O vorbă, cândva

Cândva, un prieten, odihnească-se în pace, mi-a spus asta:

Prietenii, dragule, sunt cei care îţi sunt alături la greu, te pălmuiesc atunci când o iei razna şi te strigă atunci când te pierzi, nu cei care îţi poartă sicriul pe umeri, către cimitir.

Şi am notat-o, ca să nu o uit.

9 Comments

Filed under Rabbi zice

9 responses to “O vorbă, cândva

  1. sed lex

    Un prieten bun, un pahar de vin vechi.. Două lucruri, pe care nu pot să mi le permit prea des…

  2. VictorCh

    Partea cu “Asa da” o consider corespunzatoare si-‘mi place, dar nu-mi mai place termenul de comparatie, partea cu “Asa nu” din final. (As fi considerat preferabila pana si o platitudine de genul “cei care “iti canta in struna” chiar si cand gresesti”.)

  3. Mihai Hristea

    Te voi striga atunci cand te pierzi, te voi palmui atunci cand o iei razna si, mai ales, iti voi fi alaturi la greu – ceea ce sper sa fie reciproc si sa-mi accepti invitatia la nunta.😉

    PS
    Vorbim in particular.🙂

    • VictorCh

      “Casa de piatra” din partea unui necunoscut binevoitor si induiosat!
      (“…Cati maci sunt prin livezi / Atatia ani la miri urez / Si-un prinţ la anul, bland si mic / Sa creasca mare si voinic / Iar noi – sa mai jucam un pic / Si la botez!”)

    • mary_lou

      Casă de piatră, Mihai!🙂

      • Mihai Hristea

        @Mary Lou si @Victor
        Multumesc!
        Si daca aveti chef de chef v-astept cu drag la paranghelie.😉

      • VictorCh

        Multumesc pt invitatie! (Vezi ca (pt mary_lou, dac’-o fi amatoare si-o putea) n-ai mentionat nici data, ora si locul evenimentului, nici vreo modalitate de contactare “in privat”. Sau poate ca dumneaei este “la curent” cu evenimentul?)
        Probabil ca as participa (MACAR “de pe margine”, că mare chefliu nu mai sunt de MULTI ani, probabil dinaintea nasterii dumitale) ca sa-mi hranesc nitel mentionata duiosie (melancolica), DAR nu numai ca sunt un “amarastean” timisorean, si nu numai ca sunt deja bosorog, da’ mai SI “dispun” de o sanatate care-mi face probleme, astfel incat NICI VORBA nu poa’ sa fie de un drum de multe ore (chiar daca “mi l-as putea permite” (pecuniar), ceea ce nu este cazul). (Si-apoi… cu cat trece timpul, mi se tot accentueaza o trasatura de tip mizantropic: ma simt tot mai bine “acasa la mine” si tot mai… “ne-la-locul meu” printre “lume”…)

      • Deocamdata lucram la organizare – cand vom sti ce si cum exact, vom gasi si modalitati de-a comunica toate cele.😉
        Oricum, am inteles ca dvs. va e mai dificil, asa ca va multumesc pentru urari si gandurile bune – poate, candva, prin Timisoara fiind, vom putea schimba niscai impresii la o bere sau o cafea.🙂

      • VictorCh

        Cu tot dragul! Astept!

COMENTEZI?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s