Ordinul naţional al micilor în rang de mâncător

Isprăvind marea construcţie europeană, cocoşii de la Bruxelles au băgat de seamă că marele proiect european, Europa unită, colosalul caltaboş euro-atlantic, târtiţa democraţiei, ridichea continentală s-a poticnit ( instituţional, desigur) în micul românilor. Ori era de neconceput ca măreaţa idee a lui Schuman să prindă cocoloaşe tocmai în cârnatul nudist al românaşilor. Cum pentru orice problemă există un colectiv de savanţi disponibili şi pentru marele impas măcelăresc al construcţiei europene s-a găsit un grup de înţelepţi, care după straşnică chibzuială a tras concluzia: “usturoiul ca usturoiul, deranjează la olfactivul europenesc, mai obişnuit cu odicolonul franţuzesc, dar cu bicarbonatul e deranj mare la unitatea Europei, monşer”. Şi a început marea zăpăceală.

Mai întâi s-au revoltat apărătorii tradiţiei milenare a ţâşnirilor pe pajişte cu grătarele, mâniaţi peste măsură că marea conspiraţie iudeo-masonică mondială a încercat să ascundă această mârşavă lovitură sub tot felul de mediocre diversiuni de tipul Roşia Montană sau al exploatării gazelor de şist. Multe poate accepta românul tradiţionalist, dar trei chestii sunt sfinte şi fără de ele nu se poate concepe existenţa fiinţei naţionale: înmormântarea fără colivă afumată cu tămâie, nunta fără încăierare şi spaţiul verde fără mici.

Stelişti, dinamovişti sau pepededişti, cetăţenii patriei au zvâcnit revoltaţi de amestecul Europei în maţul naţional. Ruşii ne-au lauat Basarabia, bulgarii ne-au ciordit Cadrilaterul, franţujii ni l-au luat pe Cioran, turcii pe Hagi şi nemţii ne-au luat şenghenu’ de la gură, dar până aici! Nimeni nu poate lua românului dreptul de a pune bicarbonat în hoiturile de orătănii!

Degeaba gem rafturile super-prăvăliilor şengheneze aciuate în necivilizata şi barbara Românie de minunăţii gastro-chimice! Până la mic, monşer! Românul s-a arătat docil şi a cumpărat disciplinat mezeluri nemţeşti injectate cu tot tabelul lui Mendeleev, legume olandeze cultivate ecologic în eprubete, vopsite doar cu acei coloranţi aprobaţi de UE şi stropite doar cu amestecuri chimice de elită, dulciuri pline de valoroşi nutrienţi, brânzeturi fine obţinute doar din alte brânzeturi maturate până mult dincolo de termenul de garanţie. Şi cum e el, românul, răsplătit acum? I se ia bunătatea de bicarbonat din mic! Asta deşi a acceptat resemnat coabitarea! Până aici, monşer!

Marea tulburare a pleznit România peste toate organele comunicării. Zarvă în presă, balamuc pe Facebook, revoluţie la Ploieşti şi răzmeriţă la Mizil! Până când să îndurăm tirania Bruxelles-ului, monşer? Până când? Câtă vreme să mai accepte măcelăria naţională obida evropinească? Ba ne e fugărit calul din măcelărie, ba ne e prigonit bicarbonatul din carnea tocată! Opinia publică, indiferentă la nimicuri precum regionalizarea aiurea în tramvai, s-a mobilizat exemplar, silindu-l astfel pe premier să iasă din reveria coabitării şi să declare că va lupta cu toate resursele sale de copilot pentru apărarea bicarbonatului naţional!

În semn de solidaritate, cei de la McDonalds au introdus în ofertă, pe termen limitat, varianta călcată pe spinare a micului patriotic, devenită, pe plexiglasul de la intrarea în drive-in, McMici. Nu ne lasă America la greu!

Români, fiţi patrioţi! Ieşiţi cu grătarele în stradă şi daţi o lecţie occidentului! Afumaţi ambasadele cu miros de mici! Acoperiţi-le maşinile cu număr diplomatic sub grămezi de bicarbonat! Până când? Ce mai urmează? Să ni-l ia şi pe Fuego?

Leave a comment

Filed under cacatul in arta, Camera de garda

0 responses to “Ordinul naţional al micilor în rang de mâncător

  1. Flamen Lupanaris

    Bre, ca veni vorba, io stiu ca micul de la turci vine. Traditie grea domle, bacshish, ciubuc si mic…

  2. dan

    UE, sa te fut in cur si’n gat, sa iti treaca de urat si poate te apuci de lucruri serioase!

  3. (C)Iocan

    Vezi? D-aia nu-i vor primi pe croaţi şi – mai târziu – pe sârbi în UE! Pentru că şi-au deghizat micii în cevapcici!
    Se pare că altu-i motivu’: mizeriile pe care europenii proprietari de prăvălii şi pe la noi, cu nume de răspântii, de fete şi numai, le strecoară cu savant tupeu în micul naţional…
    Cică ar fi interzisă vânzarea cărnii tocate, dacă operaţia nu se face în faţa clientului, prin prelucraea bucăţilor de carne alese în prealabil de muşteriul poftitor de mititei… Se pare că ar fi interzis să vândă pe post de carne de mici toate reziduurile rezultate din prelucraea cărnii, a coloranţilor, conservanţilor şi intensificatorilor de arome…
    Încă o dată: românu-i frate cu Carrefour-u’!

  4. Iisus suferi, muri și învie pentru ca noi să ne ocupăm de futilități d-astea, bre?

  5. In plus cretinii care se impiedica de mititei ,ar trebui sa stie, odata ca bicarbonatul este folosit si in patiserie ,praful de copt are si bicarbonatul,ca se foloseste si saruri de amoniu si vad ca dobitocii nu-i apuca sughitul.Germanii ar face bine sa renunte si la acidul folosit pentru a face spuma la bere ca si asta este un acid carbonic.Dar pentru linistirea “bizonului”care nu poate renunta la bicarbonat sa puna in pasta de mici un pahar de sifon sau apa minerala cu bule ca este exact ceea ce face nenorocitul de bicarbonat.In cazul si pentru snobii plini de bani sa puna un pahar de sampanie desi este foarte scump gazul care face bule fiind acelasi banal gaz carbonic.Eu cred ca cretinii care se leaga de micii nostri ar trebui sa fie sinucisi.Deci dracul nu e atat de negru cu cat cred birocratii de la UE.

  6. Deci io cre’ că dacă în prima de Paște era vreun supermarket deschis, ai noștri ca brazii ar fi fost acolo, pe felie. Sau au fost?
    Frica atavică de foame a intrat în conștiința națională. Lupul dacilor avea gura deschisă de foame, iar gaura de la drapel din opșnouă sigur reprezenta, în subconștient, golul imens din stomac.
    În paranteză fie spus, de-aia a câștigat mereu alegerile Mazăre. Mă rog, acum, că a săturat pulimea, a trecut la faza a doua, aia cu circul.

  7. Rabbi, am sa te zacasesc cu asupra de masura : nu se cade ca domnia ta, om cu doxa la cap si cu sart în vorba, sa graiesti asa de pripit si nesocotit despre coana Ioropa.
    Mai dentâi, musai este a pristavi ca nu micul iaste oprit a se vinde, ci numai bicarbonatul de sodiu pus în carnea tocata. Micul se poate vinde si cu alt agent de afânare bine-mersi. Dupa scandalul carnii de cal vânduta drept carne de vita, orice aditiv care anihieaza gustul carnii a fost pus la indexul chestiilor interzise în Europa(firesc 100%). România ar fi putut, ca sa nu pata pocinogul, în primul rând, sa participe la sedinta comitetului de experti si sa apere micul românesc, ceea ce nu a facut; dar apoi ne isterizam ca bolânzii ca ne interzice Ioropa micul, dar la sedinta la care se discuta problema guvernul României nici nu se sinchiseste sa participe – cum de altfe nu se sinchiseste sa participe la marea majoritate a comitetelor si comitiilor de la Bruxelles, Bruxelles pe care îl înjura apoi ca nu îl consulta la luarea deciziilor.

    Apoi, România ar fi putut cere (si obtine) o derogare de aplicare teritoriala (dar numai la intern), cu conditia sa fi participat la luarea deciziei. Neparticipând, durere mare pe gloata vaduvita de produsul traditional de 1 Mai.

    În fine, putea sa ceara (si a facut-o) o derogare materiala, pe ideea produsului de origine. Numa’ ca micu’ nu iaste numai românescu, ipak nu se stie daca osteneala tontomacilor va sa izbândeasca. Plus ca asta ar fi însemnat ca micul românesc cu bicarbonat se poate vinde în Ioropa (doar ar fi produs de origine controlata), ceea ce Ioropa nu mai vrea nici în ruptul capului.

    Deci cam prea pe scurtu si cu partinire scris-ai despre mici, Rabbi; pocinogul nu ne vine de la coana Ioropa. Ioropa nu mai vrea carne de câine vânduta drept miel si de cal drept vita, dar vina adasta la Voda Tonta în curte, care nechibzuit nu trimete pristavi si logofeti la cele curti, comitete si comitii la Bruxelles (desi Bruxelles-ul le deconteaza cheltuielile de transport). Unde nu-i cap, vai de picioare, dar vai si de stomahuri, pare-se.

    • Maitre, cred ca Rabbi voia sa atraga atentia asupra altui aspect abordand acest subiect.😉

      Altfel, toata tevatura cu carnea de cal denota cel putin rea vointa din partea merkaliotilor, ca sa ma exprim elegant.

      • Suntem, pe undeva, de acord.
        Eu, personal, ma mefiez (ca sa citez din clasici în viata) în coincidente, iar tevatura cu carnea de cal este o coincidenta. Totusi, deranjul si tapajul provocat de carnea de cal sunt autentice, deci mie îmi pare reactia Bruxelles-ului rezonabila. Nerezonabila mi se pare atitudinea Bucurestiului care, desi nu îsi trimite expertii în sanatate alimentara la Bruxelles, îsi permite sa critice deciziile luate prin absenteismul lor.

        În ceea ce priveste intentia lui Rabbi, suntem (iarasi) de acord, numa’ ca textul rabbinian (ha! ca v-am spart!) permite citiri pe diverse paliere, în diverse chei. Eu sunt mai rudimentar si neslefuit, am ales cheia de lectura cea mai evidenta, adica cea în care mesajul ar putea fi receptat de o masa de internauti avizi de opinii despre subiectul zilei, i.e. micul din burdihan. De-aia ma si basic un picut, da’ nu mult, ca face rau la feng-shui.

COMENTEZI?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s