Miculae face politică

Miculae se săturase muncă şi de sărăcie aşa că s-a hotărât să se bage în politică. Ai lui îi ziseseră Niculae, dar la primărie l-au trecut ăia Miculae şi aşa a rămas. O fi fost ta’su, beat, că era consumator de performanţă, o fi fost ăla de la primărie tâmpit, naiba mai ştia. Ba se putea şi invers, că şi ăla de la primărie, alde Pavel Guriţă, cam lingea drojdia din butoaie, iar ăl bătrân nu era nici el lumina minţii. De fapt, îşi mai zicea Miculae, cel mai probabil e că amândoi fuseseră şi beţi, că tâmpiţi erau din născare.

Acum că mai avea câteva săptămâni şi făcea cinzeci de ani, se gândise Miculae să se bage la politică. Prea se săturase de viaţa asta de sărăntoc rupt în cur, care trăieşte doar din muncă. Că era el tâmpit – semănă cu ta’su, cu ta’su mare, cu toţi ăi dinainte şi era convins că şi ăi de după or să fie la fel, că n-aveau cui semăna altfel- , dar nu era prost de tot. Nu era mai tâmpit ca ăilalţi din comună, ci atât cât trebuie să fie omul cumsecade, ca să nu o ia razna şi să se apuce de citit cărţi, ca al lu’ Bubuitu, care chiorâse belind ochii în cărţi şi se făcuse o aşchimodie, vai de mama lui, că nu-şi găsise nicio muiere să-l adune de pe drumuri. Ce mare rahat să faci politică? îşi zicea Miculae. Te bagi la unii, zici că eşti cu ei, faci ca ei şi zici şi la alţii că ce deştepţi sunt ăia cu care te-ai băgat tu şi gata. Până aici îi era clar, ce nu pricepea el cum e cu îmbogăţeala din politică, ce fel făceau ăia, dar îşi imagina că se dă vreo leafă, ceva. Sau măcar te învaţă ăilalţi de unde să furi fără să intri în căcat

Aşa că s-a pornit prin comună, să prospecteze piaţa. Plouase, era frig şi zloată. De pe uliţa mare a luat-o prin spate pe la alde Milică Surdu, pe urmă pe potecuţă, uşurel la deal şi a ajuns la liberali. A intrat. Înăuntru era cald şi bine, că la liberali aveau teracotă pe lemne şi se înumiaseră pereţii, şi mirosea balgea din chirpicul pereţilor, şi a ţuică fiartă mirosea, şi era bine. Pe-o canapea jerpelită dormea alde Florică Pagubă. La o măsuţă, moş Vasile Crâmpei spărgea seminţe scuipând cojile în pumn şi de acolo lepădându-le pe ziarul de pe masă. Se uita la televizor, la politică. I-a făcut semn cu degetul la gură să vorbească încet, să nu-l trezească pe Florică.

– Aţi fiert ţuică? întreabă Miculae, în loc de bună ziua.

-Îhî! Ia de-acolo! îi zice Crâmpei arătându-i ibriul jegos.

Miculae trage una scurtă , de probă, direct din ibric. Pe urmă încă una, de tencuială, mai gâlgâită. Se şterge pe bot, se scarpină în cur şi constată:

-Bună!

-Păi, da! clefăie Crâmpei, fără se uite la el.

-Cu Florică ce-i? S-a băgat la liberali? întreabă Miculae.

-Nu, dă-l dracu’ de amărât… Iar a prins-o pe nevastă-sa cu popa…

-Au!

-Vai de curu’ lui! L-a bătut popa de la deznodat. I-a rupt şi dintele ăl bun din gură.  Pe urmă a venit panarama aia de Mioara acasă şi i-a aruncat bulendrele în stradă şi i-a zis să se ducă dracu’! L-a bătut şi aia şi l-a aruncat în stradă!

-Vai de curu’ lui!

-Păi, da! confirmă moş Crâmpei. Acu’ s-a îmbătat şi doarme. Diseară îl las să doarmă aici, dar mâine îl trimit d’acilea.

-Aşa … – încuviinţează Miculae, care a simţit că-l trece nevoia. Da’ aici, la liberali, căcăstoare n-aveţi?

-De unde? se miră Crâmpei. Nu-i decât odaia asta. Mergi în spate, pe lângă gard, te pişi şi tu la gard la moş Sulă. Sau te trece ailaltă?

-Las’ că mă ţin! mai zice Miculae. Salută din cap şi iese.

E bine la liberali, zicea în mintea lui, e cald, au teracotă şi moş Crâmpei face ţuică bună, dar prea e departe de drum şi când plouă se face mocirlă, ajungi acasă ca porcu’. Aşa că i-a băgat în pizda mă-sii de liberali şi a luat-o pe strada mare, spre primărie.

Lânga primărie, în clădirea unde fusese cândva dispensarul erau ăia de la PSD şi ăia de la PDL. Unii într-o odaie, ăilalţi în ailaltă. Aveau termopane. La strada mare, partide grele, cu putere. Bate Miculae la uşă, la pedeleu, nimic. Uşa încuiată. Merge dincolo, la pesedeu, înăuntru Nicu Pereche, băiatul primarului, juca table cu Jean Spital – îi rămăsese numele aşa de când lucrase la oraş, paznic la spital, că venise de acolo priceput şi dădea cu presupusul despre toate boleşniţele.

-Păi, bă Jeane, tu nu erai la pedeleu, bă? întreabă Miculae.

-Şi ce? se miră ăla.

-Păi, te-ai dat cu enemicu? La pesedeu?

-Nu, bă! îi răspunde Jean. Tot cu ai noştri, cu pedeleu, da’ acu’ suntem în opoziţie şi coabităm şi noi la o tablă, că dincolo e frig. Nu e bani de curent să bag radiatoru’!

-La liberali are teracotă… – oftează Miculae.

-Dă-i dracu’! se bagă în vorbă şi Pereche ăl mic. Ce-i cu tine, bă Miculae?

-Ete, am venit şi eu să văd ce faceţi, că poate mă bag şi eu la politică! răspunde Miculae într-o doară.

-La noi sau la ăştia? hlizeşte Jean Spital.

– Taci, bă jigăritule! rânjeşte Pereche. Cine dracu mai vine la voi? Vezi că-ţi trebuie un trei! Şi zi aşa, Miculae? Te bagi la noi? Hai că e simplu, ia de-acolo o adeziune şi gata…

-Nu ştiu, bă! Să văd!

-Ce să mai vezi? Gata! Te facem de-al nostru! Ce? Vrei muncă de lămurire? Ia stai aşa…

Se duce ăla, ia o nucă de pe masă, deschide fereastra şi dă cu nuca în geamul de la primărie. Se deschide geamul de la primărie!

-Vişinico, ‘tu-ţi saramura mă-tii! Zi-i , fă, lu’ tata să vină pân’ la geam!

– Da’ de ce? zice muierea grasă, vopsită strident.

-Ca să nu vin eu pân’ la tine şi să-ţi rup curu’ ăla gras, de-aia!

– Ho, că-l chem!

Muierea dispare din geam, iar Pereche rămâne mormăind:

-‘tu-ţi ridichea mă-tii de tâmpită, că m-a pus dracu’ să mă însor cu tine!

La geam, la primărie, apare Pereche ăl bătrân:

-Ce-i, mă?

-Ete, bă, a venit alde Miculae să se bage la noi, la pesedeu, da’ zice că se mai gândeşte şi te-am strigat să-i zici tu!

-Ce paş’ pe mă-sa se mai gândeşte? Ia zi-i să vină la geam!

Pereche ăl mic rânjeşte şi-i face semn lui Miculae să treacă la vorbitor. Miculae se conformează, anevoie:

-Să trăieşti, dom’ primar!

-La ce te mai gândeşti, Miculae?

-Păi, să văd şi eu unde-i mai bine… – dă Miculae să se scuze.

– Ce moaş’ta vrei, bă, să vezi? Nu mi-ai făcut tu cerere că să trag ţeavă şi la tine, să-ţi bag apă?

-Ba da… -răspunde Miculae, ruşinându-se.

-Atunci treci dracu’ acolo şi semnează adeziunea, că dacă nu îl trimit pe poliţai, pe Firică, să te pună să dai jos şopronu’ , că n-ai urbanism, dă-te dracu’!

-Hai, că văd eu! mormăie Miculae.

-Bine, vezi şi semnează! Hai, noroc! mai strigă primarul şi închide geamul. Miculae închide şi el geamul. Se scarpină în cur, i-au intrat chiloţii în cur şi-l încurcă la mers, încearcă să-i apuce prin turul pantalonilor.

-Semnezi, Miculae? întreabă Pereche ăl mic.

– Mă, mai gândesc, bă! zice Miculae.

-Ce-ai, bă? Te mănâncă-n cur? îl repede Pereche când îl vede cotrobăindu-se cu degetel prin cur.

-Dă-te, bă, dracu’! îl repede Miculae. Ăla râde. Jean Spital întreabă şi el într-o doară:

– La noi te bagi, Miculae?

-Nu, bă. La voi, nu! face Miculae a lehamite.

-Ştiam! îi răspunde ăla.Acu’ un’ te duci?

– Păi, mă duc să văd şi la peremeu…

Ăia doi se pun pe râs.

-Te duci degeaba, Miculae! Că nebunu’ ăla de Coală e în Spania, la muncă! îi explică Jean.

-Atunci mă duc la pepede…pedepe…la ăia… – zice Miculae, fără să nimerească iniţialele.

-Tot degeaba! hlizeşte Pereche. Alde Frangulea e la puşcărie, iese la anu’!

-Aha! conchide Miculae, ca un înţelept. Alţii nu mai sunt?

-Cine să mai fie, bă? Că unguri n-avem! râd ăia.

Miculae ia o adeziune din aia, să fie,  face un semn de lehamite şi iese. Să-i bagi în pizda mă-sii cu partidele lor, îşi zice Miculae, că de bani n-a pomenit niciunul. Afară ploua mărunt, iar pe Miculae a simţit că-l trece cu spintecătură pe la burtă.A evaluat rapid situaţia şi a realizat că până acasă nu se mai poate ţine, aşa că s-a strecurat, pâş-pâş, în spatele fostului dispensar, acum sediu de partide, s-a lipit de gărduleţul scund al Vioricăi lu’ Sandu Balamuc, şi-a lăsat nădragii în vine, cu grijă să nu-i dea prin glod, apoi s-a pus să lepede, scăpând pârţuri de protocol, din cele care fac uşurarea mai plăcută. Pe urmă a scos adeziunea şi s-a şters. Era bine să fi luat şi de la liberali una. Şi de la pedeleu – îşi zicea Miculae, constatând că o singură coală de hârtie nu-i ajunge.

Tocmai când îşi lega brăcinarii a venit la gard Viorica lu’ Sandu Balamuc şi s-a pus pe zbierat la el:

-Ce faci, mă, aici, lua-te-ar toţi dracii să te ia! Fi-ţi-ar neamu’ al dracu’ de beţiv nenorocit, te-ai băgat şi tu la partid, ca ăia şi acum vii să te caci pe casele oamenilor?

A rupt-o la fugă Miculae, ruşinat, să nu o mai audă pe aia blestemându-l. Până acasă s-a tot gândit şi şi-a dat seama că nici la politică nu e uşor.

3 Comments

Filed under Portrete

3 responses to “Miculae face politică

  1. Ce-i ușor pe lumea asta?

  2. Monica Lauleanu

    Ca de obicei, in fiecare dimineata, ma actualizez cu ce mai scrie Moshe, alaturi de consumarea micului dejun.🙂
    Savuros acest text morometian…acum vad ca l-a mai caracterizat cineva in felul asta intr-un comentariu anterior.

  3. Gogu

    Moshe , acuma evreii chiar o sa zica ” esti al nostru”…esti genial

COMENTEZI?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s