În lumea aceea stranie, stăpânită de oameni, se afla o ţară.
În ţara aceea, undeva, se afla un ţinut.
În ţinutul acela se afla un cătun.
La margine cătunului exista o pădure.
La marginea pădurii aceleia se afla o căsuţă prăpădită.
Căsuţa de la marginea pădurii avea doar două odăi.
În una dintre odăi, mică şi întunecată, aproape e fereastră era un scrin.
În scrinul acela, pe care nimeni nu-l mai deschisese de multă vreme, era un plic.
În plic se afla o scrisoare.
Scrisoarea începea astfel:
“În lumea aceea stranie, stăpânită de oameni, se afla o ţară…”
În povestea aceasta nu apare, aţi observat desigur, niciun om. Apar însă urmele oamenilor. Case, odăi, cuvinte. Oameni nu apar. De aceea e o poveste fără de sfârşit.
Moshe Mordechai 
Dar povestea este pentru oameni!
Si in povestea aceasta apare un om minunat si o lume plina de rezonanta!