Subiectul nr. 2

Ieri am scris un text. Pe masă erau două subiecte: a) un anumit tip de personaje care poluează politica şi/sau viaţa publică; b) chestiunea căsătoriilor homo. Eu am scris despre primul subiect, cel de al doilea – aşa cum în mod repetat am explicat- nu mă interesa. Cei mai mulţi dintre cititori au ales să comenteze exact subiectul despre care, de fapt, n-am vorbit. E în regulă, disciplina dialogului chiar nu e materie obligatorie la bac. În mod deja natural am primit şi nervoase mustrări, care observau că sunt intolerant, reproşându-mi lucruri pe care nu le-am spus, pe subiectul despre care n-am vorbit. Ceea ce, evident, m-a afectat atât de tare încât am strănutat. De două ori.

Pentru că observ cât de preocupantă şi acută e problema căsătoriilor homo printre heterosexualii români, zic să lăsăm naibii discuţiile despre corupţie, starea economiei şi alte prostii lipsite de importanţă şi hai să discutăm despre adevăratele noastre probleme: cine ce fute! Aşa că, poftiţi, putem discuta aici despre căsătoriile homo. Pentru că, de data asta, acest post chiar e dedicat acestui subiect.

Cum deja am explicat şi răs-explicat că subiectul nu mă interesează, am prea puţin a-mi da cu părerea despre asta. Priorităţile mele sunt altele şi, în genere, despre ele prefer să vorbesc. Dar nu mă deranjează să ascult şi discuţii legate de astfel de subiecte “sensibile”. Mi se pare doar bizar că la discuţiile astea participă oricine, toţi au păreri, mai puţin partea direct interesată. Şi se poate pune, logic, problema legitimităţii. De fapt asta era şi esenţa discuţiei de ieri: atunci când un zgomotos lipsit de legitim interes pentru un subiect îl foloseşte doar pentru a crea tămbălău şi a-şi construi fraudulos o anume imagine, nu ar trebui sancţionat? Cum văd că subiectul ăsta n-a interesat, poftim, puteţi aici discuta despre căsătoriile homo.

Am mai spus chestia asta, nu mă deranjează să o repet. E o tâmpenie să judecăm oamenii în funcţie de ceea ce vor ei să fută. Chiar o porcărie. E o opţiune/decizie/preferinţă individuală, care aparţine fiecăruia dintre noi şi în care boborul n-are a-şi da părerea câtă vreme regulile intimităţii şi decenţei sunt respectate. Obscenitatea excesivă e sancţionabilă indiferent că e homo sau hetero. În acelaşi timp mai adaug că resping ipocrizia şi maimuţăreala corectitudinii politice. Dar şi că, odată ce am spus că oamenii nu ar trebui judecaţi în funcţie de opţiunile sexuale, există personaje care vor să îşi fabrice o identitate publică exact din şi doar din această preferinţă sexuală. Până la urmă, totuşi, şi asta e o chestiune care ţine tot de opţiunea personală.

Acum, în privinţa căsătoriilor homo. Nu mai repet că subiectul nu mă interesează, dar dacă tot las un spaţiu în care cei care văd că s-au arătat doritori de discuţii pe acest subiect să se poată exprima , mă simt dator să spun doar câteva lucruri. Personal nu cred în instituţia căsătoriei de niciun fel. Fie ea homo sau hetero. Aşa că îmi e mai dificil să observ miza discuţiei. Totuşi, aici avem două aspecte. Aspectul religios, care se referă la cununia religioasă. Aici biserica are dreptul de a se cârmui conform propriei dogme. Şi n-avem ce comenta. Deşi putem mârâi. În ceea ce priveşte aspectul laic al chestiunii, căsătoria civilă – cum obişnuim să-i spunem- aici pot avea o părere care, surprinzător, nu seamănă cu ce şi-au imaginat comentatorii cu nervii întinşi. Dacă statul a preluat de la biserică funcţia reglementării vieţii de cuplu, dar eliberat de dogmă, atunci statul nu îşi poate îngădui să decidă în locul cetăţenilor cine şi cu cine are dreptul de a forma un cuplu. Fireşte, rămâne treaba statului de a veghea ca regulile de igienă socială, referitoare la gradele de rudenie şi vârstă să fie respectate. Dar mai departe nu e treaba statului să decidă în locul adultului responsabil alături de cine îşi poate acesta trăi viaţa. Repet, e o opinie personală.

Atâta vreme cât statul îşi ia rolul de a consfinţi legal, doar, uniunea dintre doi oameni, nu îşi poate îngădui să decidă în locul acestora ce fel trebuie să fie acea uniune. Cred că aici e simplu şi n-am avea prea multe de discutat. Consideraţiile religioase n-au ce căuta aici. Cum nu se poate mai simplu. Heterosexualii indignaţi vor face bine să continue pe mai departe să se unească doar cu femei, că legiferarea căsătoriilor homo nu presupune obligativitatea acestor căsătorii pentru toată lumea, da? Deci o astfel de lege nu-i obligă pe heterosexuali să se căsătorească imediat cu bărbaţi, clar? Practic, nu-i priveşte. Morala e de multe ori confundată cu obişnuinţa. Şi tot la fel de des e doar o impunere faţă de celălalt a sistemului tău de valori, propriu şi personal, care nu întotdeauna are treabă cu un sistem universal valabil.

Astea find zise, poftim şi dezbateţi aici pe acest subiect. Pentru că, de data asta, acest post chiar se referă la acest subiect. Şi mai am rugămintea să respectăm regulile dialogului.

Leave a comment

Filed under Rabbi zice

0 responses to “Subiectul nr. 2

  1. ” …legiferarea căsătoriilor homo nu presupune obligativitatea acestor căsătorii pentru toată lumea, da? Deci o astfel de lege nu-i obligă pe heterosexuali să se căsătorească imediat cu bărbaţi, clar? Practic, nu-i priveşte. Morala e de multe ori confundată cu obişnuinţa.”
    Moshe, mai clar de-atât nu cred că se putea spune. Numai proștii cu spume cred că excesul de reglementare rezolvă, într-un fel, lucrurile. Și că nu servește interesului cuiva. Cui? Oricui are abilitatea să profite.
    De ce suntem, însă, așa de vigilenți în ceea ce privește modul în care alții își organizează viața, dar total neglijenți în ceea ce ne privește?

  2. Din câte știu legea nu interzice ca un homosexual convins să se căsătorească cu o lesbiană la fel de convinsă…😀
    La celelalte posibilități și ramificații ale subiectului supus dezbaterii nu mă pot gândi că mă ia cu dureri de cap… mă și gândesc cum ar arăta un proces de divorț și un partaj între doi gay și mă umflă râsul deja (privite din afară, unele divorțuri sunt foarte amuzante, am văzut scene de un umor debordant în sălile de judecată)…
    Mai mult, la ce coadă are, cel care a generat subiectul, dacă s-ar și machia un pic, ar fi chiar credibil în rolul de soție a unui celebru designer de modă ultra-hetero (!)😀
    Câtă vreme nu atentează la curul meu, facă ce vor!

  3. Domnule, mie mi-a plăcut ăla de ieri, care vrea legalizarea swing-ului, deja homosexualitatea e învechită rău.

    • Swing şi cu bărbaţi şi cu femei, să ne înţelegem, să n-o ardem cu jumătăţi de măsură. Şi legal, la ofiţerul stării civile, că de-aia plătim taxe şi impozite! :))))

      • Fluieratorul

        Ma gindeam mai degraba la o angajare de raspundere, ca sa nu se mai ofenseze nimeni. O tehnicalitate. Ca la adoptii. Fiecare sa fie liber sa ia in familie pe cine vrea. Daca citeste d. Cernea, poate-o preia.
        P.S. For the record, daca o sa vad vreodata asa ceva propus in vreun proiect de lege si dezbatut in parlamentul oricarei tari, o sa ma tavalesc in chinuri de ris…

  4. Fluieratorul

    Am inteles ca era vorba despre uniunile consensuale si legalizarea lor in fata legii, nu despre casatorie. Pentru mine exista o diferenta. Mare.
    Gesundheit!

  5. Wolfram

    Un citat din intervenţia dumneavoastră:

    “Fireşte, rămâne treaba statului de a veghea ca regulile de igienă socială, referitoare la gradele de rudenie şi vârstă să fie respectate. Dar mai departe nu e treaba statului să decidă în locul adultului responsabil alături de cine îşi poate acesta trăi viaţa. Repet, e o opinie personală.”

    Statul are şi nişte griji suplimentare (conform Codului Penal în vigoare), pe lîngă acelea menţionate, en passant, de dumneavoastră:

    1. Să pedepsească violatorii (Art. 197)
    2. Să pedepsească producătorii de materiale pornografice cu minori (Art. 198)
    3. Să pedepsească seducătorii (Art. 199)
    4. Să pedepsească Perversiunile sexuale săvîrşite în public (Art. 201)
    Notă: aici intră şi actele sexuale de tip necrofil, zoofil, ş.a.a., în cazul în care consumarea lor dă naştere unui scandal public.
    5. Să sancţioneze corupătorii sexuali (Art. 202)
    6. Să pedepsească hărţuitorii sexuali (Art. 203)

    Despre voaierism, exhibiţionism, nudism, despre POFTĂ, în general, nu mai spun nimic.

    Cît priveşte Art. 200 – care incrimina relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex -, statul a făcut o greşeală cînd l-a abrogat. Dacă homosexualitatea se va extinde precum o molimă (şi se va extinde!), atunci statul va dispărea.

    Statul, de vreme ce s-a proclamat “ocrotitorul familiei”, automat trebuie să favorizeze şi “perpetuarea speciei” – pe cale naturală. (Nici o aluzie la “scandalul ovulelor”.)

    Cît de normal se dezvoltă un copil adoptat de un cuplu fagot/dyke, evit să mă pronunţ.

    Vă citez din nou:

    “E o tâmpenie să judecăm oamenii în funcţie de ceea ce vor ei să f..ă. Chiar o porcărie.”

    Adîncă cugetare, nimic de zis. Păi, în acest caz, un cititor mai hîtru v-ar invita să vă deschideţi o Agenţie Matrimonială modernă – pe care să o promovaţi cu anunţuri de genul:

    “Faceţi cunoştinţă cu amanta calorifer (din cinci elemenţi) [I’m HOT!!]”; sau “Tînără scorbură de salcie, virgină, în vîrstă de şaizeci de ani, doresc să cunosc un mascul feroce, de pînă în 30 de ani, care adoră tranzitul păianjenilor cu cruce peste penis.”; sau “Ţeapă istorică, datînd de pe vremea lui Draculea, îmi caut jumătatea penetrabilă. Sunt expertă în a converti durerea extremă în plăcere extremă.”; sau “Creangă de mesteacăn, de origine ucraineană, asigur frecarea genitalelor lolitelor, în condiţii de maximă siguranţă.”; etc.

    V-aţi fi întrebuinţat prea serios dacă, în loc să-i asiguraţi pe cititori, aproape obsesiv, că “nu vă interesează subiectul”, aţi fi scris cîteva cuvinte despre dimensiunea transcendentă a actului sexual? Dar oare mai are vreo importanţă, metafizica sexualităţii, în lumea noastră desacralizată, în lumea sexului mecanic?

    Spune-mi cu cine/ce te împerechezi, ca să-ţi spun cine eşti!

    Întrucît copiii sînt dar de la Dumnezeu, ar trebui să nu vă fie deloc indiferent “cu cine şi-o pun”; respectiv, aceştia ar trebui educaţi în conformitate cu Legea Domnului. Ceea ce presupune nu doar o opţiune limpede exprimată din partea părinţilor, ci şi exemplul personal al acestora. Părinţi care, mai tîrziu, vor avea de dat socoteală Aceluia care le-a mijlocit Darul. Or, Voinţa Atotputernicului este clar dăltuită în Creaţia Sa (indirectă); în “Natură”: doar în cazuri patologice, doar temporar, animalele se simt atrase (sexual) de animale avînd acelaşi sex.

    Altcumva, nu îmi place “indiferenţa” dvs. studiată, premeditată. Se simte de la o poştă că are în ea ceva subversiv. Prefereţi să vă complaceţi în ambiguitate, în vag, în indecizie. Dvs., ca unul care “cunoaşteţi shit-ul”, ar trebui să ştiţi că indiferenţa este însăşi atitudine. Cine nu este cu Dumnezeu, e împotriva Lui. Iar dacă nu sînteţi împotriva Lui, atunci slujiţi-L: ca publicist, promovaţi-I Vrerea!

  6. “Aspectul religios, care se referă la cununia religioasă. Aici biserica are dreptul de a se cârmui conform propriei dogme.” Asta este un argument foarte puternic pentru casatoriile gay; si asa am ajuns eu, care sunt hetero, sa simt ca atata timp cat casatoriile gay nu sunt legale, si mie mi se incalca libertatea religioasa.
    Sa ma explic: Din punct de vedere religios, ma consider unitarian-universalista; si ocazional particip la slujbe in biserica respectiva. Foarte multe biserici unitarian-universaliste refuza sa oficieze casatorii; pana in momentul in care persoanele de acelasi sex vor avea acelasi drept legal sa se casatoreasca in bisericile noastre; ne opunem discriminarii. Si nu suntem singura religie pro-casatorii gay: mai sunt cateva ramuri ale crestinismului (liberal quakers, biserica episcopaliana din Scotia si inca vreo cativa), evreii reformati, o parte dintre buddhisti si marea majoritate a neo-paganilor/practicantilor new age).
    Inteleg perfect faptul ca ar fi abuziv ca, sa zicem, preotii ortodocsi sa fie obligati sa oficieze casatorii gay; dar la fel de abuziv este ca pastorilor unitarian-universalisti sa li se interzica; sau sa nu aiba valoare legala. Cand invoci liberatatea religioasa pentru a tine casatoriile gay in afara legii, ceea ce faci de fapt este sa afirmi ca unele religii sunt “mai religii” si merita mai multa consideratie decat altele. Daca vrei libertate religioasa, ai nevoie de o lege ca cea care a trecut acum in Marea Britanie: casattoriile gay sunt recunoscute legal; ce biserica vrea sa le oficieze poate; ce biserica nu vrea nu.
    Daca pe preotii ortodocsi ii deranjeaza casatoriile intre gay pentru ca contravin ortodoxiei, cel mult o solutie legala ar fi ca in momentul in care vrei sa te casatoresti cu o persoana de acelasi sex sa dai declaratie: subsemnatul Gogu Sacaz, in scopul casatoriei cu Gigi Martafoi, declar pe proprie raspundere ca nu sunt de religie ortodoxa; si prin acest act renunt la dreptul de a primi grijanie de Boboteaza”, gen. Daca esti ateu, agnostic sau venerezi Sufletul Lumii, de ce ar trebui sa te intereseze ca Biserica Ortodoxa vrea pe toata lumea hetero??Legile tarii trebuie sa fie pentru toata lumea, nu numai pentru ortodocsi.

    • De curiozitate – biserica unitarian-universalistă este o biserică creştină? Adică crede în Evanghelia lui Isus Hristos? Respectă Biblia? Care parte din Biblie? Noul Testament? Vechiul Testament? Amândouă? Nici una? Dacă respectă şi Vechiul Testament ca scriere revelată de Duhul Sfânt, ce părere are despre Leviticul 20:13? Îl ia în seamă? Îl ocoleşte? Îl ignoră? L-a scos de la tipar când a tipărit Biblia? Dacă ia în seamă Noul Testament, ce părere are despre Epsitola către Romani, capitolul 1 : 26-28? Îl ia în seamă? Îl ocoleşte? Îl ignoră? L-a scos de la tipar?
      Mulţumesc anticipat.

      • S-a desprins din crestinism la origine; dar in prezent nu este considerata crestina (desi un numar mic de persoane care aleg a participe la slujbele noastre se identifica ca fiind crestini- din cate stiu eu vreo 10-20%). Noi nu credem in nicio dogma religioasa propriu-zisa, si nu in conceptul de “scriere revelata”: credem, de exemplu, ca si Biblia, si Tora si Koranul sunt texte care contin intelepciune si pe care citindu-le putem sa crestem spiritual, dar care pana la urma trebuie luate in contextul lor istoric si care nu au un statut esentiaslmente diferit de, sa zicem, sonetele lui Shakespeare: la slujbele noastre se poate citi/discuta si una si alta.

        Pe de alta parte, exista si biseri cicrestine pro-gay; la intrebarea pe care ai pus-o ar fi interesant sa-ti raspunda, de exemplu, un Liberal Quaker sau cineva de la United Church of Christ; eu recunosc ca nu stiu exact cum interpreteaza din punct de vedere teologic; dar incerc sa ma documentez si revin.

      • Mulţumesc pentru răspuns. Aş fi curios, într-adevăr, să văd modul în care acele biserici “creştine” la care faci referire au decupat din Cartea Sfântă până ce au obţinut un colaj care să se potrivească ideilor (intereselor) lor.

      • Majoritatea bisericilor au “decupat” intr-un fel sau altul Cartea Sfanta; cate dintre ele mai considera, de exemplu, abominatie in ochii Domnului sa porti haine tesute din mai multe feluri de fire sau sa mananci creveti? (Apropo de Leviticul).

  7. @ Ralucahippie,

    … si asa am ajuns eu, care sunt hetero, sa simt ca atata timp cat casatoriile gay nu sunt legale, si mie mi se incalca libertatea religioasa.

    Brbrbrbrbrbr!😯
    Doamne, ce mai poţi să vrei?

  8. nu inteleg care ii fetisul homesexualilor vis-a-vis de casatorie.
    inteleg acorduri legale, in cazul morti sa se aleaga cu bunuri, dar mai departe nu inteleg.
    de ce casatorie? care in orice religie era hetero.
    asta ii marea problema a lumii in ziua de azi, ca nu poate nu stiu care sa si-o traga pe la spate cu acte.

  9. Der Prophet

    … und ich belehre euch über die Wahrheit aller Dinge.

    Toata lumea se inghesuie sa faca din (homo)sexualitate o tema a religiei. Eu, Profetul si Cainele Domnului, va spun ca religia crestina recomanda, dimpotriva, distantierea de sexualitate.

    “12. Fiindcă sunt fameni, care s-au născut aşa din pântecele maicii lor; sunt fameni, care au fost făcuţi fameni de oameni; şi sunt fameni, care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăţia cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta, să-l primească” (Sf. Evanghelie dupa Matei)

    Si nimeni nu poate spune ca a fost povatuit altfel !

    Voi, preacredinciosii ce degraba invocati religia, oricum n-ati vrut sa respectati paritatea 1:1 reomandata. Vi s-a parut neindestulatoare si netrebuincioasa, si ati ajuns sa va iubiti doar pe sine, sexul cu care obtineti bani si banii cu care obtineti sex.
    In mod cinstit nu puteti spune ca iubiti pe cineva.
    Hai, aratati-mi o femeie cinstita ! Hai, aratati-mi un barbat cinstit !
    Insa cand vine vorba sa scormoniti in rahat, sa dati cu pietre in altii … atunci sa va opreasca Dumnezeu !

    Dragostea ar fi trebuit sa fie frumoasa si nu este. Acum ca mai exista unii care-i mai gasesc un farmec, dar nu-s la fel ca voi … gata, i-am dibuit pe strambi ! Greu v-a fost …

  10. Discutia din Romania este absolut imbecila deoarece nu exista nicio miza adevarata. In SUA la mama capitalismului casatoria aduce cu sine adevarate privilegii. La noi cand te casatoresti iei un certificat portocaliu…

    Mai pe larg aici un punct de vedere

    http://quovadisromania.wordpress.com/2013/04/16/gay-marriage-in-romania/

  11. @ralucahippie: eu am explicaţie pentru bisericile care au renunţat la hainele ţesute dintr-un singur tip de ţesătură sau la acceptarea anumitor mâncăruri, sunt curios ce explicaţie au bisericile “creştine” care încearcă să unească prin taina cununiei, pecetluind cu Duhul Sfânt, un păcat pe care Dumnezeu nu încetează să-l înfiereze, în repetate rânduri, atât pe parcursul Vechiului Testament cât şi în Noul Testament.

COMENTEZI?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s