Lili – viaţă lejeră şi vacanţe

Pe Patapievici nu-l înghiţeam oricum. Pentru că tot nu m-am lămurit cum e cu “căpitanul Soare”, cum a fost el, HRP, dizident în baie, când nu-l deranja nimeni. Pentru că n-am priceput cum a ajuns el la CNSAS, deşi legea interzicea explicit foştilor membri PCR să facă parte din colegiu. Cum au circulat anumite dosare pe când era el acolo. Pentru că, pe scurt, ca să n-o mai lungim, nu mă încântă teribil poneii roz, cu sau fără zvastică pe buci. Că e băsist nu m-a deranjat. Fiecare cu opţiunile lui. Că e băsist pe foloase, nici asta nu m-a deranjat – doar se zice că asta e cea mai veche meserie.

Pe urmă a venit Marga. La ICR, că despre el vorbim. Atât de des mi s-a repetat că Marga e un intelectual subţire, cu temelie, competent ce nu s-a pomenit, că am ajuns s-o cred. Mai era şi intelectual ne-băsist aşa că asta ţinea loc de charismă. Ca intelectual integru, subţire şi nebăsist, a trecut şi el prin tot felul de comitete şi comiţii. La ICR a venit de la Ministerul de externe, unde tocmai reuşise să obţină pudră de rahat. A stat el la ICR, unde a reuşit să implementeze tehnologia de pasteurizare şi transformare a rahatului în praf, pe urma i-au dat ăştia papucii şi au decis să dea institutul pe mâna lu’ Lili. Adică Lilian Zamfiroiu.

Nu mă număr printre talibanii care au pretenţia ca aşezămintele de cultură să fie conduse de oameni de cultură. Nici ca, în general, instituţiile să fie conduse de oameni care au legătură cu domeniul de activitate al acelor instituţii. Adică e foarte sănătos ca la agricultură să pui un metalurgist, comunicaţiile să fie conduse de un logoped, eventual ministerul apărării poate fi condus de un inginer specialist în sudură, iar sănătatea… acolo e deja un contabil, deci suntem ok. După regula asta cred că e bine pentru sistemul limfatic dacă la Muzeul Naţional de Istorie punem un zootehnist, la Muzeul Naţional de Artă aducem un silvicultor, iar la Muzeul Literaturii un ospătar. La ICR suntem rezolvaţi, am adus un bou.

Să fiu iertat, dar în cazul de faţă “bou” nu funcţionează ca o insultă, ci reprezintă o modalitate eficientă de a descrie anvergura intelectuală a personagiului. Pentru argumentaţie mă servesc de un recent interviu apărut în “Adevărul.

Când eram mic nu aveam în cap să mă orientez spre ştiinţele umaniste. Dimpotrivă. Îmi plăcea să meşteresc, să bricolez. Mă simţeam mai atras de lucrurile practice. Dar, pentru că mama era directoare şi profesoară de limba română la şcoala din Câineni – Vâlcea, a reuşit să mă atragă spre zona asta. Mi-a spus că viaţa de profesor e mai lejeră, că ai vacanţă…

Aşa începe interviul cu ilustrul şef al ICR, în epoca de împliniri măreţe a lui Ponta. Aflăm astfel cum junele Lili şi-a scrutat dinlăuntrul şi astfel şi-a descoperit vocaţia. Lui îi plăcea să bricoleze (deh, copii!), dar viaţa lejeră şi vacanţele reprezintă argumente cu care nu poţi pentru ca să te pui, monşer. Vacanţa bate traforajul, în orice sistem de valori!

Apoi urmează momentul în care Lilian ne dezvăluie despre complexele sale frământări interioare, despre neîmpăcarea cu sine care macină orice intelectual, despre…

Mă rog…, Iaşiul…, Eminescu, Veronica Micle. Eram la vârsta când eram atras de chestiuni de felul acesta. Şi apoi, mama făcuse facultatea la Iaşi. Am mai încercat o dată, anul următor, tot la Iaşi, dar la fără frecvenţă. Din păcate, am picat primul sub linie. Se poate verifica în arhive, în 1982. Asta m-a ambiţionat mai mult. M-am dedicat mai mult procesului de învăţare.

Deci “chestiunile” Eminescu şi Veronica. Tulburător. Şi mai tulburător e că omul s-a “dedicat procesului de învăţare” după ce a picat de câteva ori, inclusiv la fără frecvenţă ( formă de învăţământ, care, alături de seral, era dedicată elitelor). Devoţiunea pentru procesul de învăţare se manifesta în schimbul de noapte, când funcţiona ca muncitor, categoria I bază, la Oltchim, unde…

Eu am terminat Liceul Industrial numărul 4, care pregătea muncitori pentru Oltchim. Lucram în schimburi. Intram la 10 seara – ieşeam la 6 dimineaţa. Până la două noaptea învăţam. Scriam comentarii de diverşi autori ai literaturii române pe sulurile diagramelor de control. Nu vreau să se înţeleagă că intram la serviciu şi stăteam degeaba. Nu, chiar mi-am făcut job-ul cât am fost acolo.

Acum să nu fim ticăloşi. Şi Iisus a început ca ajutor de tâmplar. E drept, nu scria comentarii în schimbul de noapte şi nici nu socotea că acolo avea un “job”. În fine, ca să nu insistăm prea mult pe opera de tinereţe a marelui cărturar mai reţinem că:

Nu-mi vedeam cursul vieţii fără facultate. De data asta, am optat pentru Bucureşti, dar a fost un mic accident şi acolo. Am greşit prin hiperexactitudine la un exerciţiu de gramatică, era povestea aia cu fraza împărţită în propoziţii. Eu am dus judecata la extrem. Şi unde gramatica era punctul meu forte, am luat nota cea mai mică: 7.50.

Se poate remarca pregătirea filologică din folosirea îndrăzneaţă a a termenului “hiperexactitudine”, un cuvânt inaccesibil maselor. Important e că omul ajunsese la faza la care îşi putea mărturisi “sunt singurul student din comuna Câineni”.

Vă las bucuria de a descoperi, în interviul din “Adevărul”, despre felul în care funcţiona junele comunist Zamfiroiu şi despre amănuntul că, din postura de turnător la secu, nu-şi turna decât profesorii. Exerciţiul acesta de onestitate al personagiului ar trebui să vă convingă de ce am zis “bou” pentru a-l descrie. Oricum, el n-a colaborat cu securitatea. Doar a turnat acolo. Adică a stat de vorbă. Aşa cum, cu candoare mărturiseşte boul, făce şi Manolescu:

Asta îmi aminteşte de o discuţie dintre Nicolae Manolescu şi Theodor Stolojan. Domnul Manolescu l-a întrebat: “Domnule Stolojan, aţi avut de-a face cu Securitatea?”. Stolojan a zis: “Nu”. La care domnul Manolescu a spus: “Daţi-mi voie să pun sub semnul întrebării. Eu însumi am avut de-a face cu Securitatea. M-au chemat. Am stat de vorbă cu ei, ne-am întâlnit, colo sau colo. Dar n-am colaborat”

Cum n-am păsărica asta legată de colaborarea cu securitatea, nu insist. Cum spuneam, nu vreau să vă răpesc bucuria de a citi întregul interviu, care e halucinant, supra-realist, aşa că hai să vedem cum a fost paraşutată bio-entitatea asta la ICR:

Dacă toată discuţia s-a purtat în spiritul sincerităţii, de ce aş coti-o acuma de la sinceritate? Şi pe mine m-a surprins. De unde până unde? M-a sunat şi pe mine cineva într-o dimineaţă, să-mi spună: „Bă, auzi, am auzit că vor ăştia să te pună preşedinte la ICR. Hă, hă, hă, ce glumă!”. Eu: „Hai, bă, mă iei cu glume din astea?”. Zice: „Da, mi-a zis şi mie cineva, dar îţi dai seama că îţi trebuie susţinere puternică, şi tu de unde?”. Abia pe la zece şi ceva am primit un telefon prin care am fost invitat să vin la Bucureşti, să mă întâlnesc cu liderii coaliţiei. Nu mi s-a spus la telefon de ce.

S-a reţinut cum funcţionează şmecheria? Acum aflaţi ce ambiţii are ăsta:

Până când voi reuşi să scot această instituţie de sub imaginea că ar fi o instituţie supusă vânturilor politice. Cultura română nu are culoare politică.

Aţi înţeles ce vrea să facă Lili? Adică boul paraşutat politic, după întâlnirea cu “liderii coaliţiei”, ca să mă rezum doar la ce spune el nu şi la ceea ce mai ştiu eu. Vrea să depolitizeze o instituţie unde el a fost numit politic!

Deja m-am lungit mai mult decât îmi propusesem. Iar personajul nu merită atâta cheltuială de cuvinte. Merită, se pare, alte cheltuieli, de la buget, pentru a-şi îndeplini vocaţia – viaţă lejeră şi vacanţe. Chit că nu o face ca profesor. În vremea asta cultura română se lupta cu mizeria şi mediocritatea. Vivat Cultura română!

Ne aflăm la un an de la începutul guvernării Ponta şi Lilian e şef la ICR.

ând eram mic nu aveam în cap să mă orientez spre ştiinţele umaniste. Dimpotrivă. Îmi plăcea să meşteresc, să bricolez. Mă simţeam mai atras de lucrurile practice. Dar, pentru că mama era directoare şi profesoară de limba română la şcoala din Câineni – Vâlcea, a reuşit să mă atragă spre zona asta. Mi-a spus că viaţa de profesor e mai lejeră, că ai vacanţă…Citeste mai mult: adev.ro/mq0fea
Când eram mic nu aveam în cap să mă orientez spre ştiinţele umaniste. Dimpotrivă. Îmi plăcea să meşteresc, să bricolez. Mă simţeam mai atras de lucrurile practice. Dar, pentru că mama era directoare şi profesoară de limba română la şcoala din Câineni – Vâlcea, a reuşit să mă atragă spre zona asta. Mi-a spus că viaţa de profesor e mai lejeră, că ai vacanţă…Citeste mai mult: adev.ro/mq0fea
Când eram mic nu aveam în cap să mă orientez spre ştiinţele umaniste. Dimpotrivă. Îmi plăcea să meşteresc, să bricolez. Mă simţeam mai atras de lucrurile practice. Dar, pentru că mama era directoare şi profesoară de limba română la şcoala din Câineni – Vâlcea, a reuşit să mă atragă spre zona asta. Mi-a spus că viaţa de profesor e mai lejeră, că ai vacanţă…Citeste mai mult: adev.ro/mq0fea
Când eram mic nu aveam în cap să mă orientez spre ştiinţele umaniste. Dimpotrivă. Îmi plăcea să meşteresc, să bricolez. Mă simţeam mai atras de lucrurile practice. Dar, pentru că mama era directoare şi profesoară de limba română la şcoala din Câineni – Vâlcea, a reuşit să mă atragă spre zona asta. Mi-a spus că viaţa de profesor e mai lejeră, că ai vacanţă…Citeste mai mult: adev.ro/mq0fea
Când eram mic nu aveam în cap să mă orientez spre ştiinţele umaniste. Dimpotrivă. Îmi plăcea să meşteresc, să bricolez. Mă simţeam mai atras de lucrurile practice. Dar, pentru că mama era directoare şi profesoară de limba română la şcoala din Câineni – Vâlcea, a reuşit să mă atragă spre zona asta. Mi-a spus că viaţa de profesor e mai lejeră, că ai vacanţă…Citeste mai mult: adev.ro/mq0fea

6 Comments

Filed under cacatul in arta, Camera de garda, Rabbi zice

6 responses to “Lili – viaţă lejeră şi vacanţe

  1. Monica M

    Bou, bou dar hiper descurcaret!

  2. ANONIMUS

    Cand am auzit de anonimul domn “Lili” ca a fost uns la ICR si ca era un fel de adjunct la UNESCO am pariat ca tipul este un agent secret adanc conspirat care-si urmarea seful din partea “serviciilor secrete”.N-am gresit si desi m-am gandit ca Dl.Marga o fi dat afara din greseala si lipsa de tact vreo fasneata din reteaua “serpariei”,schimbarea cu asemenea ipochimen cu ochi albastri o fi linistit serviciile secrete ca nu se mai fac greseli impardonabile.Ca in marea desteptaciune a conducerii guvernului au ales un pseudointelectual cu o instructie precara si un IQ cu punctajul format din doua cifre este de-a dreptul genial pentruca “geniile intelectualitatii romane “sa nu se gelozeasca pentruca in cazul unui adevarat “Candid”,nu e cazul.Faptul ca Serviciile secrete sunt conduse de persoane necultivate dar buni executanti ,obedienti , este explicabil cand niste badarani inculti si neeeducati dar suspusi nu au nevoie de niste tipi mai inteligenti decat ei care sa faca complexe de inferioritate.In cazul sceleratului se vede de la distanta.

  3. Fluieratorul

    Lili, baiat orientat, e un diamant pe diadema valorilor romanesti contemporane. N-a primit decit confirmarea pe care o merita. Cineva ca si el l-a numit. Astia sint oamenii ridicati dupa generatia activistilor: prostii “nostri”.

  4. VictorCh

    “…legea interzicea explicit foştilor membri PCR să facă parte din colegiu.”
    Eu nu cunosc textul legii. Esti SIGUR ca legea interzice asta fostilor MEMBRI ai PCR, nu doar fostilor activisti? (Habar n-am (si NICI nu ma intereseaza) daca ipochimenul in discutie n-o fi fost cumva SI “asa ceva”, eu aici comentez doar afirmatia din fraza dumitale, asa cum ai formulat-o.)

    “…reuşise să obţină pudră de rahat.”
    SUPERB de inedita reformularea banalei exprimari “a facut rahatul praf”!

    “…au pretenţia ca aşezămintele de cultură să fie conduse de oameni de cultură.”
    MA-ARE tampenie ideea asta! Avand in vedere lipsa pregatirii de specialitate SI lipsa unei prealabile examinari a calitatilor administrative innascute la persoana care urmeaza sa fie numita pe post (deci incertitudinea posedarii de catre aceasta a unor calitati de administrator / conducator), nu e de mirare felul in care sunt conduse majoritatea institutiilor noastre. (Cate una ici-colo o mai fi condusa SI bine, ca doar nu se da NICI examen pt imbecilitate la candidarea pe post, si intamplarea o mai fi facand, in mod aleator, sa mai ajunga pe cate vreun asemenea post SI cate-un individ corespunzator). Ideea imi pare la fel de… inadecvata SI atunci cand se refera la conducerea (la conducerea GENERALA, nu la cea specifica, profesionala, a) altor institutii – spitalelor de catre medici / a institutiilor de invatamant de catre cadre didactice / etc.
    Mie mi s-ar parea mai normal ca acea conducere sa fie asumata de catre un bun (intuitiv sau prin pregatire) administrator care sa stie sa relationeze cu oamenii din subordine, sa stie (si sa reuseasca) sa-si aleaga consilieri de specialitate (absolut necesari, in viziunea mea) bine pregatiti (cunoscatori), integri si binevoitori si sa tina echilibrul intre (pe de o parte) exigentele profesionale din institutia pe care o conduce si (pe de alta parte) procurarea / gestionarea / administrarea resurselor necesare (in cantitatea si de calitatea DISPONIBILE, nu cele dorite) (resurse umane / materiale / etc) ale acesteia etc. (Cred ca nu este cazul nici de privat profesorii de materialele didactice absolut necesare sau chirurgii de trusele medicale specifice, dar nici de facut risipa cu acestea, in acest fel autorizand indirect nepasarea fata de irosirea resurselor si/sau dotarea gratuita a cabinetelor private ale respectivilor profesionisti.)

    “Nici ca, în general, instituţiile să fie conduse de oameni care au legătură cu domeniul de activitate al acelor instituţii.”
    Hai sa nu sarim peste cal: LEGATURA CU domeniul de activitate nu are CUM sa nu aiba conducatorul institutiei (nu fara sa “dezbrace” institutia de caracteristicile care au facut necesara infiintarea acesteia, daca nu-l intereseaza DECAT administrarea EFICIENTA), iar (in opinia mea) eventuala posedare SI a unor calitati “de specialitate” (eventual chiar pregatire – poate chiar superioara – in domeniu) este doar INSUFICIENTA pt numirea in acea functie a respectivului candidat, nu (in mod normal) ii si interzice (implicit) acestuia accesul in respectiva functie chiar daca acesta are SI calitati de administrator / lider. (Sau n-am inteles eu corect ideea pe care o exprimasesi?)

    “…e foarte sănătos ca la agricultură să pui un metalurgist, comunicaţiile să fie conduse de un logoped, eventual ministerul apărării poate fi condus de un inginer specialist în sudură, iar sănătatea… acolo e deja un contabil, deci suntem ok.”
    NNN-NU, in opinia mea nu este asa – STRICT ACEST mod de a proceda este (dupa parerea mea) o solutie mai proasta chiar si decat cea actuala (acuma conducatorii – de specialitate fiind – macar stiu ce resurse ar fi necesare, chiar daca nu stiu SI cum sa le asigure / gestioneze / administreze.
    Necesar (in opinia mea) ar fi doar posedarea unor bune calitati (innascute sau dobandite, educate) de conducere / administrare, fara sa mai conteze prea mult* domeniul in care candidatul la postul de conducator si-a facut pregatirea de specialitate “de baza” (daca acest domeniu este ALTUL decat administratia).
    * Poate ca totusi existenta SI a unei pregatiri (cat mai inalte) “de specialitate” in domeniul in care functioneaza institutia pe care ar urma sa o conduca ar putea sa fie chiar considerata un atu suplimentar, eu PARCA totusi as prefera (spre ex) la conducerea unui spital pe un cetatean care PE LANGA posedarea unor solide calitati de administrator (conditie sine-qua-non, eliminatorie, ne-negociabila) ARE totusi SI cunostinte medicale.

    “…în cazul de faţă “bou” nu funcţionează ca o insultă…”
    Insulta la adresa CUI? (CINE crezi ca ar fi cazul sa se simta insultat de comparatia implicita – ipochimenul SAU boul (care – chiar daca nu straluceste prin inteligenta – macar este o fiinta muncitoare, cuminte, rabdurie, ascultatoare)?)

    “…“hiperexactitudine”, un cuvânt inaccesibil maselor.”
    CE stii dumneata, maestre? “Hipercorectitudine” este un cuvant PREA banal, aproape vulgar, care nu poate candida pt functia de punere in valoare a cunostintelor omului (daca-mi permiti pentru ca sa-i spun asa)…

    “…n-am păsărica asta legată de colaborarea cu securitatea…”
    Bagsama nici dumneata personal, nici cineva din familia dumitale apropiata (parinti, unchi, bunici etc) (sau din familia apropiata a sotiei, sau a vreunui bun prieten) n-ati avut de suferit (direct, personal) pe baza urmarilor unor asemenea “nevinovate conversatii” cu cei de la Securitate a vreunuia dintre cei pe care ii considerati apropiati voua…

    “Vrea să depolitizeze o instituţie unde el a fost numit politic!”
    BA PARDON! DE UNDE ai tras dumneata concluzia ca ASTA ar vrea? IA mai reciteste inca o data, te rog, textul pe care DUMNEATA l-ai citat – cetateanul afirmase limpede si raspicat ca scopul lui este ca corecteze IMAGINEA institutiei, fara sa fi facut absolut nici o referire la modul in care aceasta functioneaza…

  5. silicon_v

    Nene, las-o dracu cu “nu stiu cum e cu dizidenta lui Patapievici”. Cauta pe net si vezi ca omul asta a fost saltat in decembrie 89 si batut bine la Jilava, asteptand sa vada daca o sa moara sau o sa traiasca. Macar un minim respect sa ai pentru atata lucru, nu discutam aici de Marga sau Lilian, care au profitat cat au putut de regimul comunist. Iar cu “folosele” lui Patapievici, mai bine lipsa: castigurile salariale la ICR au fost mereu sub castigurile din drepturi de autor, iar “premiul cel mare” a venit la sfarsit: omul e agresat, scuipat si injurat pe strada in mod frecvent. Asa a aflat poporul la antene, ca e fascist, basist, pornograf si isi bate jos de Dumnezeu si de neamul romanesc.

    Incearca macar sa privesti cu mintea limpede, ca nu te vad Ciuvica. Patapievici nu avea niciun cuvant de spus privind ce anume se promoveaza. El si echipa de conducere a creat acest system. Existau la fiecare proiect echipe de experti, de multe ori straini, care stabileau ce anume se promoveaza, asta ca sa aiba success in afara. Nu depindea in niciun fel de el ca apare un ponei roz in expozitie sau nu. Si asa era bine. Tot asa au fost tradusi si promovati Alina Mungiu Pippidi sau Varujean Vosganian sau Tanase Stelian. Sau teatrul condus de Mircea Diaconu. Adica oameni aflati de partea cealalta a baricadei politice, asa cum vezi tu lucrurile acum. Asa au stability comisiile de experti, de multe ori lucrand incrucisat.

    Repet, incearca sa treci de simpatiile si antipatiile politice si sa vezi macar momentul 89. E ca o hartie de turnesol. E valabil si pentru oameni precum Florin Iaru sau Varujan Vosganian, care au trecut in 89 prin momente similare

    Pot sa fiu de accord sau nu cu parerile si actiunile lor politice, dar nu pot sa uit ce au facut oamenii astia in 89 si asta imi impune un minim respect. In decembrie 89, adica atunci cand cea mai mare partea a poporului cam tremura in izmene.

  6. Veritas

    ” Mama era directoare si..”, apoi ” mama facuse facultatea la..”…cati ani are dragalasul, ca vad ca nu e inca intarcat? Pe langa ca nu are ce cauta la ICR…

COMENTEZI?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s