Steaua, Gigi, UEFA şi sancţiunile

Ca să fie clar cum stăm, trebuie să amintesc că:

– nu sunt microbist;

– chiar şi atunci când medicamentele pe care trebuie să le consum au ca efecte secundare un subit vag interes pentru fotbal, în niciun caz nu sunt stelist;

– simpatia mea pentru Gigi e exprimabilă în fix aceleaşi cifre care descriu creşterea economică din timpul guvernărilor Boc, iar compasiunea pentru ce i se întâmplă e egală cu creşterea economică din mandatul Guvernului Ponta.

Lucrurile astea fiind lămurite putem trece la subiect. Subiectul cu curul mare fiind posibila sancţionare a clubului de fotbal Steaua de către UEFA, pentru boacănele comise de patronul puşcărios al Stelei. Există posibilitatea ca UEFA să decidă sancţionarea clubului de fotbal patronat de jijiu, putând merge până la excluderea din competiţiile europene. Ceea ce, hai să o spunem, ar fi încă o mare porcărie marca UEFA.

Avem, desigur, scandalul “valiza”, care nu mai trebuie povestit, e limpede pentru toată lumea ce s-a întâmplat acolo. Ceea ce a încercat Becali să facă acolo e o porcărie, chiar dacă, zice el, a încercat doar să-i motiveze pe ăia “ca să-şi apere corect şansele”, tot porcărie e. Aici n-avem nimic de comentat. Mai avem nişte interceptări, din care rezultă, în primul rând, că Becali şi Mititelu sunt doi dobitoci agramaţi. Dar şi că ăştia doi mânăreau meciuri şpăguind la arbitri. (Apropos, apărătorii dreptăţii de la deneaua Luluţei, nu au găsit potrivit să-l/-i cheme şi pe arbitrul/arbitrii pomeniţi în interceptări la o cafea rece şi o declaraţie cu veioza în ochi?) Până aici e clar şi n-avem ce comenta.

Toată isprava asta s-a întâmplat acum nişte ani buni, ca atare, dacă UEFA se simte mozolită de balele moralităţii ( deşi am sute de motive pentru a crede că lăbarii de la UEFA pot fi bănuiţi de orice, dar nu de moralitate) şi ţine să aplice o sancţiune, n-are decât să amendeze clubul, să-i facă o clismă cu acid de baterie patronului sau să-l tundă zero. Nu văd însă unde e justeţea în excluderea echipei dintr-o competiţie (pe mulţi bani!) în care jucătorii şi-au câştigat dreptul de a participa dând cu piciorul în beşic. Sigur, campionatul românesc e de rahat, patronii nişte tâmpiţi, suporterii nişte derbedei şi mai băgăm şi bicarbonat în mici. Dar echipa din 2013 ( în care nu cred că se regăseşte vreun baistruc de pe vremea “valizei”, ăia jucând acum pe la cinstite  echipe europene, nu-i aşa?) n-are nicio treabă cu porcăriile comise de Gigi acum nu ştiu câţi ani. Cum n-are legătură cu faptul că ăsta e cioban, zurliu, că în copilărie a băut ţuică pe ascuns, că a făcut bişniţă cu ţigări, că a violat lăcuste sau că se pişă pe colacul de la căcăstoare. Jucătorii ăştia, buni, răi, au câştigat un campionat, de rahat, aşa cum o fi el, deci şi-au obţinut dreptul de a merge mai departe într-o competiţie europeană.

Nu ştiu ce spun regulamentele UEFA, dar mă îndoiesc ca există acolo vreo prevedere care le cere oficialilor: fiţi bulangii! Aşa că, zic eu, o eventuală sancţionare a copiilor care acum au câştigat un campionat, pe muncă, doar pentru că, acum nişte ani, derbedeul lor de patron a făcut o porcărie e o mizerie. De fapt noi ne-am mai izbit de cretinismul regulamentelor fabricate de nişte ipocriţi, care mânăresc la greu competiţii, mişculează la arbitraje şi scot din pălărie medalii, la indicaţiile sponsorilor. La J.O. de la Sydney, Andreei Răducan i-a fost retrasă o medalie muncită şi meritată, deşi s-a constatat limpede că nu a trişat nicicum. Curtea de Arbitraj Sportiv a constatat atunci că medicamentele luate pentru a scăpa de o pârdalnică de răceală nu au avantajat-o nicicum, dar tot a menţinut decizia C.O.I. de retragere a medaliei. Copila fiind vinovată de faptul că nu a concurat cu mucii în barbă şi febră de 39 de grade, aşa cum au româncele obligaţia de a concura, când au ca adversare americance.