Dosarul Dragnea, fără să vorbim despre dosar

Liviu Dragnea îmi e la fel de simpatic ca şi hepatita, iar “marele său proiect” de regionalizare îmi provoacă, mai degrabă, îngrijorare. Asta ca să fie, din capul locului, clar cum stăm. Când vine, totuşi, vorba despre dosarul în care e acuzat de fraudă la referendumul de anul trecut, nu comentăm în funcţie de simpatii, umori personale sau părerea despre dezavantajele mustăţii la întâlnirea botului cu lingura de ciorbă.

Ca să fie limpede, nu cunosc datele dosarului pe baza căruia vicepremierul este trimis în judecată. Îmi pot închipui, plecând de la observarea felului în care se confecţionează dosare în ziua de azi, că grosul “probelor” e reprezentat, ca mai mereu, de niscaiva stenograme ale unor convorbiri telefonice interceptate. Pentru că, în România, telefoanele sunt ascultate într-o nesimţire. Cu sau fără mandat. Profilactic, cam toată lumea trebuie ascultată, că nu se ştie când devine unul nasol. Dacă îl asculţi cu sârguinţă pe unul, mai devreme sau mai târziu, ăla tot spune ceva de care să te poţi agăţă. Iar nevoia de mandat, pentru a valida probele, se rezolvă cum nu se poate mai simplu: ţi se fabrică o plângere, cu sau fără rost, dar motiv suficient pentru a se obţine un mandat. Ulterior dosarul acelei plângeri se stinge, dar înregistrările rămân şi au la bază un mandat. Te culci liniştit, ştiind că toate sunt în regulă, dar nu realizezi că, de fapt, adevăratul dosar, ăla despre care nu ştii, e lucrat, acolo în umbră.

Revenim la Dragnea şi la dosarul pe care am admis că nu-l cunosc. ( Cum îmi pot da cu părerea despre un dosar pe care, singur mărturisesc, nu-l cunosc, s-ar putea întreba unii. Tocmai ăsta e clenciul. Nu mai discutăm despre un dosar, despre anumite intereceptări, despre anume comenzi politice, ci despre dosare, interceptări, comenzi politice. Despre un întreg mecanism, carevasăzică, mecanism care nu îşi propune să facă justiţia mai sprintenă, ci să se asigure că politcienii sunt controlabili, de către cine trebuie!) Avem acuzaţia că ar fi fraudat referendumul de anul trecut, prin care se cerea demiterea lui Băsescu. Pauză de tutun şi reflecţie. Am stabilit că nu cunoaştem dosarul, deci nu trişăm, nu tragem cu coada ochiului. e vorba de referendumul de anul trecut, la care vreo şapte milioane  de oameni au decis că nu-l mai vor pe Băsescu, dar decizia acestor oameni a fost facută muci, pentru că aşa a vrut Merkel, pentru că în garaj era înghesuială, pentru că “serviciili nu doarmi”, pentru că de-aia. Acum vine DNA şi spune că referendumul ăla a fost fraudat, că poate Dragnea a mânărit nişte voturi – hai să-i credem pe cei de la DNA şi să admitem că e vorba de nişte sute de mii de voturi.

La referendumul despre care vorbim, eforturile de-a dreptul disperate ale lui Băsescu&Co au fost îndreptate într-o singură direcţie: să-şi convingă susţinătorii să stea acasă, sperând că astfel le va mai rămâne şansa contestării cvorumului. Nici măcar Băsescu sau cei mai fanatici dintre susţinătorii săi nu au îndrăznit să vorbească despre schimbarea sensului voinţei populare, pentru că, era limpede, votul anti-Băsescu era masiv. Azi apare acuzaţia de frraudare. Repet, nu tragem cu 0chiul la dosar. Poate există elemente care pot constitui probe, poate ba. Avem o certitudine: nici Dragnea, nici ai lui, nu aveau cum schimba sensul votului, aici lucrurile erau clare. Şi nici puterea de a schimba soluţia finală nu au avut-o, pentru că asta s-a decis la masa verde.

Acum uităm de Dragnea şi ne întoarcem la Roberat Anastase. Devine clar ce vreau să spun? Ba nu, hai să sărim peste Anastase şi să ne întoarcem la alegerile prezidenţiale din 2009. Atunci când Geoană a câştigat alegerile din ţară, atunci când au existat masive acuzaţii de fraudă, în favoarea lui Băsescu, atât în ţară, dar mai ales la secţiile din străinătate. A existat o contestaţie a lui Geoană, rezolvată la mişto de către CCR. Şi atât. Cu o diferenţă de câteva mii de voturi, venite din străinătate, Băsescu câştigă alegerile. Câteva mii de voturi, venite de la secţii din străinătate, în ciuda zecilor de acuzaţii de fraudă la acele secţii. Acolo nu au existat înregistrării telefonice, Baconschi n-a fost stresat, DNA nu s-a deranjat.

Justiţia nu lucrează prin comparaţie, legea e lege şi cu asta basta. Ce a fost în 2009 nu-l scuteşte pe Dragnea de răspundere, dacă a greşit. Aşa pare, nu? Pentru a accepta o astfel de afirmaţie, ar trebui să admitem că DNA se ocupă cu justiţia. Şi ar trebui să ingorăm cele spuse mai sus, care ne fac să ne întrebăm dacă despre justiţie e vorba sau altceva. Altfel, sigur, DNA e tare eficient când vine vorba de Voiculescu, Vosganian, Dragnea… Doar când vine vorba de proprietarul casei din Mihăileanu, combinatorul de terenuri căşuneniene şi alesul celor din Paris, doar atunci justiţia nu mai e chioară, ci de-a dreptul curvă.

Aşa că n-am de ce mă uita la dosarul lui Dragnea. Încă sunt cu ochii pe dosare mai vechi, de pe vremea când aveam flotă, de la alegerile din 2009, de la votul numărat de Anastase. După ce vedem ce e cu alea, mai discutăm despre justiţie nepolitizată şi despre ce dosare vreţi.

 

7 Comments

Filed under Rabbi zice

7 responses to “Dosarul Dragnea, fără să vorbim despre dosar

  1. ANONIMUS

    In plus ,”marele”Papici habar nu are de seamntica,logica, si propietatea termenilor ,pentruca cretinul il acuza pe Dl Dragnea pentruca isi facea treaba de politician.Pentru toate tampeniile comise in timpul sefiei lui la DNA de mult trebuia dat afara cu un picior in cur nu doar schimbat in functie.Cand magarii de la PDL care s-au ajutat de serviciul de telefonie speciala pentru a monitoriza alegerea sceleratului si care-l ironiza pe Viorel Hrebenciuc ca are rezultatele in timp ce nenorocitul incerca sa faca o numarare paralela si-l chema la sampanie n-a sughitat DNA-ul nici in cazul lui Braga nici Videanu nici ceilalti magari care realment au fraudat alegerile.Fiecare pasare o sa piara pe limba lui si sceleratul daca nu moare subit ajunge “sef de camera”la Rahova cu toate sfortarile lui.Ata lui ajunge la par si faptul ca vorbeste de franghie in casa spanzuratului nu-l ajuta cu tot tupeu si lipsa de bun simt.

  2. Fluieratorul

    Cu flacaii care fac dosare la comanda utilizind tehnicile colajului nu cred ca e posibil sa vedem vreodata dreptatea facuta pe bune. Nu-mi dau seama cum e posibil ca o breasla intreaga sa se dedea la masluiri si comanda pe linia scurta, dar daca stau sa ma gindesc, si inainte de ’89 erau destui aceia “mladiati” dupa cerintele sistemului. O fi un procent din populatie intotdeauna dispus sa se plieze. Ca altfel nu-mi explic de ce astazi nu mi se pare ca ar fi mai putini cei dispusi la compromisuri majore decit in trecut.

  3. sed lex

    Haideţi să ne aminitim. Decembrie 2009. Liviu Dragnea, acuza guvernul PDL ca, post-factum, falsifică declaraţiile votanţilor din străinatate, prezenţi la turul II de scrutin. Responsabilii pentru voturile din diaspora, din partea MAE, erau d-l Eugen Tomac, secretar de stat şi… ROBERT CAZANCIUC, secretar general MAE, care, se jurau pe toţi sfinţii, că nu este adevărat. Aceste declaraţii TREBUIE sa fie în ţară, trebuie să existe în arhive, iar CNP-urile pot fi verificate. Iată că, d-l Băsescu, poate să îl sune şi acum, la orice oră, pe d-l Cazanciuc. Nu e bine d-le ministru, nu e bine! Poate că d-l Dragnea, îil întreabă acum, pe colegul său de guvern, unde sunt acele declaraţii, iar d-na Kovesi, va avea bunăvoinţa să le verifice.( Chiar dacă d-l Ponta, nu-l iubeşte pe Mircea Geoană!)

  4. adrian

    ai dreptate.dragnea cica era ascultat din mai 2012,in baza unui mandat de interceptare pe siguranta nationala(yeah,right) . conform luju.ro,care a studiat rechizitoriul,mandatul a fost acordat pentru interceptarea liderului psd alexandria,un domn numit boboc . probabil un “terrorist mastermind”.

    daca te intrebi cum dracu dau judecatorii aia mandate la modul asta, esti acuzat de “presiuni asupra justiei”.

  5. silicon_v

    “Alesul celor din Paris….”

    In 2009, in turul 2, au votat la Paris cam 3700 de alegători. In 14 ore. În mai 2007, la suspendare, au votat 3500 de persoane in 12 ore.

    Datele sunt publice si se pot verifica.

    Si, ca sa nu uit, in 2007, ambasador la Paris era un fost consilier al lui Nastase, Baconschi a ajuns mult mai tarziu acolo (referendumul a fost in mai 2007, Baconschi a fost numit in august 2007)

    Cred ca e cam greu sa demonstrati ca toti sunt la fel, doar ca unii sunt mai anchetati decat altii. Masinaria PSD a fost totdeauana mult, mult peste ceilalti. Iar in 2012, Dragnea s-a intrecut pe sine insusi. Si a fost chiar aproape sa reuseasca, nu era deloc atat de departe pe cat ziceti.

    • sed lex

      @silicon_v. Dacă tot aveţi datele, puteţi să ne spuneţi câţi votanţi din cei 3.700, care au votat la turul 2 la Paris, au votat în ultima oră a votării. Mai exact, în ora dintre închiderea urnelor în România şi închiderea urnelor la Paris ( şi nu numai), Mai exact, la toate ambasadele Romnâniei unde urnele s-au închis după închiderea urnelor în RFomânia Calculele, făcute pe secundele de aur ale câştigătorului, la această oră s-au referit! Mulţumesc.

  6. Observ ca o duduie comenteaza pe FB folosind semnatura aia tembela cu “Schengen” ca nume intermediar. Mda, astia sunt basistii, de vazut si aberatiile unui obisnuit, din pacate!, al acestui blog, care vrea sa ne convinga de faptul c-ar avea niscai legaturi cu Silicon Valley…😆

COMENTEZI?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s