, o sa vedem cu adevarat ce audienta are otv si mynele tv, cati cer posturi de-astea si cati le resping. Teribil ce ma mai bucurai, deun parexamplu, cand se certata dolcele cu protvu si ne scoasera tot carnatul de tiganie si telenovele din grila. NU le vreau, imi murdaresc televizoru fiind acolo, pe undeva, pe teava. Acu, vad ca sempacara, le baga iar. Nam noroc… dar convingerea mea ramane: nu se da ce se cere, ci se da ce trebuie ca sa tampeasca de cap lumea. Pe cei slabi si goi si fara deadapost, fara carte sau discernamant si, mai ales, pe copiii lor, care mesteca ce le baga ai mari pe gat, pana se dumiresc, daca se dumiresc, ca e caca.

      • Mordechai

        Prietene, eu nu vorbesc despre o vină colectivă, difuză şi topită în nimicul mulţimii. Eu vorbesc despre vină individuală, dar asumată. Reproşurile pe care le faci Antenei vin, înţeleg, din mari aşteptări, iar asta ar trebui să fie măgulitor pentru cei de acolo. Cei de acolo şi-au asumat nu de puţine ori riscul de a sacrifica business-ul pentru a spune lucruri pe care alţii nu îndrăzneau să le spună. Tu vii acum şi zici că nu e de ajuns. Şi poate ai dreptate.
        Mai zici că nu noi am pus OTV în grilă. Dar telecomanda e în mâna noastră. La fel a fost şi ştampila, atunci când OTV-ul devenit partid politic a fost votat de destui. Şi atunci ce şi cui reproşăm când atâţia cetăţeni ai mândrei patrii au decis să modelul reprezentat de OTV trebuie mutat în Parlament, că otevismul trebuie, dacă se poate, să guverneze ţara.
        Toate astea se cheama diversitate, prietene. Nu suntem şi nu gândim la fel. Iar ăsta e un lucru sănătos şi binevenit atunci când avem totuşi un sistem de referinţă, un sistem de valori comun. Sau măcar un set de norme pe care cu toţii admitem că trebuie să le respectăm. Dacă nu… e ceea ce vezi.

  2. Asta este cel mai grav ca a luat-o suli de suflet si ograda !!!.🙄

  3. In curand o sa dispara si gardul de la ograda…

  4. Andi

    “Sigur, rolul televiziunii ar trebui să fie acela de a educa.”
    Cred că cerem prea mult de la această instituție.
    Cred că o televiziune ar trebui, în primul rând, să-mi faciliteze mie, plătitorul de abonament, accesul la informație. Ideal ar fi ca informația asta să fie nepărtinitoare, obiectivă, succintă, oportună, bla-bla. Nu pot pretinde însă televiziunii să mă educe.
    Ar fi frumos să se întâmple asta, dar nu cred că apare prin fișa postului prezentatorilor sau moderatorilor…
    Educația au făcut-o (sau nu) părinții sau școala, poate și biserica. Teoretic, nu-mi mai poate modela conștiința sau atitudinea. Iar interacțiunea cu copiii este rezolvată (tot teoretic).

  5. Andi

    Și încă ceva. Poate discuția ar trebui pornită de la faptul că educația majorității populației este precară și ăsta ar fi motivul pentru care ni se servesc abjecții zilnic. Un om cu un intelect limitat, sau mediu, se simte bine bălăcindu-se în zoaiele alea. De ce nu ar face unii bani din a întreține “starea de bine” a acelui nene (sau tanti)? Și pe ăilalți, dă-i în pula mea… n-au decât să nu se uite la tv. Sunt prea puțini.
    Există OTV (sau RTV, sau…) pentru că există oamenii care se uită la așa ceva.

  6. (C)Iocan

    Pentru că este foarte actuală, suntem condamnaţi să redescoperim o mai veche constatare: oamenii se nasc la şapte luni, la nouă luni sau la şapte ani. Cei din urmă, au o rată de înmulţire colosală faţă de primele două categorii. Primii şapte ani de viaţă sunt definitorii în ceea ce priveşte formarea discernământului, dezvoltarea inteligenţei şi apariţia primelor trăsături de caracter…

  7. Fluieratorul

    Televiziunea, edicatia, informatia… Deh, not any more. Era cu educatia si informatia pe la inceputuri, cind era “libera”. Intre timp, s-a multiplicat in varii feluri, si am in grila, in Romania, 70 de canale de shit, si daca am noroc ARTE, Mezzo, whatever…

    In State am ramas traznit acum 11 ani sa vad ca am 550 de canale la hotel, toate functionale. Cele mai interesante erau alea de stiri si alea de filme clasice, in total vreo 10 la numar. Am acum in Germania peste 1000 de canale pe satelit, dintre care vreo 800 functionale. Dintre ele tot citeva sint interesante.

    Aveti dreptate, telecomanda e in mina mea. Inca n-am ajuns la reteta fericirii bagate cu de-a sila pe git prin televiziune din SF-ul catastrofic…

  8. cred că e o greşeală de percepţie la mijloc. N-are a face dacă televiziunile vor sau nu să aibă un rol educativ; ele au un rol educativ, c-aşa-i lumea, se uită la tv, cum înainte se uita la cinema, ca să găsească modele. Modele de vestimentaţie, de comportament, de limbaj… n-are importanţă. Faptul că televiziunea educă, formează e un fapt, nu intră în discuţie, după părerea mea. Indiferent de ce vrea respectiva televiziune să facă sau nu. De aceea funcţionează pe sistemul audienţei. Audienţa mare aduce reclama scumpă, iar reclama e scumpă pentru că aia care o fac ŞTIU că va influenţa cumpărătorul PENTRU că apare la tv. De aia unele produse chiar au un stick pe ambalaj: “as seen at TV” sau ceva în genul ăsta.
    Numai aşa are rost această discuţie, nu de aici, în general, vorbind. Televiziune are un impact, aşa cum drogurile au un impact. Şi la fel unele droguri sunt interzise, sau un anumit tip de utilizare e interzis, altele – respectiv alte utilizări, cele medicale, de exemplu, sunt permise şi recomandate.
    De aceea pot aprecia ca discuţia dacă are sau ar trebui să aibă sau nu rol educativ televiziunea e oţioasă. avem televiziune, cum procedăm?

COMENTEZI?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s