Valerică, şef la garderobă

Asta e exact genul  de ştire pe care, dacă încerci să o comentezi serios, pe ton grav, rişti să te faci de rahat. Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor (o, tempora…) i-a interzi unui deputat să vorbească de le tribuna Camerei, pe motiv că ăla n-avea sacou. Asta e ştirea.

Că ne-am pricopsit, după tusea Anastase, cu junghiul Zgonea e una. Că Zgonea e un cărturar subţire, gânditor de mare profunzime, promotor al becalismului în gândirea politică românească e alta. Că el trăieşte cu impresia greşită că dacă el e şef la deputaţi şi ăilalţi sunt simpli deputaţi, automat ăia devin subalternii lui … asta e cu totul şi cu totul altă zacuscă şi e de rahat.

Ca să ne înţelegem, Parlamentul este/ar trebui să fie o instituţie fundamentală pentru statul român. Admiţând asta nu putem să o ardem la infinit ca lăutarii şi să îi tot dăm din cobză că Parlamentul e instituţie şi e o minunăţie şi toţi tre’ să ne închinăm când trecem pe lângă el, ca babele când trec la trei staţii de biserică, dar în acelaşi timp să ne prefacem că nu băgăm de seamă că e populat cu tot felul de ciudate accidente ale evoluţiei. Că doar o instituţie nu poate supravieţui la infinit în marmelada abstracţiunii, ignorând în permanenţă guzganii care o populează. Aşa ajungem să ne închipuim că Preşedinţia e mişto, DNA e gigea, iar Curtea Constituţională e o minunăţie.

Acum, acceptând că instituţia în sine merită un anume respect, putem de asemenea admite că cei trimişi acolo ar face bine să fie primii care să o trateze cu respectul pe care ni-l pretind nouă. Şi asta ar putea începe cu îndeplinirea unor condiţii minime, de genul: tuns, spălat, tăiat unghii, extras gălbenuş din urechi, îmbrăcat decent. De acord. Totuşi, ca să nu facem foarte tare pe tâmpiţii, nu i-am votat pe ăia în funcţie de culoarea de la şosete. Nici sacourile nu le-am votat. Mda… acum naiba ştie ce şi de ce am votat, că nici de văzduhul gândirii nu e vorba în cazul celor mai mulţi dintre ei. În fine, ideea e că n-am votat bumbacul. Iar ciripitul la microfon e un drept al deputaţilor, care n-are nicio legătură cu fâşul în care se îmbracă. Nu mai adaug că nu există prevedere regulamentară care să-i dea lui Zgonea dreptul să facă pe şeful de sală de la Capşa.

Pe de altă parte e drept şi că un deputat care alege să vină la tribună în pantaloni de piele şi vestă asemenea poate câştiga simpatia unei minorităţi, dar se face de rahat în ochii celorlalţi, dar e treaba lui. Nu ştiu dacă ceea ce avea de flecărit la microfon deputatul certat de Zgonea era esenţial pentru patrie- foarte probabil nu. Asta oricum nu contează. Valerică nu e şef la garderobă.

Cum spuneam, democraţia, genetica şi blues-ul de acordeon şi ţambal ne-au pricopsit cu Zgonea. Becalist prima întâi. Organizator de mic dejunuri orotodoxe, pupător de icoane şi mare numărător de nasturi la sacou şi buline la cravată. Fix ceea ce reprezintă locul cel mai adânc al gândirii becaliste. Au trecut şase luni, mai avem trei ani şi şase luni. Urmează multă veselie.

Advertisements

5 Comments

Filed under cacatul in arta, Ptiu, Rabbi zice

5 responses to “Valerică, şef la garderobă

  1. VictorCh

    Vreo persoana cu functie relativ modesta, dar esentiala pt buna functionare a institutiilor artistice cu activitate de scena (teatru, opera, ateneu etc) – vreun FOARTE onorabil “sef de garderoba” (costumier), care probabil nu straluceste nici prin inteligenta creatoare / analitica, nici prin imaginatie – s-ar putea simti jignit de o asemenea comparatie implicita.

    “…i-a interzi unui deputat să vorbească de le tribuna Camerei, pe motiv că ăla n-avea sacou.”
    Exista vreo dispozitie (legala si/sau in regulamentul de ordine ionterioara al Parlamentului) care sa stipuleze conditii vestimentare care trebuiesc indeplinite de un parlamentar pt a putea lua cuvantul in sedinta? Daca da – individul avea dreptate sa ceara indeplinirea respectivei conditii. Daca nu…

    “…gânditor de mare profunzime…”
    Categoria “din putul gandirii”?

    “…impresia greşită că dacă el e şef la deputaţi şi ăilalţi sunt simpli deputaţi, automat ăia devin subalternii lui …”
    Bagsama ceva este in neregula SI cu gandirea mea: adica_cum, cei care au un sef nu sunt subordonatii (subalternii) acestuia? (N-ai decat sa schimbi titulatura pe care o acorzi ipochimenului, daca este “sef” este LIMPEDE ca ceilalti ii sunt subordonati. Sau nu?)
    (De acord cu ALTA idee: noi (eu personal) n-am “trimis” acolo prin votul meu / prin exercitarea dreptului de a nu vota un reprezentant al populatiei din “zona mea” (INCLUSIV al meu, indiferent daca eu sunt de acord cu asta sau nu) nici pt ca acesta sa faca pe seful pe acolo, dar nici ca sa fie “incalecat” – in virtutea jocurilor politice – de vreun coleg de-al sau (care n-are nici alta imputernicire / indreptatire, nici alte calitati / insarcinari decat el) care sa faca pe seful. Da’ asta ar trebui reglementat prin acel regulament de ordine interioara, de functionare a parlamentului: CINEVA – TRE’ sa pastreze totusi ordinea…)

    “…Parlamentul e instituţie şi e o minunăţie şi […] e populat cu tot felul de ciudate accidente ale evoluţiei.”
    Prima afirmatie este un truism, a doua afirmatie este adevarata si constituie dovada ca nu orice minune este benefica iar cea de a treia afirmatie nu este altceva decat un trist adevar contemporan romanesc.

    “… o instituţie nu poate supravieţui la infinit în marmelada abstracţiunii…”
    Esti dispus sa risti un pariu pe acest subiect? (Nu stiu cum o fi cu “infinitul”, dar cu o durata incomensurabila la scara efemerei noastre existente ca fiinte.)

    “…instituţia în sine merită un anume respect…”
    Institutia in sine, ca si concept ideatic abstract – poate (probabil).
    Institutia noastra sub a carei forma se concretizeaza ideea… DE CE ar merita respectul? CUM il justifica / indreptateste, CE merite are?

    “…cei trimişi acolo ar face bine să fie primii care să o trateze cu respectul pe care ni-l pretind nouă.”
    Este vechi adagiul: ca sa te respecte altii prima conditie este sa te respecti tu insuti.

    “…ar putea începe cu îndeplinirea unor condiţii minime, de genul: tuns, spălat, tăiat unghii, extras gălbenuş din urechi, îmbrăcat decent.”
    Adevarat – SI TOTUSI! Parca Moţul (odihneasca-se in pace) cânta ceva de genul “Nu conteaza cat de lung am părul / Mai mult conteaza CÂT si CUM gandesc”, si eu cu bucurie ma raliez acestei idei: ORICAND as prefera un parlamentar dezordonat, latos si unsuros, cu “doliu” sub unghii, imbracat neglijent si cu incaltamintea scalciata, dar care sa gandeasca impecabil (de corect SI altruist) cu gandul tot timpul la cei pe care ii reprezinta, decat un ipochimen ferchezuit “cum scrie la carte” care nu face nimic (ca sa nu mai spun de unul care face parca IN CONTRA noastra, a celor “multi si prosti”, doar pt el si-ai lui, cum pare sa fie cazul acum la noi).

    “…nu i-am votat pe ăia în funcţie de culoarea de la şosete. Nici sacourile nu le-am votat. Mda… acum naiba ştie ce şi de ce am votat, că nici de văzduhul gândirii nu e vorba în cazul celor mai mulţi dintre ei.”
    Vot bazat partial pe insuficienta cunoastere a situatiei / a persoanelor si in rest – vot emotional, nu rational, combinat cu disperarea lipsei unei alternative reale.

    “Urmează multă veselie.”
    Da-da! (Pe principiul “te bat pana razi”.)

    • sed lex

      D-le VictorCh, poate v-aţi trezit prost dispus. Nu-i nimic, ni se întîmplă tuturor, iar în astfel de momente, nu ne place nimic. Şi asta ar fi OK. Dar nu încercaţi în astfel de momente să faceţi analize pe text. Cele scrise de domnia voastră, nu au nici logică, nici urmor şi… nici gramatică. Iar autorul le are din plin. Încercaţi mai târziu, poate veţi înţelege.

      • VictorCh

        “…poate v-aţi trezit prost dispus.”
        Din pacate, in ultima vreme din-ce-in-ce mai des “ma trezesc prost dispus” (parte din motive de sanatate, parte din motive de varsta si de “hibe” asociate varstei – IN SPECIAL de degradare a memoriei / gandirii, asta PE LANGA vaz, PE LANGA auz etc).
        Pe bloguri cum este acesta intru tocmai pt a-mi remedia proasta dispozitie prin terapie cu estetica si cu normalitate a gandirii.

        “…în astfel de momente, nu ne place nimic.”
        DEPARTE de a nu-mi placea NIMIC, mie personal imi place – chiar FOARTE mult – spre ex ACEST blog. (Mai probabil este sa nu fi gasit modalitate de exprimare a acestui fapt intr-un mod corect si care sa nu poata fi inteles gresit.)

        “…nu încercaţi în astfel de momente să faceţi analize pe text.”
        Nu incerc, pacatele mele. Este doar o deformatie profesionala, caci INDELUNG timp am avut o indeletnicire care presupunea in primul rand descoperirea (in scopul eliminarii) a greselilor de coerenta – iar acum o fac fara sa vreau chiar si cand nu este cazul. (Cea mai proasta parte este ca daca gasesc asemenea greseli apoi “nu ma tace dr(Biiip!)ul”, nu reusesc sa le tin pt mine, ci “le dau drumul pe teava”…)

        “…nici logică, nici urmor şi… nici gramatică.”
        De “scaparile” in privinta logicii numa’ ce m-am plans si eu mai sus (sper totusi sa nu fie – INCA – prea dese si prea grave), iar umorul… ca si gusturile, este (in opinia mea) o foarte subiectiva chestiune de interpretare (atat existenta sa cat si modalitatea sa de manifestare).
        Cat despre gramatica si ortografie (si vocabular si sintaxa etc) – cu exceptia inerentelor erori de tastare* (nu sunt foarte indemanatic cu tastatura (si de aceea imi mai apar semne lipsa, sau eventual semne gresite, sau semne suplimentare inutile – eventual dublari de semne – si NICI timp / energie / rabdare sa-mi corectez cu-de-amanuntul textul inainte de publicare nu prea am) – eu avusesem (dimpotriva) impresia ca scriu relativ corect. Ti-as fi recunoscator daca mi-ai si prezenta lista greselilor gramaticale (si/sau ortografice) pe care le-as fi comis (eventual insotita si de explicatii referitoare la fiecare greseala, pt cazul ca as fi suficient de obtuz incat sa nu inteleg “din prima”, eu “cu mintea mea”, in CE anume consta greseala remarcata), ca sa pot evita pe viitor respectivele greseli (si – bineinteles, ca romanul – sa fac altele proaspete).
        * Dealtfel, constat ca de erori de tastare nu esti scutit nici dumneata, nici macar in ACEST comentariu in care ma “probozesti” pe mine: “urmor” (in chiar citatul cu care incepe acest paragraf).

        “…autorul le are din plin.”
        Sunt EXACT de aceeasi parere, EXACT ACESTA si este motivul pt care intru aici. (Daca incerc sa atrag atentia asupra detaliilor care mi se par incorecte / nepotrivite, asta nu inseamna ca nu apreciez la superlativ restul textului. Dimpotriva: daca textul mi s-ar fi parut fara valoare, DE CE sa-mi fi “batut capul” sa incerc sa corectez detaliile? Ca sa ameliorez o valoare nula?)

        “Încercaţi mai târziu…”
        ASA am de gand sa fac.

        “…poate veţi înţelege.”
        SPER CA DA!

  2. Corson

    A’ta e’te!
    Daca Valerica nu are nevoie sa numere ca Roberta, face si Domnia Sa ce-l poate mintea. Care ride la urma. Urma scapa turma. Si ultimul stinge lumina.

    Hai, sa n-i te tina YHWH, rabi!

  3. Un mediocru cu un IQ la limita,fara bun simt si nici a umorului.Obedienta fata de Ponta si de scelerat il particularizeaza.Cand are de-a face cu un tip cu “cojones”se face mic si tace.Te pomenesti ca nici cravata n-a avut alesul , de i-a facut observatie ?!

COMENTEZI?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s