Poveste fără sfârşit

În lumea aceea stranie, stăpânită de oameni, se afla o ţară.

În ţara aceea, undeva, se afla un ţinut.

În ţinutul acela se afla un cătun.

La margine cătunului exista o pădure.

La marginea pădurii aceleia se afla o căsuţă prăpădită.

Căsuţa de la marginea pădurii avea doar două odăi.

În una dintre odăi, mică şi întunecată, aproape e fereastră era un scrin.

În scrinul acela, pe care nimeni nu-l mai deschisese de multă vreme, era un plic.

În plic se afla o scrisoare.

Scrisoarea începea astfel:

“În lumea aceea stranie, stăpânită de oameni, se afla o ţară…”

 

 

În povestea aceasta nu apare, aţi observat desigur, niciun om. Apar însă urmele oamenilor. Case, odăi, cuvinte. Oameni nu apar. De aceea e o poveste fără de sfârşit.

Advertisements

2 Comments

Filed under Portrete

2 responses to “Poveste fără sfârşit

  1. mary_lou

    Dar povestea este pentru oameni!

  2. Si in povestea aceasta apare un om minunat si o lume plina de rezonanta!

COMENTEZI?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s